Ilustratiunea Romana - Primavara pe Calea Victoriei

Cu primele zile de primavara, Calea Victoriei a devenit iaras furnicar de lume vesela, sglobie – o lume care se bucura, freamata, pulseaza in ritmul vioi al unei noi vieti pe care natura o striga din toate madularele. S’ar parea ca toata aceasta lume a fost candva intemnitata sub riduri reci, posomorate si ca de’abea astazi savureaza contrastul primei zile de libertate...

Tineretul a arborat la butoniere primii ghiocei si primele viorele: sosirea primaverii. Vanzatoarele de flori, care si-au golit cosurile mai curand de cat au putut visa, au ramas "bronzuri" in admiratia acelui minunat du-te-vino al furnicarului dintre Capsa si Palat.

Una – autentica descendenta din nu stiu care Faraon – parlamenteaza intr’un grup de domnisoare pornite pe ras si glume.

Tiganca ghiceste in palma uneia pe care a hipnotizat-o cu ochii ei de serpoaica... Iubareata esti, manca-te-ar maica! Iubareata, dar te vei marita cu craiul de toba...
­ Fetele fac haz. Una – sora lui Toma Necredinciosul ­ intrerupe rautacioasa...
­ Ghiceste ca si buletinul Institutului meteorologic: cand anunta "timp senin" trebuie sa-ti iei... doua umbrele...

La sosea, limuzinele luxoase defileaza in pas de sarbatoare.
Elegantele au arborat palarii de paie, ca pe vremea caldurilor tropicale. Soseaua, vaduvita de frunze si de verdeata, pare un om cu chelie esit din spital... Ici si colo, baeti si fete care au evadat din furnicarul caii Victoriei gasesc linistea si "atmosfera" prielnica idilelor de primavara... O doamna isi plimba cainii – patru exemplare de o frumusete rara; patru caini englezesti, cu boturile ascutite, cu trupul subtire, incovoiat ca un semn de intrebare, cu blana de matase alba stropita ici si colo cu pete de culoarea cafelei cu lapte... Cainii se nasc ca si oamenii: cu noroc sau fara noroc! In general ei sunt mai fericiti decat stapanii lor care n’au Societati care sa-i protejeze contra salbataciilor(...)

Curand vom avea o "luna a Bucurestilor" in care organizatorii ne pregatesc intre altele si imaginea "Bucurestilor de altadata". Deabea atunci ne von putea da seama de imensa prefacere petrecuta intr’un interval de timp, relativ destul de scurt...
Dispare, ce e drept, din pitorescul Cetatei lui Bucur; dar avem multumirea sa constatam ca ceea ce se ridica ne apropie mult de occidentul civilizat. Nici edilii nu se lasa mai prejos de initiativa particulara. Cei de ieri ca si cei de astazi, cei de astazi ca si cei de maine, se supraliciteaza intr’o continua straduinta de a infrumuseta Capitala si a o inzestra cu ceea ce-i trebue unei Capitale moderne. Se spune ca s’ar fi elaborat si un plan de sistematizare in consensul partidelor politice si caruia i se va da intarire legala. Aceasta ar fi o masura inteleapta pe urma careia am avea un plan sigur si unitar care sa permita o continuitate in toata politica noastra urbanistica. Primarii politici s’ar putea certa pe toate chestiunile afara de acest plan care ar ramane al tuturor – adica al nostru, al cetatenilor, cari de regula platim toate oalele sparte!

Terenurile de sport s’au populat ca prin farmec. Sportivii isi disputa succesele primelor intalniri. Este atat avant in acest tineret dornic de viata in aer liber, incat te minunezi cum si l-a putut stapani de-a lungul lunilor de iarna. Amatorii de sport care si-au ingrosat randurile vazand cu ochii, intretin "atmosfera" acestei vieti sportive pline de fagaduieli, de surprize si de noutati.

Parintele nu stiu carui "as" al unei echipe de foot-ball se plange unui prieten:
­ Nu mai inteleg, domnule, ce-i cu baiatul meu. Mananca toata ziua sport cu paine. Noaptea viseaza numai "cornere", "goal-uri", "hands-uri carr..." si cate si mai cate combinatii sportive...
­ Bine sa-i sportiv. Cel putin ai satisfactia ca baiatul isi consacra timpul unei preocupari de cea mai mare insemnatate pentru trup si minte... Mens sana in...
­ Dar cu latina, la liceu, o cam scranteste...
­ Lasa. Un sportiv stie sa sara orice obstacol...
Echipele care si-au facut antrenamentul intr’o barloaga antisportiva respira in libertatea "terenului", larg si primitor...
Iata-i, in prima intalnire "oficiala". Ispita gloriei primelor sucese le-au imbujorat obrajii inainte de vreme.
Este atata tineresc avand si atata pasiune curat sportiva, incat nu te poti opri sa nu te anini si sa nu aderi la entuziasmul laudei colective... ­ Bravo, baeti! Al vostru e viitorul!
Si cel mai tanar dintre combatanti, la auzul laudei pe intregul meritata, clipeste siret din ochi...
­ Inca unul care s’a prins in... hora sportiva!

"Capitala este in plina prefacere. Se darama, se construieste, se deschid noi artere de circulatie. Coltul patriarhal de ieri cu care ti-ai desmierdat ochii, dispare intr’o noapte. Si ca din poveste rasare un imobil plamadit din beton si fier, cu geamuri multe, cu etaje suprapuse ca cutiile de chibrituri, cu tinuta unui sgarie-nori, in miniatura.... Numai provincialii care vin in Capitala din cand in cand isi pot da seama cu mai multa usurinta de transformarile care schimba atat de radical aspectul Capitalei" Ilustratiunea Romana, 3 aprilie 1935

"Cantarea Romaniei" "«Cantarea Romaniei», vrednica si meritoasa asociatie corala, si-a sarbatorit 15 ani de activitate. Un jubileu insuficient omagiat pentru ceea ce el reprezinta in preocuparile si manifestarile noastre culturale si artistice curat romanesti. Daca ar fi sa socotim numai opera de propaganda romaneasca implinita peste hotare cu cele 200 de concerte in cele 12 tari pe care le-a colindat, si inca «Cantarea Romaniei» merita elogiul unanim al romanilor recunoscatori d-lui Marcel Botez, initiator si conducator al acestei organizatii corale. Dar propaganda inlauntrul tarii, in care oameni de talia si de bunele simtiminte ale acestuia a purtat, din oras in oras, faclia dragostei cantului romanesc..." (Ilustratiunea Romana, 3 aprilie 1935)