"Domnule care te-ai insurat acum cinci ani, si d-ta doamna, care te-ai maritat anul acesta, va rog comparati verighetele dv. Cum? Verigheta d-tale doamna e pe jumatate cat a d-lui!... Si d-ta care te-ai insurat in â915... Poftim te rog incoace. Arata mana. Ce? Ai o verigheta de doua ori cat a d-lui din â925. Ei... Haide sa chemam pe d-na X. Stii ca e maritata cam de mult. De cati ani, d-na? De douazeci si doi? Arata verigheta. Ce vad? Verigheta d-tale pare bunica celorlalte; ea e lata de cinci milimetri, solida si confortabila, din aur curat. Si inauntru? A! E numele d-tale, al sotului d-tale si data. Asadar, comparand aceste inele de logodna, trebuie sa constatam ca ele se subtiaza in fiecare an. Unde or sa ajunga? La subtirimea unui fir de ata, pe care-l poti turti intre doua degete!... (...)
De ce, de ce se subtiaza verigheta? Fiindca si legatura casatoriei se subrezeste? Intr-adevar, cati ani poate sa dureze o verigheta moderna? Nu cred, cat e de subtire, sa resiste mai mult de sapte, opt ani. Si pe urma? Se cumpara alta sau nu mai e nevoie, fiindca sotii s-au despartit de mult?" (din Realitatea Ilustrata, 1933)