Serbări solare cu târguri de fete, hore şi nedei

Calendarul popular al romanilor arata astazi miezul lui Cuptor, luna aflata sub semnul fenomenelor meteorologice extreme, al serbarilor solare ce dau frau liber apropierii erotice, al muncii campului dar si al interdictiilor de tot felul impuse de divinitati mito-folclorice razbunatoare. Oamenii se roaga sa nu-i atinga furia lor, aprind lumanarea pastrata de la Pasti, afuma matisorii de salcie de la Florii, le tin zilele prin nelucru, odihna si serbari. Iar aceste serbari, organizate mai ales in comunitatile traditionale pastorale, sunt cadrul celor mai fierbinti povesti de iubire, aduse an de an de sarbatorile focului din luna lui Cuptor.

"Hora Santiliei' este o traditie prenuptiala potrivit careia tinerii pastori coboara in aceasta saptamana in sat pentru a darui fetei iubite un cas si o furca de tors. Aceste daruri constituie un fel de legamant intre cei doi indragostiti pana la nedeia organizata cateva zile mai tarziu, de Sf. Ilie, cand - in vazul intregii comunitati - fata este luata la joc si introdusa in hora. Fetele care nu sunt bagate in hora la Santilie au o mare problema, ele nu mai pot fi petite tot anul, fiind nevoite sa astepte luna lui Cuptor a anului urmator. "Hora Santiliei' devine astfel o metafora pentru comunitate, delimitand un spatiu sacru. Intrarea in cerc, in ritm, presupune asumarea unei posibile initieri, deoarece jocul este investit, pe masura ce se desfasoara, cu semnificatia unui act sacru. Cercul se poate deschide acelora care au lasat in urma varsta copilariei, o perioada de doliul sau boala si se poate inchide celor rai sau celor care nu au respectat normele morale transmise prin generatii.

Tot de sorginte pastorala cu puternice conotatii erotice este si sarbatoarea cunoscuta sub numele de "Mituitul Mieilor' (tunsul mieilor). Are loc in miez de vara pastorala si constituie, de fapt, prima intalnire a ciobanilor cu nevestele si logodnicele lor. In mediul pastoresc, este cunoscut faptul ca, pana la Santilie, ciobanii isi impun o perioada de castitate pentru prosperitatea turmei.

Un alt obicei pastoral, desfasurat cu ocazia marilor serbari solare, este si "Nedeia' (sl. nedelja – duminica, sarbatoare). Atestate documentar abia in secolul al XIV-lea, Nedeile pastoresti ne intorc cu mii de ani in urma, vremuri in care dimensiunea lor sacrala era fundamentala. Incepand cu secolul XX aceste sarbatori au coborat de pe culmile muntilor in vatra satului si, desacralizandu-se, au devenit simple prilejuri de joc si voie buna.

Tot aceasta este si perioada vestitelor Targuri de Fete, la care veneau tinerii sa se cunoasca in vederea casatoriei. Este important de stiut ca, atata timp cat s-au desfasurat pe inaltimile muntilor, Targurile de Fete si Nedeile nu au tinut niciodata cont de granite, de hotare, unele dintre ele fiind cunoscute sub denumirea de "Targ de doua tari'. Peste tot in lume, muntele a fost considerat dintotdeauna simbolul verticalitatii sacralizate, a carui urcare anevoioasa si plina de primejdii era privita ca drum initiatic, constituind totodata baza riturilor de ascensiune. Privita din acest punct de vedere, organizarea Nedeilor si a Targurilor de Fete pe culmile austere ale muntilor este pe deplin justificata. Iar faptul ca, in vechime, ciobanii obisnuiau sa numere zilele incepand de la Nedeie si nu de la Anul Nou, subliniaza, o data in plus, importanta pe care o aveau aceste uimitoare serbari solare din Carpati.