Viața și minunile Sfintei Cuvioase Sofia, "nebună pentru Hristos", sărbătorită pe 6 mai

Născută în 1886 în zona Trapezuntului, Sfânta Sofia a crescut într-o familie evlavioasă, unde credinţa şi rugăciunea erau fireşti. De tânără a simţit chemarea monahismului, dar a fost căsătorită de părinţi. Cu toate acestea, a dus o viaţă de profundă trăire religioasă chiar şi în cadrul familial, remarcându-se prin milostenie şi râvnă pentru pocăinţă.

După moartea celor doi copii şi a soţului, pierdut în Primul Război Mondial, viaţa Sofiei s-a schimbat radical. A fost nevoită să fugă din Asia Mică în 1923, ajungând refugiată în Grecia, unde a fost martora unei minuni: salvarea unei corăbii de la naufragiu prin mijlocirea Maicii Domnului.

După ce a refuzat recăsătorirea, Sofia a avut o viziune în care Maica Domnului i-a indicat Mănăstirea din Klisura drept "casa ei". Acolo, timp de decenii, Sofia a trăit o viaţă de asceză aspră şi slujire tainică, refuzând să primească schima monahală din smerenie, deşi trăia precum o monahie desăvârşită.

Sofia era considerată "nebună pentru Hristos". Se îmbrăca smerit, dormea pe jos sau în picioare, mânca puţin şi se ruga necontenit. Avea darul înaintevederii, cunoştea problemele celor care veneau la ea fără să-i fie spuse, şi oferea sfaturi pline de înergii duhovniceşti. Se ruga pentru toţi, nejudecând pe nimeni, chiar dacă vedea lucruri necuviincioase.

Printre minunile atribuite ei se numără vindecări, salvarea unor sate, viziuni profetice despre vremuri grele şi ajutor în cazuri de disperare. Unii copii botezaţi de ea au fost salvaţi de la moarte, iar multe familii care nu puteau avea prunci au primit acest dar după rugăciunile ei.

A trecut la Domnul pe 6 mai 1974, după ce a primit vestirea adormirii chiar de la Maica Domnului. A fost canonizată de Patriarhia Ecumenică în 2012, iar moaştele sale, descoperite în 1982, emanau miros de bună mireasmă duhovnicească.

Citește pe Antena3.ro

Apar noi detalii tulburătoare în cazul Denisei, românca răpită în Italia. Acum, polițiștii și-au îndreptat atenția asupra mamei ei

Ce înseamnă numele Sofia

Numele Sofia provine din limba greacă și înseamnă „înțelepciune”. În context creștin, este asociat adesea cu înțelepciunea divină – Sfânta Înțelepciune (în greacă, „Hagia Sophia”), care este însuși Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Biserica celebră „Sfânta Sofia” din Constantinopol, astăzi Istanbul, este consacrată acestei Înțelepciuni Dumnezeiești.

Rugăciune către Sfânta Sofia

În această zi, credincioșii se roagă Sfintei Sofia pentru întărire în credință, răbdare și ocrotirea familiei. Iată o rugăciune pe care o poți rosti:

Rugăciune către Sfânta Muceniță Sofia

„Sfântă Muceniță Sofia, roagă-te pentru noi, cei slabi în credință, ca să avem tăria mărturisirii, răbdarea suferinței și înțelepciunea tăcerii.

Ajută-ne să fim părinți vrednici, călăuzitori ai copiilor noștri spre lumina adevărului și păzitori ai sufletelor celor din casa noastră. Întărește-ne în necazuri și roagă pe Dumnezeu pentru iertarea noastră. Amin.”

Canonizarea Sfintei Cuvioase Sofia

Sfânta Sofia din Kleisoura a fost canonizata oficial în ziua de 1 iulie 2012, deși cinstitele ei Moaște au fost așezate, spre închinare, în biserica Mănăstirii Nașterea Maicii Domnului, din Kastoria, încă din ziua de 27 noiembrie 2011.

În 2012, Patriarhia Constantinopolului, cunoscând dreapta credință și viețuire a Sfânta Cuvioasă Sofia, cât și minunile săvârșite după adormirea ei, a rânduit sobornicește prăznuirea ei între Sfinți, trecându-o în Sinaxarul Marii Bisericii ca Sfânta Cuvioasă Sofia cea Nevoitoare în data de 6 mai.