Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Într-o lume în care falsele modele sunt ridicate la rangul de reguli musai de aplicat, e poate inutil să aducem în discuţie - pentru a câta oară? - cazul pronumelui relativ "care", folosit aiurea de la elevi de gimnaziu şi liceu până la medici, avocaţi, politicieni şi chiar formatori de opinie din mass-media.
Dar cum să le explici celor mulţi, care cască gura la televizor, că la acuzativ se zice "pe care", nu "care", că asta nu se-nvaţă în nici un caz în facultate, ci în clasele primare şi că asta-i treaba învăţătoarei, eventual a profesoarei de română din generală, nu a conferenţiarului universitar? Care este...
Oricum, nu strică să atragem atenţia - nu să "atenţionăm", cuvânt care nu există, aşa cum am învăţat eu de la Romulus Vulpescu - încă o dată asupra greşelilor de gramatică şi de exprimare răspândite prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă, dar care pleacă - părerea mea! - din şcoală.
"Vedeta X şi-a făcut apariţia la mondenitatea Y cu surle şi trâmbiţe". Vezi expresia asta prin ziare, o auzi de la prezentatorii tv sau de la DJ-ii de la radio. Şi toţi par a crede că-i corectă, neavând curiozitatea să deschidă un dicţionar al limbii române, fie el şi online, de unde ar afla stupefiaţi că surle şi trâmbiţe înseamnă, practic, acelaşi lucru. "Surle şi tobe" e sintagma corectă, dar ce să mai corectezi acum, când modelul urmat de tot poporul e cu trâmbiţe pleonastice-n coadă?
Să mai semnalăm - tot cu de la Romulus Vulpescu citire, că dacă nici domnia sa n-o fi ştiind limba română, atunci cine? - că expresia "a se da în stambă" e şi ea greşită. Corect e "a se da în stampă", dar cine o foloseşte aşa? Sau cine mai ţine cont de faptul că nu-i corect "a da sfoară în ţară", ci "sfară în ţară"? Dacă mai spunem că iapa lui Don Quijote era de fapt cal şi că doar traducerea defectuoasă l-a făcut pe Rosinante să se emasculeze, devenind Rosinanta, deja intrăm în subtilităţi...
"Bun găsit la ştiri, este ora doisprezece", zice crainica de pe sticlă, zâmbind serafic şi atotştiutor. Mulţi se iau după ea, pentru că, nu-i aşa?, e vocea autorităţii. Apare la teveu, prezintă ştiri, deci nu e proastă. Ne aliniem sau ce facem aici? Cum să fie corect ora douăsprezece, dacă la televizor tanti aia deşteapta zice doisprezece?
NICI NU POŢI SĂ PRONUNŢI CA LUMEA...
Mai deunăzi, în vizită la o prietenă. Vine băieţelul ei de la şcoală şi începe să ne povestească despre ora de sport, cum un coleg a intrat cu crampoanele în el şi i-a rupt o "jampieră". "Jambieră", îl corectează maică-sa. "Ba nu", o contrazice cel mic.
Începe o întreagă lecţie de gramatică, ţinută de prietena mea - doctor în teatrologie -, cu trimiteri la mine, ştiutoare de franceză, care-i spune copilului, cu DEX-ul pe genunchi, că "jambieră", cu "b", vine din franţuzesul "jambiere", învelitoarea din diverse materiale care acoperă gamba (în franceză, "jambe", nu jampe).
A părut că se lămureşte, dar... a doua zi aflu că a venit îmbufnat de la şcoală, spunând că toţi colegii l-au izolat, arătându-l cu degetul şi acuzându-l că nu ştie vorbi corect. Ce se întâmplase? Copilul le povestise ce aflase despre etimologia cuvântului "jambieră", adică de ce se scrie/pronunţă el cu "b", nu cu "p". Copiii s-au dus la domnul de sport, care a fost implacabil: "Jampieră, bă, se zice, cum jambieră? Nici nu poţi să pronunţi ca lumea... Auzi la ei, jambieră!".
Disperat, cel mic solicită părerea învăţătoarei, care la rându-i se interesează, amuzată de ce probleme au ţâncii, ce-a zis proful de sport. "A zis că jampieră, doamnă, dumneavoastră cum ziceţi?" Învăţătoarea, o duduiţă la vreo 25 de ani, cu părul tapat, vopsit roşcat, studentă la Psihologie, la particulari, devine deodată serioasă: "Dacă domnu' de sport a zis jampieră, înseamnă că aşa se zice. E domeniul lui, eu nu mă bag peste alţii. Cu sportu', cu astea, decât dânsul le ştie... Treaba mea e să vă fac oameni, nu mai veniţi la mine cu prostii!".
Drept pentru care copiii l-au privit superior pe micul meu prieten, care a venit tare amărât de la şcoală, că eu şi maică-sa l-am învăţat tâmpenii şi că toţi colegii, inclusiv doamna şi domnu' de sport l-au umilit...
"Decât" atât am avut să vă spun...
