Este ziua 135 a anului
Au mai ramas 230 de zile
PROVERBUL ZILEI
|
"E ros ca si ceafa
boului de jug"
- pentru cel nenorocit, dedat cu nevoile.
|
|
|
Citește pe Antena3.ro
CALENDAR CRESTIN-ORTODOX
|
|
CALENDAR ROMANO-CATOLIC
|
|
CALENDAR GRECO-CATOLIC
|
|
SARBATOARE CRESTINA
|
Cuviosul Pahomie cel Mare era din Egiptul Tebaidei celei de jos. A trait in timpul lui Constantin cel Mare. S-a nascut intr-o familie de pagani. Luat de parinti in capistea idolilor, l-a auzit pe cel care slujea acolo zicand catre parintii lui: "Scoateti de aici pe vrajmasul zeilor si-l alungati!". Cand a crescut, s-a dus la Tebaida de sus, a fost botezat si s-a facut monah. A ridicat o manastire langa Tavenisis, in urma unui glas venit de sus, care ii indica locul constructiei. Teodor sfintitul i-a devenit ucenic. Pahomie cel Mare prorocea despre cele ce aveau sa se intample. Mai inainte de a se savarsi din viata aceasta, sfantul a numarat multimea monahilor care venisera catre dansul, 1.400 de barbati la numar. Dupa moarte, trupul sau a fost ingropat in manastirea de cuvios construita.
|
S-A INTAMPLAT AZI
|
In Romania
In lume |
NASCUTI LA 15 mai
|
|
CLICK ISTORIC
|
La 15 mai 1838 s-a nascut, in satul Pitaru, judetul Dambovita, pictorul Nicolae Grigorescu. Ca ucenic in atelierul pictorului ceh Anton Chladek, executa icoane pentru bisericile din Baicoi si manastirea Caldarusani. La interventia lui Mihail Kogalniceanu, primeste, in anul 1861, o bursa pentru a studia la Paris. Intra la scoala de Belle-Arte, frecventand atelierul lui Sebastien Cornu, unde este coleg cu Renoir. Paraseste insa curand acest atelier si se stabileste la Barbizon. In 1877 este convocat sa insoteasca armata romana in calitate de "pictor de front", realizand la fata locului, in luptele de la Grivita si Rahova, desene si schite ce vor sta la baza unor compozitii. Din 1879 pana in 1890, lucreaza indeosebi in Franta. Din 1890 se stabileste la Campina. Nicolae Grigorescu se stinge din viata la 21 iulie 1907, la Campina. In atelier, pe sevalet, se afla ultima sa lucrare, neterminata, "Intoarcerea de la balci".
|
Credinte populare, traditii, semne
|
Sufletul este esenta vitala nemuritoare, invizibila si intangibila, protejata de adaposturile din preexistenta (pantecele matern, casa copilului sau placenta), din existenta (trup, casa, sat, lumea de aici) si din postexistenta (sicriu, mormant, cimitir, lumea de dincolo). Universul este un infinit de adaposturi ale acestei esente. Infinit de mari si infinit de mici, adaposturile sufletului se inghit unele pe altele, precum in zicala romaneasca "Pestele cel mare inghite pestele cel mic". Sufletul se gaseste pretutindeni, in tot si in toate, motiv pentru care lasa senzatia ca acesta nici nu exista. El este padurea care nu poate fi vazuta din cauza copacilor. Vietatile de pe Terra care par ca ratacesc independent una de alta sunt, in realitate, legate prin infinite relatii vizibile si invizibile in biocenoze, ecosisteme, biosfera. Ca planeta, Pamantul are infinite adaposturi subordonate, unul din ele este trupul uman, si adaposturi supraordonate in ierarhia galactica (sistem solar, galaxie, roiuri de galaxii). Sufletul devine vulnerabil cand adapostul sau este expus distrugerii si, ca urmare, trebuie parasit. Dar cum sufletul nu intra si iese pe aceeasi gura la marile treceri din preexistenta in existenta (nasterea), din existenta in postexistenta (moartea), adaposturile fara iesire (oul) sau cu o singura iesire (oala de lut) sunt sparte (jertfite violent): spartul oului la Paste pentru eliberarea Domnului, spartul oalei la inmormantare pentru eliberarea omului. In graiul popular verbul a sparge are, in anumite contexte, sensul de a muri.
(Profesor Ion Ghinoiu)
|