Vineri 15 septembrie 2006

"Mana delicata la sapa nu rabda"

Fecioara (23 august - 22 septembrie)

Sf. Ierarh Iosif cel Nou de la Partos; Sf. Mare Mucenic Nichita Romanul

Sf. Fecioara Maria Indurerata

Sf. Nichita Gotul, mucenic; Sf. Fecioara Maria Indurerata

Crestinii ortodocsi il sarbatoresc astazi pe Sf. Ierarh Iosif cel Nou de la Partos. S-a nascut in jurul anului 1568, in Raguza Dalmatiei, intr-o familie de vlahi. Din botez se numea Iacob. La varsta de 15 ani intra in obstea Manastirii Maicii Domnului din localitate. A urmat calugaria la Manastirea Pantocrator de la Muntele Athos, apoi s-a facut sihastru in munte. A fost mare facator de minuni si duhovnic vestit in tot spatiul balcanic. Intre alte minuni savarsite, a stins prin rugaciune un incendiu care cuprinsese partea de vest a Timisoarei. In 1650 a fost ales mitropolit al Banatului. In anul 1653 s-a retras la Manastirea Partos. A fost canonizat in 1956.

In Romania

1860 - Apare, la Iasi, saptamanal, apoi lunar, revista literara si stiintifica "Ateneul roman" (pana in decembrie 1861), sub redactia lui G. Marzescu, I. Strat, I. Missail, Z. Columb, V. Alexandrescu (V.A. Urechia), care isi propune sa contribuie la "luminarea natiei si la progresul literelor romane";

1896 - Inaugurarea, in prezenta imparatului Franz Joseph I si a regilor Carol I si Aleksandru Obrenovic, a Canalului de navigatie Sip pe Dunare de la Portile de Fier (lucrarile au fost incepute la 3 septembrie 1890);

1919 - Se constituie, la Cernauti, Partidul Democrat al Unirii din Bucovina, care isi propune, prin masurile cuprinse in program (unificarea administrativa, votul universal, infaptuirea reformei agrare, reorganizarea invatamantului), sa contribuie la consolidarea Romaniei intregite. La 23 ianuarie 1923 fuzioneaza cu Partidul National-Liberal.

In lume

921 - Sfanta Ludmila este omorata la comanda fiicei sale vitrege la Tetin;

1656 - Anglia si Franta semneza un tratat de pace.

1890 - Agatha Christie, scriitoare (m. 1976);

1904 - Regele Umberto II al Italiei (m. 1983).

La 15 septembrie 1485, Stefan cel Mare, domnul Moldovei, a prestat personal omagiul regelui polon Cazimir al IV-lea Jagiello, in speranta obtinerii unui ajutor pentru recucerirea cetatilor Chilia si Cetatea Alba. Incercarile lui Stefan cel Mare de a recuceri cetatile pierdute in 1484 s-au dovedit inutile, in ciuda eforturilor diplomatice si militare ale domnului. Totusi, continuarea luptelor impotriva otomanilor cerea consolidarea aliantelor existente. In aceste conditii, Stefan cel Mare a fost nevoit sa depuna, personal, la Kolomeea, omagiul de vasalitate regelui polon Cazimir al IV-lea. Domnul Moldovei promitea ajutor impotriva tu-turor dusmanilor, ca nu va incheia nici o alianta contra Poloniei, impotriva careia nu va porni razboi, ca va instiinta pe rege de primejdiile ce-l ameninta si ca nu va porni razboi si nu va incheia pace fara stirea regelui Cazimir al IV-lea. Stefan declara ca, desi este domn prin voia lui Dumnezeu, s-a silit sa respecte obiceiul predecesorilor sai, care depuneau asemenea juraminte. Regele Poloniei incerca astfel sa readuca Moldova in situatia de vasala. Dupa incetarea din viata a regelui Cazimir al IV-lea, mostenitorul tronului, Ioan Alber, a devenit interesat de anexarea Moldovei. La 26 octombrie 1497, in batalia de la Codrii Cosminului, armata polona a fost invinsa de Stefan.

Sarpele a fost atestat de arheologi ca divinitate inca din paleolitic. Semnificatia lui malefica, legata de mitul biblic al creatiei Lumii, este relativ tarzie. Credinta ca fiecare casa are sarpele sau protector, numit si ceasul casei, este atestata in toate zonele etnografice. Omorarea sarpelui casei se pedepsea cu moartea unui membru apropiat al familiei, femeie daca murea serpoaica, barbat daca murea sarpele. "Sarpe este, conform unei informatii inregistrata din Bucovina, la toata casa. Unde este sarpe e noroc in casa, merge bine si nici un rau, nici un farmec nu se prinde. Fereasca Dumnezeu sa-l omori, ca indata moare unul din gospodari! Acela se cheama sarpe de casa. S-au vazut astfel de serpi band lapte din strachina, de-a valma cu copiii. Copiii le dadeau cu lingura peste cap, plangand ca le mananca laptele, dar serpii mancau inainte, nu se suparau" (Moldova, Muntenia). Cand isi facea aparitia in pragul casei, sarpele era vestitor al Mortii. Credintele populare il prezinta in diferite ipostaze: "Sarpele nu a fost de la inceput sarpe. A fost om si locuia la Dumnezeu in cer, dar l-a blestemat si l-a facut sarpe cand a inselat-o pe Eva"; "In cer, la Dumnezeu, sunt de toate lighioanele, numai serpi nu. Sarpele dintai era zburator, avea aripi si picioare, sedea in cer si era bun la Dumnezeu. Dar el a primit duh rau si a invatat-o pe Eva de a pacatuit cu Adam. Dumnezeu s-a maniat si i-a dat afara din Rai atat pe Eva si Adam, cat si pe sarpe". (Profesor Ion Ghinoiu)