Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ne aflam la inceput de An Nou Pastoral, deschis la 23 aprilie de Sangiorz, patronul turmelor si al pastorilor, iar zilele stau sub semnul nenumaratelor practici ritualice, organizatorice, economice si chiar juridice. Este timpul formarii turmelor, a primului muls, al "masurisului', e vremea aprinderii focului viu, a tocmirii ciobanilor si a stabilirii locurilor de pasunat.
In saptamana acesta, ciobanii organizeaza adevarate petreceri cu muzica si voie buna, ecou peste timp al serbarilor Romei Antice. Acestea erau ocazionate de ziua zeitei Pales (21 aprilie), cand "zanei i se aducea de jertfa o turta, pe urma de mancare si lapte caldut' iar pastorii "faceau pregatirile pentru curatirea religioasa a oilor.(…) Stropeau cu apa pamantul la strunga si pe urma il maturau cu matura de nuiele, infrumusetau strunga cu frunze si ramuri, si usa o acopereau cu o cununa mare (...)
Pe vatra se facea foc din ramuri de rozmarin, brad, oliv si laur… Ospatarea cu mancaruri si bauturi se tinea afara la camp si era urmata de inca o curatire religioasa prin foc (…) Intre sunete de chinvale si fluiere se mana turma de oi de trei ori peste foc si pe urma si pastorii sareau de trei ori peste foc' (A.T. Marienescu, 1874).
Apa, focul si ramurile verzi sunt elemente apotropaice prezente in toate ritualurile din zilele de Sangiorz, divinitate autohtona a vegetatiei peste care s-a suprapus sarbatoarea Sfantului Gheorghe.
In calendarul popular al romanilor, acesta este momentul inceperii unui nou An Pastoral iar obiceiurile cu care este intampinat la stanele de munte sunt aproape identice cu cele de acum cateva mii de ani, reconfirmand faptul ca ciobanii au fost dintotdeauna cea mai conservatoare categorie sociala. Mari calatori, vigilenti, contemplativi, cu o viziune filozofica asupra lumii, cunoscatori ai muntilor si cerului, ai vailor si potecilor ascunse, ai plantelor si oamenilor, ai leacurilor si povestilor, ciobanii au un timp si un spatiu numai al lor, un orizont necunoscut noua spre care isi inalta in fiecare zi privirea. Calendarul pastoral, primit si pastrat din stravechime, atesta trainicia tagmei lor. Este un calendar cu doua anotimpuri in care vara incepe pe 23 aprilie, la Sangiorz, atinge apogeul pe 20 iulie, de Santilie, lasand locul iernii incepand cu 26 octombrie, de Samedru.
Cum intampinau ciobanii romani Anul Nou Pastoral si, mai ales, cat de aproape erau in obicei si dainuire de stramosii lor, aflam din revista Albina (nr.37, 1898). Asadar, pacurarii din unele parti ale Transilvaniei, in dimineata zilei de 21 aprilie stropesc pamantul strungii cu ramuri de laur inmuiate in aghiasma, dupa care aprind focul sacru: "foc de brad, rozmarin si laur in fumul carora isi curatesc apoi turmele'.
Odata purificata turma si pusa sub protectia focului viu, ciobanii aduc jertfa (impart de pomana) placinte, branza si lapte. Urmeaza un ospat la iarba verde, la care participa toti cei prezenti, in timpul caruia "incep sa se indeamne unul pe altul ca sa sara peste focurile ce ard dinaintea lor, le sar de trei ori dupa olalta si apoi, dupa ce le-au sarit si s-au curatit pre sine, iti curatesc si turmele, trecandu-le si pe acestea prin aceleasi focuri, asemenea de trei ori. Aceasta curatirea sau purificare este considerata de catre cei mai multi insi ca biruinta a luminii si a caldurii de primavara asupra intunericului si frigului de iarna'.
Citește pe Antena3.ro
