Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sfântul Ioan Botezătorul este o figură centrală în tradiția creștină, fiind cel care l-a botezat pe Iisus în râul Iordan și a propovăduit pocăința și apropierea Împărăției lui Dumnezeu. Tăierea capului său este văzută ca un act de martiriu și curaj spiritual, fiind considerat ultimul și cel mai mare dintre profeți. În această zi, creștinii sunt chemați să reflecteze asupra sacrificiului și să cultive virtuțile curajului și credinței.
Sfântul Ioan Botezătorul s-a născut în cetatea Orini, fiind fiul preotului Zaharia şi al Elisabetei, descendentă din seminţia lui Aaron. Cu şase luni înainte de naşterea Domnului Iisus Hristos, s-a născut Sfântul Ioan Botezătorul, a cărui zămislire a fost vestită tatălui său, de către îngerul Gavriil, în timp ce acesta slujea la templu. Cum preotul Zaharia şi soţia sa Elisabeta se aflau la o vârstă înaintată, arhiereul a pus la îndoială cele vestite de Sfântul Înger, motiv pentru care i s-a spus că va rămâne mut până când i se va naşte fiul, căruia îi va pune numele Ioan. Când s-a plinit vremea, iar Elisabeta a născut, cei care erau de faţă la tăierea împrejur au dorit să pună pruncului numele Zaharia, după tatăl său, însă mama Sfântului s-a opus categoric. “Şi răspunzând, mama sa a zis: «Nu!; ci Ioan se va chema». (Luca, 1, 60) “Şi i-au făcut semn tatălui său, cum ar vrea el să fie numit. Şi cerând o tăbliţă, el a scris: «Numele lui este Ioan». Şi toţi s’au mirat. Şi îndată gura şi limba i s’au deschis; şi vorbea, binecuvântând pe Dumnezeu”. (Luca, 1, 62-64)
Auzind Irod împărat de naşterea Sfântului Ioan a poruncit să fie ucis, de teamă să nu fie “împăratul Iudeii”, despre care auzise. A trimis soldaţi în casa arhiereului Zaharia, însă nu l-au aflat pe prunc, fiindcă Elisabeta prinsese de veste şi îşi luase fiul şi se ascunseseră în munţi, iar prin rugăciunea ei stăruitoare către Domnul, muntele s-a deschis în chip minunat şi i-a cuprins într-o peşteră, spre a nu fi descoperiţi, apoi s-a închis. Arhiereul Zaharia, aflat la biserică, a fost ucis de soldaţii care au revenit, căutându-i fiul, cărora le-a grăit: “Voi îmi veţi ucide trupul, dar Domnul îmi va primi sufletul”. În peşteră, Sfânta Elisabeta a veiţuit alături de fiul său încă 40 de zile după plecarea la cele veşnice a Sfântului Zaharia, apoi s-a mutat şi ea la Domnul. Hrănit şi păzit de îngeri, Sfântul Ioan Botezătorul a vieţuit în pustie până în ziua în care a ieşit spre a găti calea Domnului.
Sfânta Evanghelie după Marcu ne spune că “După cum este scris în profetul Isaia: «Iată, Eu îl trimit înaintea feţei Tale pe îngerul Meu, care-ţi va pregăti calea; glasul celui ce strigă în pustie: Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi-I cărările» , Ioan boteza în pustie, propovăduind botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor. Şi ieşeau spre el tot ţinutul Iudeii şi toţi cei din Ierusalim şi se botezau de către el în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele. Şi Ioan era îmbrăcat în haină de păr de cămilă, cu cingătoare de piele împrejurul mijlocului şi se hrănea cu lăcuste şi miere sălbatică. Şi propovăduia, zicând: «Vine în urma mea Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic, plecându-mă, să-I dezleg cureaua încălţămintelor. Eu v'am botezat cu apă, dar el vă va boteza cu Duh Sfânt». Şi în zilele acelea, Iisus a venit din Nazaretul Galileii şi S'a botezat în Iordan de către Ioan. Şi îndată, ieşind din apă, a văzut cerurile deschise şi Duhul ca un porumbel pogorându-Se peste El. Şi glas s'a făcut din ceruri: «Tu eşti Fiul Meu Cel iubit, întru Tine am binevoit».” (Marcu, 1, 2-11)
Tot Sfânta Scriptură ne spune că din porunca lui Irod, Înaintemergătorul Ioan a fost întemniţat şi ulterior ucis, la cererea Irodiadei şi a fiicei sale. “(...) Irod, prinzându-l pe Ioan, îl legase şi-l pusese în temniţă, din pricina Irodiadei, soţia lui Filip, fratele său; pentru că Ioan îi zicea: «Nu-ţi este îngăduit s'o ai de soţie». Şi voind să-l ucidă, s'a temut de mulţime, că-l socoteau profet. Dar prăznuind Irod ziua sa de naştere, fiica Irodiadei a jucat în faţa oaspeţilor şi i-a plăcut lui Irod. Pentru aceasta, cu jurământ i-a făgăduit să-i dea orice va cere. Iar ea, îndemnată fiind de mama ei, i-a zis: “Dă-mi aici, pe tipsie, capul lui Ioan Botezătorul”. Şi regele s'a întristat, dar din pricina jurământului şi a celor ce şedeau la masă cu el, a poruncit să i se dea. Şi a trimis şi a tăiat capul lui Ioan, în temniţă. Şi capul lui Ioan a fost adus pe tipsie şi dat fetei, iar ea l-a dus mamei sale. Şi venind ucenicii lui, i-au luat trupul şi l-au înmormântat şi s'au dus să-I dea de ştire lui Iisus.” (Matei, 14, 3-12)
Capul Sfântului Ioan a avut, după tradiţia Bisericii, o istorie aparte. A fost pierdut de trei ori şi tot de atâtea ori aflat. Prima şi a doua aflare a cinstitului cap al Botezătorului este prăznuită la 24 februarie, în timp ce a treia aflate este prăznuită la 25 mai.
In ziua de 29 august, cand praznuim Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul, exista credinta in popor ca nu trebuie sa se foloseasca cutitul, totul se rupea cu mana.
Tradiții și obiceiuri în România
În România, sărbătoarea este marcată de o serie de tradiții și obiceiuri populare, care îmbină aspectele religioase cu cele folclorice. Unele dintre cele mai cunoscute tradiții includ:
Post și rugăciune: În ziua Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul, mulți creștini țin post sever, abținându-se de la consumul de carne, ouă, lactate și chiar ulei sau vin. Acest post este văzut ca un mijloc de purificare spirituală și de rememorare a suferinței Sfântului Ioan.
Interdicții alimentare: Conform tradiției populare, în această zi nu se consumă fructe sau legume de formă rotundă (asociate simbolic cu capul Sfântului Ioan) și nici alimente roșii, care amintesc de sângele vărsat. De asemenea, se evită mâncărurile care sunt tăiate cu cuțitul, precum pepenii, pentru a nu simboliza decapitarea.
Pomenirea morților: Sărbătoarea este, de asemenea, un moment prielnic pentru pomenirea morților. În multe sate românești, se organizează parastase și se împart ofrande în memoria celor adormiți.
Apa tămăduitoare: În unele zone din România, se crede că apa sfințită în ziua Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul are proprietăți tămăduitoare. Această apă este folosită pentru a alunga spiritele rele și pentru a proteja gospodăria.
Practicile agricole: În tradiția populară, această zi este considerată nefavorabilă pentru începerea lucrărilor agricole, cum ar fi semănatul sau recoltarea. Se crede că nerespectarea acestei interdicții poate atrage necazuri asupra culturilor și animalelor din gospodărie.
Superstiții și credințe populare: Multe credințe legate de această zi au un caracter apotropaic (de protecție). De exemplu, în unele regiuni, se evită orice muncă sau activitate importantă, considerându-se că poate aduce ghinion sau chiar moarte.
Rugăciune către Sfântul Ioan Botezătorul – Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul, 29 august
„Sfinte Ioane, Înainte-mergătorule, frumuseţea cerului şi bucuria pământului, cel ce prin tăierea capului tău pământul întreg l-ai sfinţit, primind această smerită rugăciune a noastră, izbăveşte-ne din toate nevoile şi ne scoate din chinul ce va să fie, pe noi, cei ce te lăudăm cu credinţă şi nădejde. Ca unul ce stai înaintea scaunului lui Hristos, ajută-ne să-i biruim pe vrăjmaşii văzuţi şi pe cei nevăzuţi. Izbăveşte-ne din tot necazul şi, având îndrăznire către Domnul, fereşte-ne de ispitele acestui veac. Dăruieşte-ne nouă, Sfinte Ioane Prorocule, putere din cer şi, ca unul ce eşti făclie strălucitoare, luminează-ne pe noi, cei ce alergăm la slăvita prăznuire a trecerii tale la Domnul. Amin!”.
