La 14 iulie 2008, "Fata cu parul de foc', Madalina Manole, implinea 41 de ani. In aceasta zi, Jurnalul National publica o Editie de colectie dedicata interpretei care isi cucerise, prin farmecul sI vocea sa, cu timbru inconfundabil, rolul de idol al adolescentilor, dar si al celor care stiau sa pretuiasca o muzica incantatoare. Cu o zi inainte de aparitie, Madalina ne-a vizitat la redactie si ne-a multumit pentru surpriza placuta pe care avea sa o primeasca la aniversare.
Contrar versurilor cantecului sau, "Fata draga, nu fi trista, fiindca e pacat!', Madalina Manole, cuprinsa de o tristete peste masura, avea sa ajunga la capatul vietii pamantesti la 14 iulie 2010. Au trecut de atunci doi ani. Doi ani cumpliti pentru familie, doi ani in care s-au tot pus tot felul de intrebari iar raspunsurile date au fost dincolo de a-i multumi pe cei care i-au fost aproape. Nu ne-am propus sa punem vreo intrebare, ci sa-i aducem un omagiu Madalinei Manole.
Fanii nu au uitat-o. Ii asculta cantecele sI o pastreaza in amintire asa cum era: o fire vesela, incantatoare. Unul dintre admiratori, de altfel prieten apropiat al Madalinei Manole, Daniel Gheorghe, ne-a trimis cateva randuri, in care isi aminteste cu nostalgie de momentul in care a fost fermecat de vocea interpretei sI ne indeamna sa-i pastram o amintire frumoasa: "Te-am vazut, mi-ai placut, fata draga. Te-am vazut si mi-ai placut, chiar m-am indragostit de tine, de vocea ta, in acea vara, in care, la Festivalul de la Mamaia, la sectiunea slagare, ai lansat melodia "Te-am vazut, mi-ai placut'. Erai tu, cu o chitara. A fost prima editie in care s-a cerut si votul publicului pentru desemnarea slagarului. Am fost unul dintre multii anonimi care am votat cantecul lui Serban Georgescu interpretat de tine, cantec care a castigat premiul pentrul slagar… Atunci ai electrizat publicul de la Teatrul de Vara din Mamaia cu vocea si cu interpretarea ta. Atunci ai primit simpatia mea eterna (…), marturisea Daniel Gheorghe in 2010, completand in 2012: "Au trecut doi ani de nelinisti profunde, de intrebari inutile, de o lupta acerba si murdara pentru mostenirea ei artistica si pentru custodia fiului ei. In acesti doi ani s-au ridicat sute, mii de intrebari fara raspuns, dar mai presus de toti si de toate, va ramane gestul ei… Si-a ales singura modul in care sa iasa din scena vietii careia EA i-a oferit atat de multe si de la care a primit foarte putin.
Madalina merita in primul rand sa fie respectata, sa ii fie respectat chiar si modul in care a ales sa plece. In loc de asta, a fost judecata, cazul ei a tinut prima pagina a presei scrise, editiile prime-time ale televiziunilor de stiri, a fost disecat in emisiunile mondene. Dar cel mai mult doare ca exact persoanele dragi sufletului ei au fost cele care au fost samanta intregului scandal care dureaza de doi ani incoace. Ar fi cazul acum, la doi ani de la trecerea ei la cele vesnice, sa ne gandim mai mult la tot ce a facut Madalina pentru noi, pentru fiecare dintre noi… Fie ca vorbim despre spectatori, fani, prieteni sau membri ai familiei. Este cazul ca orice razboi purtat in numele ei sa inceteze si sa luam fiecare cate o particica din bunatatea cu care a fost inzestrata de Dumnezeu si pe care ne-a daruit-o in fiecare cantec. Cred ca si Madalina are nevoie sa ne amintim de ea asa cum a fost, un zambet si-o floare, un cantec, un OM cu suflet de copil. Dumnezeu sa o odihneasca in pace!'