Abuzurile Poliţiei comunitare din Bucureşti

Vă povestesc ce poate păţi un cetăţean al României de azi.

1.11.2007, ploua mărunt, o zi re­ce. După o zi nu foarte încărcată ajung acasă, îmi propun să fac un duş fier­binte, pentru ca apoi să citesc o documentaţie în fotoliul meu prefe­rat.

După câteva minute sub duş su­nă soneria, vă imaginaţi ce reacţie am avut, nu ştiam ce să fac, însă du­pă câteva secunde iau hotărârea să-mi continuu duşul. Ce părere aveţi, credeţi că persoana care sună a plecat?

Fireşte că nu. Îmi pun un prosop în cap, trag ceva pe mine şi ies să văd cine era la poarta casei mele. PO­LIŢIA CO­MU­NITARå!!!! Erau deja vizibil iritaţi de faptul că ieşisem cu o asemenea în­târziere.

Dintr-o scurtă discuţie înţeleg că, la o adresă alăturată casei în care locuiesc, este depozitat “un nu­măr de 5 saci cu deşeuri de materiale de construcţii”. Şi prin urmare îmi dau amendă, deoarece au informaţii că eu aş fi depozitat deşeurile respective.

Staţi puţin, le-am spus, azi este ziua în care firma de salubritate ridică gu­no­iul menajer, prin urmare, toată lumea îşi scoate tomberonul în stradă, ceea ce fă­cusem şi noi, lo­catarii de la această adre­să. Este ade­vărat că periodic la adresa din ime­diata vecinătate a casei mele apar tot felul de deşeuri, de la te­le­vizoare, calculatoare, mobilă şi altele, dar nu deţin informaţii despre cei care le depozitează acolo.

Şi ce dacă!!!! Mi se cere actul de iden­titate, şi eu îmi fac datoria de ce­tă­ţean şi mă legitimez. Îmi iau CI şi, fără a-mi spune vreun cuvânt, pleacă la 200 m de casa în care locuiesc, pentru că acolo aveau maşina parcată. Vă ima­ginaţi cum eu, cu pro­so­pul în cap, abia ieşită de la duş, plec pe stradă în ur­mă­rirea domnilor poliţişti comunitari, nu în­ţelegeam nimic, de ce mi s-a confiscat CI?

Cei trei domni s-au suit în ma­şina cu însemnele Poliţiei comuni­tare, au des­chis o agendă şi au notat datele mele personale.

În acest timp, îngheţată şi consternată, îmi amintesc că am o cu­noş­tinţă care lucrează în Poliţia co­munitară. Îmi scot mobilul şi o sun. Îi cer detalii despre modul în care poţi fi amendat fără să faci nimic, ea mă întreabă dacă m-au găsit făcând ceva de genul faptelor pentru care sunt incriminată sau dacă cineva susţine că m-a văzut făcând aşa ceva, îi răspund că nici una din variante nu este adevărată, atunci ea a dorit să vorbească cu ei, l-am rugat pe unul dintre ei să discute cu respectiva mea cunoş­tinţă, fapt care s-a şi în­tâmplat. În secunda următoare am auzit-o ţipând la domnul poliţist co­munitar (de ce faceţi ase­menea abu­zuri?), omul s-a schimbat la faţă şi, după un schimb de replică, a în­chis telefonul.

După acest episod mi-au înapoiat CI şi au plecat. Am ajuns în casă după trei ore de stat în ploaie şi frig, bulversată de tot ce se întâmplase.

Şi uite cum după vreo două săp­tă­mâni mă trezesc cu proces-verbal în care mi se stabilea o amendă de 500 RON. Asta nu este tot, în respectivul pro­ces-verbal am constatat după câteva verificări că martor era unul dintre domnii poliţişti comunitari care veniseră în ziua respectivă la “constatare”, iar foto­grafia în care s-ar fi văzut clar că deşeu­rile erau la o altă adresă a fost tăiată în par­tea de sus, deoarece pe gardul res­pec­tiv (lângă care erau sacii cu de­şeuri) era inscripţionat numele stră­zii, total diferit de cel pe care locuiesc eu.

Concluzii: deşeurile nu erau pe te­renul aferent adresei mele, nu exista nici un martor care să susţină acest lucru, nu am fost surprinsă în timp ce aş fi depozitat acele deşeuri, şi cu toate acestea am fost amenda­tă (probabil pentru faptul că au stat în ploaie cât eu am terminat du­şul).

Drept urmare am făcut con­tes­taţie la respectivul proces-verbal şi aştept verdictul instanţelor judecă­toreşti. Între timp am primit citaţie de la Judecătorie, însoţită de o în­tâm­pinare a serviciului juridic-contencios, în care o doamnă jurist distorsionează şi acel proces-verbal şi scrie “A FOST DEPISTATå ÎN TIMP CE ABANDONA UN NU­MåR DE ...”. Formulare cu totul ero­nată, nici chiar domnul agent care a completat procesul verbal nu a putut  să scrie aşa ceva, pentru că ştia foarte bine că au aşteptat în stradă o bună peri­oadă de timp până am ieşit, în nici un caz nu a făcut afirmaţia că m-ar fi surprins în timp ce depozitam deşeu­rile. Am telefonat la serviciul juridic să cer socoteală doamnei respective pentru formula­rea pe care o găsesc injustă, ca de fapt tot acest circ de doi lei. Ba mai mult, la citaţia respectivă erau ata­şate două fotografii, deasupra cărora scria fără pic de realism: “... privind depo­zitarea ..., situate pe strada X nr. 00”, afirmaţie total greşită (este o al­tă stradă şi un alt număr), din care se vede clar rea­ua-voinţă a celor care au întocmit aceas­tă întâm­pi­nare către Judecă­to­rie.