Prea multe raspunsuri si prea putine intrebari... 11 actori, unii au plecat de mult dintre noi, au raspuns la cateva intrebari in revista Cinema din februarie 1982.
Prea multe raspunsuri si prea putine intrebari... 11 actori, unii au plecat de mult dintre noi, au raspuns la cateva intrebari in revista Cinema din februarie 1982.
"Cred ca orice om care a incercat sa plamadeasca «viata altora» in fata «altora» ramane stigmatizat pe viata de morbul actoriei. Dar acesti actori nu mai au infrangeri sau satisfactii artistice care sa le apartina. Durerile si bucuriile lor exista numai in masura in care publicul le valideaza", Mircea Albulescu.
"Nu regret nimic din ce-am facut. Nu accept foarte usor nici un rol. Daca o data l-am acceptat inseamna ca l-am acceptat eu pentru ceva. Daca e un esec, invat foarte multe din acel esec. E chiar necesar sa ai si esecuri", Leopoldina Balanuta.
"Nadajduiesc ca n-a sunat ora bilanturilor ca sa adun regretele pentru ceea ca am jucat cu parerile de rau pentru ce n-am jucat intr-o substantiala suma negativa. La judecata de apoi care, cum spunea un mare scriitor, are loc in fiecare zi, ma sprijin inca pe vitalitatea proiectelor apte sa absolve si sa rascumpere", Radu Beligan.
"Nu stiu daca exista un numar de filme, de roluri care sa te scape de incertitudini si nu stiu daca prin absurd, odata scapat, tot ceea ce faci ar mai avea sens... Nu regret ca am jucat nici unul din personajele de pana acum, regret poate doar neputinta mea de a misca din loc un bloc atat de greu de urnit ca cinematografia noastra. Ca actor, cu orice forta te-ai opinti si orice parghie ai tine in mana, trebuie sa astepti sa vina altii, nu spinarile obosite ale celor care au construit piramide, ci prezenta fascinanta a celor care au stiut sa le proiecteze in spatiu!", Ioana Craciunescu.
"Nu regret nimic, pentru ca toate au consumat o bucatica din mine cel obosit astazi si maine", Mircea Diaconu.
"M-am dezvatat sa ma joc de-a ceea ce as vrea eu sa fac. Asa ca imi este greu sa spun ceea ce as fi dorit sa joc sau ceea ce regret ca nu am jucat. Probabil ca nu eram eu cea nimerita sa fiu acolo unde nu am fost. Iar ceea ce am jucat si regret ca am facut-o (am un exemplu) ma gandesc ca este omeneste sa gresesti din cand in cand si ca in acelasi timp a fost o lectie si un semnal de alarma pentru a sti sa spui nu", Carmen Galin.
"Din fericire, am facut foarte putine filme. Spun, din fericire, pentru ca am citit scenarii excelente si am vazut filme proaste. Am filmat secvente care pareau minunate pe platou, iar pe ecran erau ciuntite si de neinteles. Iar filmul trebuie judecat asa cum este terminat. Desigur, totul depinde de creator, de regizor, daca ei justifica sau nu acest termen. Pot spune ca am avut recent o mare intalnire in film. Si deci stiu ce inseamna satisfactie. Dar intalnirea cu spectatorii nu a avut inca loc", Mariana Mihut.
"Personajele care mi-au dat satisfactie au fost cele interpretate in filmele «Mihai Viteazul», «Puterea si Adevarul», «Dacii», «Atunci i-am condamnat pe toti la moarte», «Osanda», «Duios Anastasia trecea» si multe altele. Am avut ocazia sa joc in filme care nu mi-au adus nici un fel de satisfactie. Nu are nici un rost sa le enumeram, deoarece nu sunt chiar putine. Nu pot spune insa ca regret faptul ca am jucat in aceste filme. Munca noastra este pigmentata de succese si esecuri. Nici nu vad cum ar putea straluci un succes, daca n-ar fi mereu lustruit de amaraciunea esecurilor. Nu regret deci ca am jucat aceste roluri, pentru ca ele m-au ajutat sa aflu cum nu trebuie facut, ceea ce mi se pare la fel de important cu a sti cum trebuie. Sunt convins ca multe dintre rolurile care mi-au reusit isi merita in parte succesul rolurilor care nu mi-au reusit", Amza Pellea.
"Satisfactia imi ramane o notiune straina. Tot ce fac mi se pare un dezastru. Nu obisnuiesc sa regret personaje, nici jucate, nici nejucate. Cred ca scenariile cele mai solid construite sunt cele care incap pe mana unui talent regizoral «solid construit». Si invers", Valeria Seciu.
|
|
|
"Am ajuns la o oarecare intelepciune care imi spune ca nimic din ce faci in aceasta meserie nu trebuie regretat, pentru ca si o greseala dovedita e o treapta spre adevar. Intotdeauna ma gandesc si verific vazand marii actori ai tuturor timpurilor - ca nivelul unui artist este dat de media valorica a tuturor rolurilor jucate si de una sau doua creatii de varf asa ca nu pot si nu vreau sa regret nimic din ce-am jucat pana acum. In ce priveste a doua parte a intrebarii, n-am raspuns, caci nu mi-am pus niciodata aceasta problema"
Ion Caramitru, Revista Cinema, februarie 1982
|
|
"Ce am facut eu...?"
|
"Cred ca nu sunt in masura sa raspund la aceste intrebari. Marile satisfactii le-am avut pe scena. In teatru exista alt repertoriu, alta pretuire... Ce am facut eu in film? Ce mi s-a propus? Si daca ar fi totusi sa raspund la aceasta prima intrebare, nu stiu de ce imi vine in minte primul rol din viata mea facut cu Liviu Ciulei in «Padurea spanzuratilor», cand nu stiam ce inseamna film. De ce imi vine in minte? Sa fie intalnirea cu cinematograful, sa fie tocmai colaborarea cu Ciulei?...", Gina Patrichi.
Revista Cinema, februarie 1982
|
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
