Ilustratiunea romana - Scoala fara vacanta

Prin anii ’30 exista in Bucuresti o scoala de fete, care munceau toata vara la camp, invatand horticultura si gospodaria.

Redactorul Realitatii Ilustrate relateaza: "Cand m-am dus sa vizitez, pentru prima data, asta-primavara, Scoala de Horticultura si de fermiere, de la Grozavesti, m-a primit o fetita ca de opt ani, care plangea amarnic la coltul cladirei principale. N-au vrut sa-mi dea si mie o casma! - imi spuse ea printre lacrami si, luandu-ma de mana, ma duse, suspinand, in dosul casei, sa-mi arate nedreptatea ce i s-a facut.

Vazui acolo un numar mare de domnisoare in uniforma, elevele mari ale scolii, care sapau un teren.

Pentru muncile mai grele, angajam, de obiceiu, barbati - imi spuse directoarea, d-na Elena Dimitriu - , dar pentru ca e vorba de o peluza de infrumusetare, au tinut fetele sa o sape ele singure... Ia te uita la asta cum plange... E din sectia claselor primare, copile, care se pun numai la treburi foarte usoare... Haide, ia si tu grebla asta si da prin bulgari, pe acolo... Fetita incepu sa rada printre lacrami, fericita ca i se daduse si ei o insarcinare atat de importanta.

PLINA ACTIVITATE. Un alt grup de fete le-am gasit in serele de flori, sere acoperite cu geamuri, unde erau rasadnite de diferite flori, apoi castraveti, patlagele rosii, vinete, ardei grasi...

Alte fete lucrau la niste musuroae de capsuni, cu greblele, iar unele le-am gasit la «scoala de pomi». «De la rasadnite toate plantele astea mici vin plantate pe terenul scolii, pe care ni l-a dat Primaria, si care are o intindere de 23 hectare. Avem plantati pomi de ornament, pomi fructiferi: caisi, pruni, meri, peri, visini, persici. Facem cultura de sparanghel, varza, conopide, ciapa, cartofi. Avem si o vie, unde se cultiva anumite varietati, ce convin Bucurestilor... Apoi o sfecla, plante furagere etc.

La fiecare parcela cultivata sunt tabele, cu denumirile botanice stiintifice si cele poulare».

O fetita veni in goana mare, aducand in brate un purcelus, care tinea un pai in gura:

«Se schimba vremea! - incepu ea sa strige - Uitati-va, doamna, purcelusul tine un pai in gura». «Aveti si porci aci?» - am intrebat. «Sunt cateva animale de ferma: vaci, porci, cai... Elevele invata cultivarea florilor, legumelor si in acelas timp modul de ingrijire a animalelor, de care are nevoe o ferma».

EXAMENE TEORETICE. Zilele trecute am facut o noua vizita acestei scoli, atat de harnica, si am gasit o activitate de alta natura: se tineau examenele teoretice in prezenta unui reprezentant al Ministerului Instructiei, d. Inspector Cociu.

Scoala are un curs primar, pentru copii sub zece ani si un alt curs pentru fermiere, care insa au obligatia de a urma si cursuri teoretice de botanica, zoologie, geologie, fizica, chimie, meteorologie, apoi istorie, geografie, aritmetica, contabilitate si ca specializari profesionale: pomicultura, zootechnia, floricultura si legumicultura.

Se mai preda si religia. Programa analitica de studii a fost inlocuita de Ministerul de Agricultura si este predata de un corp didactic compus din profesori si profesoare.

Am sosit la scoala in momentul, cand tocmai se terminasera examenele, cari au durat cateva zile.

«Vrea sa zica acum, vacanta!» - am spus. «Da de unde! Deabea acum incepe adevarata campanie de lucru la noi... Lucram intens toata vara! Zilele acestea, chiar in timpul examenelor, a trebuit sa avem mare grija de viermii nostri de matasa». (...)"

"Vacanta, acest cuvant, a fost simbolul primei noastre bucurii in viata, a bucuriei copilariei noastre. Pe cand eram scolari, plecati deasupra temelor plictisitoare, ne mangaiam de monotonia muncii, gandindu-ne la vacantele apropiate, la acele luni de libertate, pe care le vom petrece la munte sau la mare; iata pentru ce cuvantul acesta a ramas pentru noi un cuvant fericit, surazator, plin de fagadueli, unul din cuvintele care nu cuprind desamagiri. Multi dintre noi, supusi la o munca fara ragaz, nu-si mai pot acorda azi vacanta, dar se gandesc la ea cu o placere nesfarsita (...). Azi, vacanta nu mai e un lux, e o necesitate (...)". Realitatea Ilustrata, 29 iunie 1933