Angajez "maseoză" (Confidenţial)

Candidatul ideal pentru un loc de muncă afişat pe site-urile de recrutare trebuie să fie întotdeauna "o persoană tânără, plăcută, pasionată de meseria sa, cu aptitudini profesionale deosebite". Şi să vrea bani foarte puţini... spre deloc. Adesea, angajatorul nu-şi dezvăluie identitatea, iar "experienţa candidatului nu este o cerinţă obligatorie" - pentru că se referă la "maseoze", hostese, secretare prea personale sau femei de serviciu.

Nu contează ce scrii în CV-ul postat pe site-urile de joburi, ce pretenţii salariale ai sau ce ştii să faci în domeniile în care ai lucrat până acum, pentru că, plini de bunăvoinţă, cei care se ocupă de recrutări îţi pun la dispoziţie sute de oferte de muncă, în fiecare zi, dacă te-ai înscris pe pagina lor web. Ce contează că ai fost jurnalist vreo cinci ani şi ai vrea să lucrezi în Public Relations dacă site-ul îţi recomandă 20 de posturi de secretară, 15 de femeie de serviciu şi vreo 30 de "maseoze" fără experienţă, hostesă sau animatoare la un club de noapte în Italia? Cu condiţia să promiţi loialitate, confidenţialitate şi să n-ai obligaţii, că de restul se ocupă ei...

RECRUTARE CU REORIENTARE
Cei care şi-au pierdut locurile de muncă după ce s-au închis mai multe ziare şi reviste pot lucra ca voluntari la diverse publicaţii care recrutează mână de lucru "moca". "Există însă posibilitatea ca, în viitor, cei mai buni redactori să fie remuneraţi", specifică angajatorul. Cine vrea să se reorienteze profesional în perioada crizei poate beneficia de lista de avantaje promise de angajatorul care, nu ştim de ce, este mereu confidenţial: "Pachet salarial motivant (carte de muncă, salariu fix, comision din încasări); Contract de muncă pe termen lung, în condiţiile respectării obligaţiilor de serviciu; Pregătire profesională; Cazare (dacă este nevoie); Condiţii de muncă excelente". Dacă lucrurile sunt ca în descriere, de ce angajatorul nu vrea să-şi dezvăluie identitatea şi de ce ar angaja până şi "maseoze" din alte localităţi, oferindu-le cazare, cât timp e dispus să şcolească la locul de muncă pe oricine? Oare pentru că angajează "maseoze"?

SUPERSECRETARA BUNĂ LA TOATE
Dacă ai studii superioare, eventual masterat şi doctorat, vorbeşti foarte bine cinci limbi străine şi ai o capacitate de comunicare ieşită din comun, dar mai eşti şi foarte tânără, energică, frumoasă, disponibilă şi fără obligaţii, poţi deveni secretară la vreo firmuliţă obscură, al cărei patron frustrat ar vrea s-o angajeze pe Superwoman să-i facă dimineaţa cafeaua şi să-i răspundă la telefon. Supermodelul căutat ar trebui să mai aibă "atenţie distributivă, simţ pentru detaliul semnificativ, capacitate rapidă de decizie", dar să fie şi şoferiţă cu experienţă şi să aibă maşină personală. Aceleiaşi supersecretare i se mai cere "personalitate energică, gândire pozitivă, amabilitate şi eficienţă maximă în firmă". Pe forumurile celor care-şi caută un loc e muncă putem găsi şi numeroase confesiuni ale celor care au luat ţeapă de la angajatorii cu oferte de joburi. "Am aplicat pe internet la un post de secretară, iar după câteva zile sunt contactată de patronul firmei respective: Patronul: «Bună ziua!»; Eu: Bună ziua!; P: «Aţi trimis pe internet un CV pentru postul de secretară»; Eu: Da; P: «Ok, dar aşteptăm şi o fotografie cu dvs. În întregime, dacă aţi citit bine anunţul»; Eu: Ştiu că CV-ul meu este însoţit de o poză; P: «Da, dar este minusculă şi tip bulletin» - după câte ştiu, doar astfel de poze se ataşează la un CV! - Eu: Astea sunt setările de pe site, nu depinde de mine. Este o poză făcută pentru diploma de disertaţie, pe care am ataşat-o şi la CV. Este singura de acest gen pe care o am, am explicat; P: «Nu mă interesează, vreau o poză în întregime, oricum ar fi, să văd cum arătaţi, dacă aveţi. Asta, dacă vreţi şi dacă vă interesează postul!» (...) P: «Mai sunteţi?», mă întreabă el, după câteva minute de tăcere; Eu: Am impresia că postul presupune şi alte activităţi extra decât atribuţiile unei secretare. Eu am trimis un CV pe site cu poză. Dacă vreţi, mă selectaţi pentru interviu, dacă nu, nu-i o problemă. Eu nu am terminat o facultate şi masteratul ca să-mi etalez fizicul, ci ca să-mi folosesc mintea şi cunoştinţele. Căutaţi ce vă trebuie în continuare; P: «Foarte bine. Dar nici eu nu-mi pot angaja o secretară şchioapă sau oarbă. Sau una de 80 kg. Fiecare cu opţiunile lui»; Eu: Nu mă interesează. La revedere!; P: «La revedere!»". Pe lângă mârlănie şi lipsă de profesionalism, angajatorii de acest fel mai pot fi daţi în judecată şi pentru discriminare şi încălcarea drepturilor omului.

În numele crizei, unii cred că pot face orice.

COMUNICARE ORALĂ ŞI CORPORALĂ
Dacă accesăm site-urile de joburi pe internet, pentru secţiunea "Comunicare/PR" găsim o ofertă foarte diversificată, probabil ca să nu ne plictisim: de la vânzarea cu amănuntul pe la uşile locatarilor iritaţi de vizitele diverşilor agenţi muritori de foame până la hostese/animatoare în cluburi de noapte. O fi şi asta tot o formă de comunicare... dar de altă natură! Dacă ai fost PR şi ai rămas fără job în criză, după ce domeniul s-a cam lovit cu dorsalul de pământ, după o perioadă lungă de ascensiune continuă, poţi opta temporar pentru o ofertă de telefonist, pe perioadă determinată. Pare a fi ceva foarte căutat dacă ne luăm după cei 138 de doritori care au aplicat pentru ofertă într-o singură zi. Pe lângă toate aceste oferte şi cerinţe de la secţiunea Comunicare/PR, unde se mai strecoară şi nişte posturi de grafician sau vânzător ambulant, cele mai frecvente sunt tot ofertele pentru hostese şi animatoare. Deci, dac-ai fost PR sau director de marketing într-o firmă care a dat faliment, îţi cauţi de lucru şi încă arăţi destul de bine, poţi să te faci hostesă sau animatoare la un club de noapte din Italia. Jobul e "full time" şi nu trebuie să ai experienţă. Se recrutează persoane interesate din toate oraşele, angajatorul postându-şi anunţul pentru următoarele domenii de activitate: "Turism/hoteluri, Restaurante, Publicitate/PR, Entertainment, Elevi/Studenţi". Salariul promis viitoarei animatoare la club de noapte din Italia - este între 1.500 şi 2.000 de euro pe lună, iar cerinţele sunt "vârsta 18-35 ani, posibil vorbitoare de o limbă străină, fizic plăcut, seriozitate şi aptitudini de animatoare". La aceeaşi secţiune de comunicare/PR abundă anunţurile de tipul: promoter, hostess sau... "muncitor la legătorie sau la croitorie", ca şi cum asta ar necesita temeinice abilităţi de comunicare.

Topul sfaturilor penibile la "angajarea de succes"
De la rubricile din revistele pentru femei singure şi triste, de genul "zece sfaturi pentru a avea tenul perfect" sau "zece sfaturi pentru a-ţi găsi partenerul ideal", în topul recomandărilor de pe paginile web pentru recrutări s-a ajuns acum la "zece sfaturi pentru a avea un CV cât mai bun" sau "zece sfaturi pentru a câştiga interviul de angajare". "Gândeşte-te la CV-ul tău ca la o vitrină a unui magazin!", este una dintre recomandările întâlnite adesea. "Ai grijă să laşi o impresie bună şi nu sta picior peste picior în faţa angajatorului când ai ajuns la interviu", mai găsim printre recomandările penibile ale celor un miliard de experţi în Resurse Umane apăruţi peste noapte, imediat cum a dat criza peste noi. Apăruţi ca şi ciupercile după ploaie, specialiştii români în PR ne recomandă de la cum să ne scriem CV-ul perfect şi cum să ne folosim cuvintele atunci când stăm de vorbă cu angajatorul până la ce culoare ar fi bine să purtăm în ziua interviului, cum să ne aranjăm părul, ce ojă să folosim pentru unghii şi de câte ori să ne lustruim pantofii. "Clar, descrierile interesante sunt foarte importante pentru ca CV-ul tău să iasă în evidenţă. Asigură-te că este ordonat şi că punctele-cheie sunt uşor de urmărit. Foloseşte bulleturi şi ai grijă ca frazele să fie scurte!", ne recomandă experţii. Dacă ar fi să citim toate recomandările pentru angajare, lectura lor ar putea foarte lesne să înlocuiască dezlegatul integramelor, a rebusului, firul Ariadnei sau Soliterul, iar toţi am deveni experţi în cum să te prezinţi la angajare.