Monumentele istorice româneşti sunt în pericol. În toate colţurile ţării, castele şi conace se dărâmă şi devin vizuini de vulpi şi sălaş pentru ciori. La Şofronea, în Arad, o mână de oameni inimoşi a salvat de la distrugere castelul în care a trăit Miklos Horthy.
Castelul de la Şofronea este poate impropriu numit castel. E, de fapt, un fel de conac mai mare, construit în urmă cu 110 ani, centrul unui domeniu nobiliar care a aparţinut cândva celei mai înstărite familii din această zonă a judeţului Arad, şi totodată al patrulea contribuabil la bugetul regiunii. Aici şi-a cunoscut soţia (fiica proprietarului, Magdolna Purgly) şi a trăit o bucată de timp regentul Ungariei, amiralul Horthy Miklos.
Cu un deceniu şi mai bine în urmă (mai exact acum 14 ani), locul era o şerpărie. Grajdurile domeniului nobiliar, ca şi edificiul însuşi, au fost naţionalizate şi integrate în colectivul local. Înainte de 1989 zăceau deja ruinate. Printre pereţii dărăpănaţi şi decapitaţi ai castelului dăduse vegetaţia. Aşa a preluat locul, în 1995, Fundaţia Humanitas-Gura Popii şi l-a transformat într-unul dintre atracţiile judeţului Arad. Efortul prin care castelul a fost readus la forma iniţială a fost considerabil. Financiar a costat până acum 2,5 milioane de euro. Uman - a însemnat un deceniu şi jumătate de consum, de alergătură, de frământări.
A MERITAT? A MERITAT!
Astăzi, Aradului i-a fost redată una dintre bijuteriile sale, Castelul de la Şofronea, unde chiar sâmbătă s-a organizat un eveniment de mare amploare - a şasea ediţie naţională de comunicări ştiinţifice a Arhivelor Statului. Istorici din toată România au constatat, cu mare surprindere, unde poate conduce determinarea de a face un serviciu public, dorinţa de a reda comunităţii un bun de care se leagă o parte importantă a istoriei unei naţiuni, în vremuri grele (dacă ţinem cont că Magdalena Purgly a fost soţia amiralului Horthy Miklos timp de 56 de ani, din 1901 până în 1957, la decesul acestuia).
Castelul de la Şofronea este mai mult decât un obiectiv istoric; este o parte a istoriei însăşi! Ceea ce a făcut Fundaţia Humanitas-Gura Popii, condusă de Daniel Negrea, are valoare de exemplu. Este o investiţie de familie, dar pentru comunitate. Soţia şi cei trei băieţi s-au implicat mai mult decât oricine în acest proiect, l-au gestionat ca pe unul personal. În grădina castelului a fost amenajat un ştrand termal, cu două bazine cu apă termală de 30 de grade, care sunt exploatate şi iarna.
Încasările sunt folosite pentru întreţinerea castelului. Obiectivul acesta, renovat ultima oară cu exact 40 de ani în urmă, în 1969, a trecut anul acesta printr-o remodelare capitală, care i-a păstrat însă toate caracteristicile. Au fost aduşi arhitecţi olandezi, tocmai pentru conservarea stilului original; tot interiorul a fost refăcut manual, de la gardul de fier forjat la imensa sobă de teracotă, la geamuri, scări interioare, uşi. Familia Purgly şi ginerele Horthy, dacă ne-am întoarce în timp, nu ar găsi nici un cusur!
Castelul de la Şofronea, cu ştrandul termal, sunt pilde ale modului în care oamenii cu iniţiativă şi cu bani se pot întoarce către comunitate: nu cu pomeni, nu cu chermeze, ci clădind durabil pentru satisfacţia tuturor. Ceea ce s-a desăvârşit aici, în ultima perioadă, la câţiva kilometri de municipiul reşedinţă de judeţ, este printre puţinele realizări comunitare ale Aradului: un grup de oameni au pus deasupra interesului lor şi al familiei lor interesul societăţii. Dacă e să discutăm despre mişcare de rezistenţă împotriva ipocriziei, a căpătuirii, a ţepuirii, a egoismului - putem vorbi despre exemplul de la Şofronea!
Bijuterie arhitecturală
La Şofronea se află Castelul Purgly, construit în 1889, în stil seccession. Se compune dintr-un corp de clădire în partea centrală etajată, lângă care se înalţă un donjon de factură medievală imitând renumitul castel de la Hunedoara. În exterior, mai ales la faţadă, castelul este bogat dantelat şi prevăzut cu o serie de ieşinduri şi turnuleţe, ca în arhitectura feudală. În interior ş-a menţinut forma iniţială.
Prin intrarea principală din corpul central se ajunge în sala de recepţie, unde se remarcă tavanul lucrat artistic, prevăzut cu casete de lemn. La parter, sufrageria, salonul şi sala mare (10 m x 7 m) sunt foarte spaţioase şi cu ornamentaţie specifică. Merită atenţie şi scara care duce la etaj, ca şi alte lucrări în lemn, executate artistic, precum şi vitraliile. Toate au fost refăcute în ultima perioadă şi readuse la starea iniţială.
Istorie fierbinte
Magdolna Purgly de Jószáshely (n. 1881 - d. 1959) a fost soţia amiralului Miklós Horthy. S-au căsătorit la 22 iulie 1901, la Arad, luna de miere au petrecut-o la Semmering, Austria. Ca soţie de ofiţer, doamna Horthy a participat la viaţa publică acompaniindu-şi soţul la întâlniri oficiale.
Miklós Horthy de Baia Mare, cavaler de Szeged şi Otranto, a fost amiral şi guvernator al Ungariei de la 1 martie 1920 până la 15 octombrie 1944. În urma primului război mondial, guvernul lui Béla Kun demisionează la 4 iunie 1919, iar la 6-7 august 1919, Béla Kun fuge în Austria. În martie 1920, Horthy, comandantul flotei Austro-Ungare, a fost ales de parlamentul ungar, cu 131 voturi din 141, regent al Ungariei. A condus Ungaria în perioada interbelică şi în timpul celui de-al doilea război mondial, instaurând un regim autoritar de dreapta.
Citește pe Antena3.ro