Publicistica: 1919-1929 / Panait Istrati

Harul creatiei artistice este o mostenire fara nume. Spre deosebire de alte mosteniri, ea trebuie risipita fara socoteala: operele de arta trebuie sa devina apanajul intregii omeniri inca de la aparitie.

Despre arta si viata Harul creatiei artistice este o mostenire fara nume. Spre deosebire de alte mosteniri, ea trebuie risipita fara socoteala: operele de arta trebuie sa devina apanajul intregii omeniri inca de la aparitie. In felul acesta, fiecare om poate fi cunoscut, isi poate implini liber destinul, inlaturand din calea sa cel mai revoltator dintre obstacole: exploatarea omului de catre om. Daca o arta devine si ea un mijloc de exploatare ori, daca, la randul ei, nu este decat o reclama sforaitoare menita sa adoarma spiritele, atunci aceasta arta este litera moarta. Arta este litera moarta cand, iesind de la teatru dupa ce a vazut Dama cu camelii, doamna foarte eleganta si incarcata de bijuterii scumpe varsa lacrimi amare din pricina suferintelor mimate de actrita adulata, dar nu varsa nici macar o lacrima pentru suferintele reale ale nenumaratelor dame fara camelii pe care automobilul ei le improasca de noroi ori de cate ori apar la cate-un colt de strada si trag de maneca vreun trecator. Arta este litera moarta cand oamenii, parasind Luvrul impresionati de Micul cersetor de Murillo sau de Culegatoarele de spice, frante de oboseala, din tabloul lui Millet, raman de piatra in fata "exemplarelor" vii sau sleite de putere si nu observa cersetorii in carne si oase care, sub privirile lor de esteti, isi strivesc paduchii. (...)