Este ziua 117 a anului
Au mai rămas 248 de zile
|
SOARELE LUNA |
SARBATOARE CRESTINA |
Sărbătoare creştină Sfantul Sfinţit Mucenic Simeon a trăit pe vremea Impăratului Traian. Era nepotul lui Iosif şi frate al lui Iacov. Hristos L-a numit pe Simeon frate şi L-a uns preot pentru a-I vesti a doua venire. Simeon i-a indreptat la lumină pe cei rătăciţi, a răbdat pedepse ingrozitoare pentru dreapta credinţă. A fost prins de păgani, după porunca lui Attic antipatul. După multe chinuri, pe cruce fiind pironit, ca şi Hristos Domnul, Sfantul Simeon şi-a dat sufletul in mainile lui Dumnezeu. |
CALENDAR CRESTIN-ORTODOX |
|
CALENDAR ROMANO-CATOLIC |
|
Citește pe Antena3.ro
CALENDAR GRECO-CATOLIC |
|
|
Psalmul 95 al lui David Cantaţi Domnului cantare nouă, cantaţi Domnului tot pămantul. Cantaţi Domnului, binecuvantaţi numele Lui, binevestiţi din zi in zi mantuirea Lui. Vestiţi intre neamuri slava Lui, intre toate popoarele minunile Lui; Că mare este Domnul şi lăudat foarte, infricoşător este; mai presus decat toţi dumnezeii. Că toţi dumnezeii neamurilor sunt idoli; iar Domnul cerurile a făcut. Laudă şi frumuseţe este inaintea Lui, sfinţenie şi măreţie in locaşul cel sfant al Lui. Aduceţi Domnului seminţiile popoarelor, aduceţi Domnului slavă şi cinste; aduceţi Domnului slavă numelui Lui. Aduceţi jertfe şi intraţi in curţile Lui. Inchinaţi-vă Domnului in curtea cea sfantă a Lui. Să tremure de faţa Lui tot pămantul. Spuneţi intre neamuri că Domnul a impărăţit, Pentru că a intărit lumea care nu se va clinti; judeca-va popoare intru dreptate. Să se veselească cerurile şi să se bucure pămantul, să se zguduie marea şi toate cele ce sunt intru ea; să se bucure campiile şi toate cele ce sunt pe ele. Atunci se vor bucura toţi copacii pădurii, de faţa Domnului, că vine, vine să judece pămantul. Judeca-va lumea intru dreptate şi popoarele intru adevărul Său. Amin! |
PROVERBUL ZILEI |
"Cu un cuvant subţire" "Proverbele Romanilor", Iuliu A. Zanne, vol. I, Editura Scara, Asociatia Romana pentru Cultura si Ortodoxie, Bucuresti |
S-A INTAMPLAT AZI | ||
|
CLICK ISTORIC |
La 27 aprilie 1521 a murit navigatorul Fernando de Magellan (n. 1480), ucis de băştinaşii din Filipine. A fost primul care a navigat spre vest pornind din Europa pentru a ajunge -n Asia, primul european care a navigat in Oceanul Pacific, primul care a condus o expediţie in jurul lumii. A părăsit Spania -n anul 1519, la conducerea unei mici flote compuse din cinci corăbii. După luni de incercări şi o corabie pierdută, el a găsit o poartă spre Oceanul Pacific, loc ce a rămas cunoscut ca Stramtoarea Magellan. In 1522, nava Victoria a ancorat pe ţărmurile Spaniei, punand capăt primei călătorii in jurul lumii din istorie. |
Credinte populare, traditii, semne |
In satele din sudul Romaniei se efectua in sambăta Floriilor un ceremonial complex structurat după modelul colindelor, dedicat unei zeităţi a vegetaţiei. Sub influenţa creştinismului, aceasta a fost numită Lazăr sau Lăzărică. Una dintre fetele colindătoare, Lăzăriţa, se imbrăca mireasă şi, impreună cu celelalte surate, colinda in faţa ferestrelor caselor din sat. Cu paşi domoli, aceasta se plimba, inainte şi inapoi, in cercul format de suratele ei care povestesc, pe o melodie simplă, drama eroului vegetaţiei Lazăr sau Lăzărică: plecarea cu oile de acasă, urcarea in copac pentru a tăia animalelor frunză, căderea şi moartea lui neaşteptată, căutarea indelungată şi găsirea trupului neansufleţit de către surioare, aducerea acasă a trupului neansufleţit, scalda rituală in lapte dulce şi imbrăcarea defunctului cu frunze de nuc, aruncarea scaldei pe sub nuci. O variantă dobrogeană completează scenariul inmormantării cu invierea lui Lazăr şi prefacerea sa in flori, moment culminant marcat de hora veselă a colindătoarelor. In altă variantă, Lăzărică pleacă cu oile sau cu caprele intr-o sambătă de dimineaţă, lăsand-o acasă pe maică-sa să-i facă plăcinte. Cand se urcă intr-un stejar să doboare muguri pentru oi, işi aduce aminte de plăcinte. Grăbindu-se să coboare, cade şi moare. Sora lui, nevasta lui Dragobete, il caută, il găseşte şi il boceşte pană moare langă frate-său. Se zice că de atunci ar fi rămas obiceiul de a jeli morţii. |