A "divorţat" de bătăi şi a continuat şcoala

de Carmen Preotesoiu | 19 Oct 2009 • 00:00

Când cineva îi vedea vânătăile de pe faţă, ea spunea imediat că a căzut. Că s-a lovit. Doar mama sa ştia adevărul. Doar ei îi povestea de bătăile pe care le încasa de la soţul ei. Timp de şase ani, cei doi copii ai săi au văzut, zi de zi, cum mama lor era călcată în picioare, au participat la discuţii şi ţipete care păreau că nu se mai termină.

"Aveam prea multe idei, îmi doream să realizăm ceva, munceam mult şi speram să le putem oferi copiilor noştri tot ce era mai bun. El nu suporta să nu aibă el ideea respectivă sau să nu aibă el ultimul cuvânt. Era gelos şi extrem de posesiv. Pe deasupra, bea destul de mult, şi atunci îi venea şi mai uşor să dea în mine. Pe atunci eram mai tânără şi mai curajoasă. Ajunsesem să dau şi eu în el. Nu mai suportam. Nu mai puteam să accept bătaia şi umilinţa. De dragul copiilor, am încercat să rămân cu el. Situaţia însă se înrăutăţea", povesteşte Mariana, o femeie de 42 de ani.

ŞANTAJATĂ CU COPILUL CEL MIC
A renunţat la căsnicie când a observat cum soţul său încerca să dezbine copiii şi să sădească spaima în sufletele lor. Soarta a adus-o pe Mariana, nu după mult timp, alături de un alt bărbat. Fericită că acesta o primeşte cu doi copii, a încercat în permanenţă să treacă peste defectele bărbatului. "Mă străduiam să fiu o mamă bună, o soţie bună, să nu le lipsească niciodată nimic nici unuia dintre ei. Tot ca să fie bine, să pot avea grijă de copii, mai ales că am avut un băiat şi cu cel de-al doilea soţ, mi-am luat o maşină de cusut şi am început să lucrez acasă. Mama a încercat să ne ajute, să îmi mai facă o mâncare, să mai aibă grijă de copii. El nu o suporta. După cum nu le suporta nici pe surorile mele. Voia să fac totul singură. Eram frântă de oboseală şi seara, dacă nu îmi îndeplineam misiunea de femeie, de soţie, era vai şi amar. A încercat să ridice mâna la mine. I-am prins braţul şi i-am spus că dacă se atinge vreodată de mine, îi rup mâna, îmi iau copiii şi plec. Ţin minte că atunci când băiatul cel mic avea trei luni, mi l-a luat şi l-a dus la ţară, la părinţii lui, tot ca să mă facă să-l implor să-l aducă înapoi, să nu-l părăsesc. Credea că aşa are cu ce să mă şantajeze. Am vrut de nenumărate ori să-l părăsesc, dar nu am făcut-o de teamă să nu-l ducă pe copil cine ştie pe unde, băiatul să nu se descurce şi să aibă de suferit toată viaţa din cauza asta. Mă săturasem să urle la mine, să facă urât la fiecare masă, să nu-i convină nimic din ceea ce făceam, să ţipe la copii. Dar am stat şi am răbdat." Bărbatul nu a mai îndrăznit să dea în ea. Sistematic însă, îi vorbea urât, ţipa, o persecuta şi o ameninţa că pleacă cu băiatul ori de câte ori avea senzaţia că "nu mă supun. Mereu făcea diferenţe între copii. I se părea că am grijă mai multă de copii decât de el, era foarte gelos pe ei. Dacă se întâmpla să vin un pic mai târziu acasă, mă lua la interogatorii interminabile, fiind sigur că îl înşel. După Revoluţie am lucrat la o fabrică. S-a întâmplat să muncim o perioadă împreună. Oricine l-ar fi văzut, ar fi crezut că la noi în casă curge lapte şi miere. Se purta foarte frumos cu toată lumea, părea a fi cel mai bun om. Nimeni nu ştia cât aveam eu de îndurat. Dacă aş fi povestit cuiva, ar fi crezut că mint sau că sunt nebună", povesteşte Mariana. Niciodată nu şi-a ridicat salariul de la muncă. Toţi banii erau administraţi de soţul ei. Pentru fiecare bănuţ cerut, femeia trebuia să aducă dovada plăţii. "Câştigam destul de bine şi de fiecare dată când întrebam dacă mai sunt bani, îmi spunea: «Nu mai sunt, pune mâna şi munceşte». Îşi punea bani deoparte şi mă lăsa să mă împrumut şi tot nu scotea banii de unde îi ascundea. Nu ştiu ce făcea cu ei."

COPIII AU FUGIT DE ACASĂ DIN CAUZA TATĂLUI VIOLENT
Din cauza atmosferei tensionate, a înjurăturilor pe care le primeau în fiecare zi atât ea, cât şi copiii, băiatul şi fiica din prima căsătorie au fugit de acasă. Fata a ajuns să se căsătorească la o vârstă fragedă şi să plece în străinătate, iar băiatul şi-a întrerupt şcoala şi, spune mama, "cred că a luat-o pe căi greşite. De-a lungul timpului am constatat că bărbatului meu îi plăcea să mă certe, să mă înjure, să mă facă în toate felurile doar când erau copiii prezenţi. Îi făcea o deosebită plăcere să mă facă albie de porci în prezenţa lor. Toate astea au lăsat urme adânci asupra copiilor mei". Anul trecut, Mariana a hotărât să divorţeze. Băiatul cel mic împlinise deja 12 ani. Soţul său însă nu a încetat să o hărţuiască nici după pronunţarea divorţului. "În fiecare seară dormea în maşină, în faţa casei. Îl teroriza şi pe băiat, să nu iasă din casă, îl urmărea peste tot, într-o seară mi-a tăiat curentul. Devenise extrem de agresiv. Am chemat de nenumărate ori Poliţia. Niciodată nu i-au făcut nimic. «Poate a vrut să schimbe un bec», «Mai bine plecaţi o vreme de acasă, poate se linişteşte», astea erau reacţiile poliţiştilor de fiecare dată când erau solicitaţi", povesteşte femeia. A hotărât ca toată vara să locuiască la sora sa. În perioada aceasta, fostul soţ l-a târât pe copil la Poliţie pentru a da declaraţii împotriva ei. L-a obligat să scrie că mama lui a părăsit domiciliul, că l-a părăsit. "Pe la 12:00-1:00 noaptea, după ce adormea taică-su, că se mutase iar în casă, dacă eu eram la sora mea, băiatul meu venea la mine şi plângea în hohote. Nu se putea opri. Tatăl lui i-a interzis să vină să stea cu mine. Iar el a devenit foarte sensibil. A scăzut la învăţătură în acea perioadă", se plânge Mariana. Femeia însă, ajutată de o prietenă, a ajuns la o şedinţă de consiliere. "M-a făcut să am curaj şi încredere în mine." Mariana şi-a reluat şcoala, a terminat liceul, a dat Bacalaureatul. În urmă cu câteva luni, fostul său bărbat a murit. Acum, cea mai mare dorinţă a sa este ca fiul ei să înveţe bine la şcoală, "poate aşa o să-i fie şi lui mai uşor în viaţă, că eu am pătimit cât pentru 1.000 de vieţi...".