Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Astazi e prima zi a lui Faurar, cel care impreuna cu mesterii fauri pregateste fiarele aratului pentru a rascoli cu ele pamantul reavan de primavara. Este luna in care se amesteca anotimpurile si, o data cu ele, povestile pierdute si regasite intr-o carte ingalbenita de vreme ori spuse tainic la gura sobei de batranii satelor noastre. De la ei am aflat ca Faurar, cel mai mic dintre copiii Mosului An, e nestatornic si schimbator ca vremea: rade cand Soarele straluceste pe cer si plange cand incepe a bate viscolul.
E cea mai scurta luna a anului, motiv pentru care aromanii ii spun scurtul. Si asta se intampla pentru ca i-a imprumutat fratelui sau, Martie, cateva zile, iar acesta nu mai vrea sa i le dea inapoi. Se spune ca sunt zilele cele mai friguroase si ca fratele mai mare le tine ascunse, ca sa poata strica cu ele florile lui April.
Din 'Legendele Cosmosului', culese si alese de Tony Brill, aflam ca 'anul, un mos batran, avea 12 feciori numiti ca lunile anului: Ianuar, Februar, Martie si asa mai departe. Alta avere nu avea, decat o vie. Da Dumnezeu si culeg si ei via. Vinul ce le-a iesit l-au pus intr-un singur butoi si s-au inteles intre ei ca numai la inceput de an sa inceapa a-l bea. Bun si facut! Ca sa se cunoasca pana unde este vinul fiecaruia in butoi, au tras cu carbunele cate o linie de-a curmezisul pe fundul butoiului culcat.
Apoi, ca sa nu aiba neplaceri, fiecare si-a pus cana. Oameni cuminti. Cel mai mic dintre ei, Februar, si-a pus cana jos de tot, aproape de doaga. Asa era pe vremuri: cel mai mic ramane la urma. Fiecare din frati dorea sa ramana cu vinul nebaut in butoi ca sa faca in necaz celorlalti. Numai Februar a inceput sa tot bea din partea lui. Cand il cauta omul, tot vesel si plin de vorba il vedea. Trancanea verzi si uscate si tot fluierand mergea. Ceilalti radeau in sinea lor si-si spuneau: 'Repede, repede ispraveste el vinul si sa-l vedem ce face'. Ii vine pofta lui Ianuar sa-si guste si el vinul. Suceste de cana, vin nu curge deloc. Incearca si ceilalti, vin nici un pic nu mai aveau. Numai jos la doaga, partea lui Februar mai curgea. Fratii, necajiti, au luat-o la goana dupa Februar, sa-l prinda si sa-i dea ceva de cheltuiala pentru isprava facuta. Cand il fugareau, Februar plangea, cand il lasau, radea ca un copil. De atunci se zice ca luna februarie poarta numele lui Februar si e schimbatoare: aici cald, aici viscol, aici frig – dupa felul cum a fost cand l-au alergat fratii lui'.
Povestea vinului si a lui Februar cel chefliu ne aminteste faptul ca in Calendarul Popular al romanilor ziua de 1 februarie marcheaza inceputul Anului Nou Viticol. Legenda spune ca prima planta sadita de Noe dupa potop a fost vita-de-vie. Si pentru ca strugurii erau acri, Noe a sacrificat la indemnul dracului patru animale: un miel, un leu, o maimuta si un porc. Atunci, strugurii s-au indulcit iar vinul a fost ametitor de parfumat, insa a primit de la drac si puterea de a-l transforma pe om. Acesta, pe masura paharelor baute, imprumuta comportamentul animalelor jertfite.
La inceput e bland ca mielul, apoi curajos ca leul, mai tarziu ridicol ca maimuta, devenind in cele din urma asemeni porcului si adeverind spusele lui Anton Pan: 'la buciumul vitei trei vlastari cresc, unul al sanatatii, unul al bucuriei si unul al turbarii'…
Despre sacralitatea vitei-de-vie la romani, practicile magico-mistice pentru rodul viilor si suprapunerea sfintilor crestini peste divinitatile stravechi ale vinului vom povesti in zilele ce vin.
