Noaptea vrăjită din ajun de Sântandrei

Astazi incepe lunga noapte de iarna, o noapte cat un anotimp, o noapte cat toata mitologia noastra, pe cat de cercetata, pe atat de putin cunoscuta. Acum incepeau in vechime "serbarile obarsiei si ale iubirii" , "o noapte hora, care incepea cu alaiul zanelor Craiesei Zapezii Eftepir si se incheia cu alaiul celui beat de dragoste, Dragobete (Dragomir cel beat de dragoste), in ziua imperecherii pasarilor padurii". (Ion Dragusanul, "Datina, Biblia Romanilor"). Este noaptea stravechilor sarbatori mithraice, a luminii si a focului, simbol al Soarelui pe Pamant. Este noaptea in care se afla ursitul si rodul noului an, o noapte a marelui Lup Alb, peste care s-au suprapus mai tarziu credintele in strigoi si duhuri necurate (presupuse a fi de sorginte slava), apoi crestinismul datator de speranta. Dimensiunea sacra a intervalului de timp ce se deschide astazi este profunda si nuantata, ducand in vreme la un fascinant metisaj de credinte si practici ancestrale, la acea "religie cosmica" a taranului roman despre care Mircea Eliade vorbea in "Nostalgia Originilor".

In calendarul popular Ajunului Santandreiului, atat de asteptat si totodata atat de temut, este numit "Noaptea strigoilor". Se crede ca in asta noapte ies spiritele mortilor din morminte, se bat cu strigoii in rascrucile drumurilor si la hotarele satelor, apoi incearca sa se ascunda prin casele oamenilor. E momentul din an cel mai propice daimonologiei funerare, care permite acum pana si transformarea unor oameni vii in pricolici, capatand infatisare de lupi sau de caini. De aceea in aceasta noapte trebuie sa ne inchidem in casa si sa punem usturoi in toate locurile de trecere: ferestre, prag, horn.

Pana la inceputul secolului trecut in Moldova se organiza "Pazitul Usturoiului", adevarata petrecere de veghe rituala asemanatoare revelionului, in care veselia si muzica erau ingaduite chiar daca era perioada postului. Usturoiul era adus de fete in cursul zile, pus intr-o covata de lemn si pazit de o batrana la lumina unei lumanari. A doua zi dimineata tine­rii scoteau covata in curte, o "jucau" in mijlocul horei, apoi imparteau usturoiul tuturor celor prezenti. Fe­me­ile il pastrau la icoana tot anul si il considerau un leac pretios pentru toa­te bolile, iar descantatoarele il fo­lo­seau la farmece si dezlegari. Unul din­tre cele mai vechi si interesante "des­cantece in usturoi", exemplu de sincretism al elementelor pagane cu cele crestine, a fost cules de Elena Ni­culita-Voronca, la sfarsitul secolului al XIX-lea. Batrana care i l-a spus, Safta Grosului din Rosa, a asigura­­t-o ca e bun "pentru toate cele: pocitura, deochi, ursita", cu conditia ca usturoiul sa fie descantat "cu cutit parasit". Apoi trebuie sa bei o parte din apa in care speli cutitul si ce ramane sa o arunci, in cruce, pe un caine. Daca acesta se va scutura e semn ca omul pentru care s-a facut descantecul e lecuit pentru totdeauna. "Ustur mere si Maica Precista./ Pe-un jij de deal/ Cata-n carte,/ Cata-n parte,/ Cata-n toate partile,/ Unde a vedea/ Noua strigoaice/ Cu noua tanci rai,/ Noua lupoaice,/ Cu noua lupi rai/ Si-a strigat Maica Precista/ In gura mare:/ Voi nu-l pociti,/ Nu-l sagetati,/ Nu-l giunghieti./ Da luati giungheturele,/ Sagetaturele/ Si le duceti/ In dealul Galariilor,/ Pocitoarea ciutelor./ Voi acolo pociti,/ Acolo giunghieti,/ Acolo sagetati,/ In strachina de argint/ Cupele sprijinind./ Da N. sa ramaie/ Curat si luminat,/ Ca Dumnezeu ce l-a dat/ Si Maica Precista ce l-a lasat."

Citește pe Antena3.ro

Un criminal din SUA s-a supărat că autoritățile au decis să-l execute chiar de ziua lui. Pentru ultima masă a comandat un festin