Publicistica 1919-1929 / Istanbulul meu, eternul

(...) Intr-o dimineata intunecata, ma trezii la Constantinopol, orasul lui Mustafa Kemal, pe care nu-l cunosc defel.

(...) Intr-o dimineata intunecata, ma trezii la Constantinopol, orasul lui Mustafa Kemal, pe care nu-l cunosc defel. Si din "cuseta mea", din "cabina mea" - o, zei capriciosi ai vagabonzilor! - simt cum freamata de viata trista cel mai voluptuos port al Orientului. In nemiscarea vasului deslusesc, ca intr-o atipeala, convorbirea domoala a doi turci si clipocitul unei barci care stationeaza drept sub hubloul meu deschis. (...) Imi inchipui fete aplecate asupra mancarii, impartita in dreapta si in stanga, in schimbul unui piastru, de maini noduroase, paroase, pricepute. Vad cornetul cu masline, painea taiata si feliile de cascaval. Ma gandesc la delicata silueta a minaretelor, la Sfanta Sofia, la Turnul Galata, la duzinile de pescari laganandu-se in barci. Aceasta-i Istanbulul meu, eternul (...). Totusi vremurile noi au adus o schimbare. Pe fundul barcii bucatarilor mei nu se mai frige pestele pe gratar cu mangal, ci pe "primus". Monotonia, bazaitul sau suparator, imi loveste auzul. Dar, vai! Noutatea asta nu este singura introdusa de Kemal-pasa in tara sa. Aruncandu-mi privirea prin hublou, descoperii aiurit un Istanbul fara fes, cu palarii si sepci pe care bunii mei prieteni turci - bucatari, pescari, docheri - le suporta, le tolereaza resemnati, fara sa se mai gandeasca la pitorescul turban care inveselea odinioara luciul Bosforului! Puneti-va doliu toti cei ce n-ati cunoscut acest Istanbul si resemnati-va sa-i ghiciti farmecul, admirand picturile care l-au imortalizat. (...)