Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La 18 ianuarie 1879, într-o joi, la Teatrul Naţional din Bucureşti s-a reprezentat, pentru prima oară, “O noapte furtunoasă”, o comedie de I.L. Caragiale. Autorul avea doar 27 de ani.
Nu se ştie de ce numele dramaturgului n-a apărut pe afiş, dar toată lumea ştia despre cine e vorba! Şerban Cioculescu, în “Carageliana”, spune că însuşi Caragiale a cerut să nu i se pună numele pe afiş.
În jurul piesei era vâlvă mare, iar Caragiale tradusese “Roma învinsă” a lui Parodi, o transpunere în versuri care a avut succes. Avem şi o mărturie a unui urmaş al lui Nicolae Bălcescu, Zoe Bălcescu:
“Ieri-seară am fost la Teatrul Românesc mai mulţi: Maiorescu, Rosetti, Mite Kremnitz, noi Bălceştii. Se juca premiera «Nopţii furtunoase» – un tânăr autor care se dezvoltă sub aripa protegnitoare a lui Maiorescu.
Eram în lojă, şi el a venit la noi şi-ţi era milă să-l vezi palid şi tremurând, blestemând ceasul când îi venise ideea să o scrie, totuşi, teatrul era plin şi piesa a avut un succes cumplit. La invitaţia lui Maiorescu, am mers cu toţii la el, în cinstea tânărului Caragiale. Erau de faţă Zizi Cantacuzino, Eminescu, Slavici, Caragiale, şi am stat mult după miezul nopţii”.
Dar presa i-a fost ostilă lui Caragiale. Până şi colegul său de redacţie, Ion Slavici, care era un sever moralist şi un pudic, a spus că adulterul nu poate fi subiect de comedie.
În presă, piesa a apărut ca imorală şi fără haz, prost scrisă. Peste două zile a fost o adevărată revoltă ziaristică, cerând chiar guvernului încetarea subvenţiei de stat.
Directorul Ion Ghica, disperat, a cenzurat textul, Caragiale văzând cu stupoare la următorul spectacol schimbarea finalului care era socotit foarte indecent. De unde la primul spectacol a avut succes, la al doilea a fost huiduit şi fluierat!
În afara indecenţei, Garda Civică era scandalizată pentru că era luată-n râs.
Băcani, cârciumari, chiristigii, căpitanul Gărzii Civice veniseră să facă scandal, ba chiar voiau să-l bată amar pe autor, care a scăpat ca prin urechile acului. Caragiale a scris “Retrag piesa mea de la dumneavoastră şi nu admit a se mai reprezenta”. S-a reluat după patru ani, regie nouă, alţi interpreţi. A cunoscut un foarte mare succes. Directorul teatrului era altcineva, în distribuţie erau celebrii Aristizza Romanescu, Grigore Manolescu, Ştefan Iulian.
Imediat s-a jucat la Iaşi şi la Craiova. Publicul a primit cu însufleţire comedia. Au existat Biserica Gorgani, străzile Cotilina, Sapienţei, Mârc Aureliu, mahalaua Dealu Spirii, grădina Union, cupletistul Ionescu, Garda Civică, casa lui Jupân Dumitrache. Caragiale a scris în dreptul titlului – farsă în două acte şi patru tablouri – poate că o glumă?
Valentin Silvestru scria în 1979: “După un veac de existenţă, viabilitatea «Nopţii furtunoase» este fără fisură, tinereţea intactă, clasicitatea fapt”.
În 1908, Eugen Lovinescu îl sfătuia pe Caragiale să se retragă, pentru că toate comediile lui nu vor fi înţelese de nimeni, iar Pompiliu Eliade socotea piesele “bietele capodopere” ale lui Caragiale “amărâte şi plictisitoare”.
Dar peste 40 de ani, “O noapte furtunoasă” a fost ecranizată. Pe 22 martie 1942, în regia lui Jean Georgescu – cu Radu Beligan, Alexandru Giugaru, Florica Damian, G. Demetru, V. Birlic. Ecranizarea a fost realizată în condiţii tehnice deosebite. Şi-n ziua de azi şi-a păstrat prospeţimea, scrie D.I. Suchianu. Filmul e fermecător şi constituie un punct de reper în istoria cinematografiei româneşti. Premiera a avut loc cinematograful ARO din Bucureşti. A avut un succes uriaş.
Cum se face un film de succes, a fost întrebat J. Georgescu.
E curios cum numeni nu întreabă cum se face un spectacol de teatru... Mă rog, filmul are o formă “de miraj”. Filmul e o depănare de miraj. Amesteci bine... Şi ce iese? Dumnezeu ştie... Îţi dai seama după laudele sau înjurăturile spectatorilor.
Citește pe Antena3.ro
