Prizonieri intre coduri de diverse culori si schimbari politice de tot felul, am uitat de Ursina si de Martinii de Iarna, primele zile din Faurar inchinate ursului, animal fabulos din mitologia noastra, care schimba anotimpurile odata cu ritmul hibernarii sale si in deplin acord cu constelatia ce-i poarta numele (Ursa Mare). Taranii nu-i spun pe nume, ii spun 'Mos Martin', situandu-l astfel in galeria stramosilor totemici.
Stand sub semnul lunii, intocmai ca vegetatia care dispare si reapare in tot anul, Ursul este venerat, dar si temut de tarani. 'Dintre toate lighioanele pamantului, Domnu’ Dumnezau ne-o dat Ursul, a mai faina si mai tare fiara, care-i primejdie mare la animalele omului din gospodarie, ca-ti manca o vaca cum manci tu un pui' (Marcel Laptes – 'Timpul si sarbatorile taranului roman'). Cu toate ca in Calendarul Popular ii sunt inchinate mai multe sarbatori de-a lungul anului, cele mai importante zile ale Ursului sunt cele de la inceputul lunilor februarie si august. Ele impart anul calendaristic in doua parti egale, care, in vechime, este posibil sa fi format cele doua anotimpuri: iarna si vara.
Se crede un copil bolnavicios rebotezat cu numele de Urs/Ursu imprumuta, printr-un transfer magic de proprietati, vigoarea, forta si puterea animalului totem. Barbatii inca mai poarta dintele de urs drept talisman si obisnuiesc sa-l invoce, prin intermediul mastii, atat in noptile cele de priveghi, cat si in cele din preajma schimbarii de an. Se mai spune ca ursul alunga duhurile rele si bolile, ca este singurul care poate interveni pe langa ursitoare spre a schimba in bine destinul nou- nascutului, ca ajuta sufletul mortilor sa nu rataceasca drumul…. Mastile de urs simbolizeaza moartea si renasterea, in legendele culese de Elena Niculita-Voronca apare ursul-morar, iar in 'jocul ursului de paie', consemnat de Romulus Vulcanescu, este invocat ursul-secerator, toate acestea permitand o posibila analogie intre hibernarea animalului si 'somnul' bobului de grau pe timpul iernii.