Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Într-o comună cu 2.000 de locuitori, Guvernul a investit o avere pentru a ridica de la zero o bază sportivă multifuncțională, cu teren de fotbal, rugby, hochei, tenis şi ce o mai fi, sport să fie, pentru localnicii ajunși în cea mai mare parte la pensie. La nouă ani de la demararea lucrărilor, investiția e în plop.
În comuna clujeană Sânpaul, toată suflarea satului aștepta încă din 2013 apariția miraculoasă a unei gropi. Nu că oamenii nu ar fi avut destule gropi în ulițele pietruite ca vai de ele. Gropi aveau cu duiumul şi la cimitir. Cum satul e îmbătrânit, moartea e o constantă aici. Dar o altfel de groapă se dorea să se insinueze în viața monotonă a satului: o groapă cu nisip, ca să sară cine o vrea în ea.
Povestea gropii din Sânpaul începe undeva în urmă cu 12 ani, pe vremea guvernării Tăriceanu. În 2006, când toată lumea aștepta o soluție pentru a scoate satul românesc din evul mediu, fiind văduvit de investiții minime în facilități de bază pentru o țară civilizată, cei de la guvern au gândit altceva: un program național de umplere a satelor românești cu terenuri de tenis, rugby, hochei și cu piste de atletism. Unora le-ar putea scăpa utilitatea unor asemenea ctitorii, dar toate guvernele care au urmat de atunci au zis că e foarte bine ce se întâmplă şi programul a continuat până astăzi. Aşa s-au făcut în toată țara și pe toate coclaurile 940 de baze sportive, care au uscat bugetul comunelor și al Guvernului de 160 de milioane de euro. O parte din acești bani au ajuns și la Sânpaul, județul Cluj. În groapă. În groapa de nisip de la pista de atletism.
Cu Viitorul pentru fotbal, rugby și hochei
În 2009, primarul de aici s-a gândit că i-ar prinde numai bine satului ceva infrastructură sportivă. Ar fi foarte-foarte bun chiar ceva mai... complex, mai mute terenuri la un loc: să fie și de fotbal, și de hochei, și poate e bun și unul de rugby, de ce nu? Și dacă mai încape pe lângă şi o pistă de atletism și un teren de tenis, e şi mai bine. Cert este că primarul a primit bani pentru o bază sportivă multifuncțională, denumită sofisticat în acte: “Bază sportivă conform model tip I pentru teren omologabil de fotbal/rugby/hochei/atletism”. Pe vremea aceea, satul nu avea nici măcar echipă de fotbal, darămite de hochei, dar nu putea nimeni să se piardă în aceste detalii. Așa că primarul a strâns o mână de flăcăi din sat, a încropit o echipă de fotbal căreia i-a spus “Viitorul” şi a sperat că, odată cu această nouă apariție, viitorul tuturor va fi mult mai bun.
Gazon întreținut cu…coasa
Nouă ani mai târziu, viitorul arată mai prost decât sperau unii. La intrare e un panou spart care anunță că investiția e terminată încă din 2012. Dar în spatele lui se desfășoară un șantier neterminat. Dacă compari ce e la fața locului cu ce e pe hârtie, în planurile inițiale, zici că ai greșit locația. Pista de atletism e o fâșie de bălării crescute până la brâu, tribunele sunt date dispărute, toaletele cu cabine de duș sunt înlocuite de un veceu din lemn putrezit care stă într-o rână în fundul curții. L-am căutat pe edilul din comună să cerem explicații. Şi l-am găsit. E același cu cel care a gândit investiția în 2009, semn că alegătorilor le-au plăcut ideile primarului și l-au mai ales de două ori între timp. L-am întrebat ce s-a ales de baza sportivă a visurilor sale. ”De la visuri și planuri până la…ce se întâmplă în târg, de multe ori e o diferență. Implementarea nu a fost chiar așa cum am visat”. Și vestiarele mult visate sunt acum un coșmar. S-au cheltuit 350 de mii de lei pentru o clădire care a devenit o ruină înainte de a fi gata. Apa de la ploi s-a infiltrat în pereți și o parte din tavan s-a prăbușit. “Izolația de deasupra nu a fost corespunzătoare, constructorul nu a mai refăcut-o”, începe să explice primarul Ovidiu Colceriu.
Pe scurt, ce ne spune el e că firma care a câștigat licitația era a unui domn cu rădăcini puternic înfipte în mediul politic de la București. Dar se pare că avea mai multă tangență cu politica decât cu construcțiile, căci a început să își cam bată joc de lucrare, spre disperarea primarului, care, într-un final, a întrerupt colaborarea. Toată lumea ar fi putut anticipa dezastrul dacă s-ar fi uitat în istoricul acelor constructori. Dar chiar și așa nu erau multe de făcut. Aceea a fost firma care a câștigat licitația și erau nevoiți să o accepte. “Degeaba ai tu ca autoritate contractantă un feedback că un constructor care participă la licitații și-a bătut joc de trei, cinci, șapte lucrări înainte, pentru că nu ai un motiv prin legislația actuală să îl elimini de la licitație. Asta e! Din păcate, noi, ca administrație locală, suntem legați de mâini și de picioare şi obligați să înotam”, oftează edilul. Așa se face că primăria a fost nevoită să înoate cum a putut cu o bază sportivă care zace neterminată şi după atâta amar de vreme. Au fost procese peste procese între constructor şi primărie, şi nu se putea face mai nimic pe şantier până când litigiile nu se stingeau. Astăzi, doar terenul de fotbal e gata. Chiar dacă gazonul a început deja să fie năpădit de buruienile islazului, starea terenului e încă invidiată de restul echipelor care joacă în ultima ligă a fotbalului românesc. ”Așa se spune: că ăsta e cel mai bun teren din tot județul Cluj. E bun că nu se bătucește, nu se tasează când calci”, ne zice un localnic venit cu coasa să pregătească gazonul. Și-a tatuat pe umăr stema clubului AC Milan, nu știe nici el prea bine de ce, dar e un semn că fotbalul le-a intrat unor localnici pe sub piele. Dar majoritatea simt pe propria piele sărăcia locului, aşa că pasiunile fotbalistice rămân pe planul doi. Așa se face că unii alegători nu prea înțeleg investiția edilului. Erau atâtea alte lucruri de făcut în comună: “Nu avem canalizare, apă băgată nu avem, drumul nu e făcut”, face un bilanț din prispa casei tanti Maria. Vecinul de vizavi e și mai vehement: ”Măcar asfalt să fi făcut, că toate mașinile ni se strică de când tot bat drumul ăsta. L-a tot votat lumea că a zis că face drumul. Şi tot ne zice: «La anul îl fac, la anul îl fac». Așa în fiecare an. Treaba lui!”. Un alt sătean, Ioan Pintea, 68 de ani, are câteva vaci de pe urma cărora își mai completează pensia de mizerie. Zi de zi, vine o mașină de la o firmă de lactate până în poarta lui pentru a încărca marfa. Dar cu drumul acesta din ce în ce mai prost, îi e teamă că nu va mai fi nimeni dispus să își strice autovehiculul pentru el. ”Știți cum e vorba aceea bătrânească: «Așteptând binele, ni se gată zilele». Îmbătrânim. Atât am zis lui dom’ primar: Dom’ primar, aș vrea să mai trăiesc cât să văd drumul ăsta asfaltat”.
În Sânpaul, din 18 kilometri de drum comunal, sunt asfaltaţi doar patru. În lipsa unei infrastructuri minime, comuna se depopulează şi implicit echipa de fotbal îşi pierde din suporteri. În unele sate aparţinătoare, sunt uliţe întregi unde toate casele sunt părăsite. Oamenii s-au mutat la Cluj. În linie dreaptă, municipiul reşedinţă de judeţ e la doar 18 kilometri de Sânpaul. Ar fi putut fi invers - clujenii să caute să se mute la Sânpaul, căci aici e linişte, aerul e mult mai curat, preţurile la case sunt o nimica toată. Dar cei 18 kilometri se transformă în cel puţin o oră de mers cu maşina pe drumuri desfundate. Cine să se încumete să facă naveta zilnic în asemenea condiţii?
Edilul zice că se va ocupa și de drumuri. Adevărul e că banii pentru baza sportivă nici nu i-ar fi putut folosi în altă parte, aşa a fost gândit programul guvernamental. Recunoaște că poate nu ar fi avut nevoie decât de un teren de fotbal mai acătării, nu de un complex sportiv multifuncțional, cu pistă de atletism şi terenuri de tenis. Dar nu a putut să schimbe proiectul care a venit stas de la București. Acum, primarul aşteaptă un program la fel de riguros şi pentru uliţele sale desfundate. Căci poate pe viitor vor trebui să vină pe aceste drumuri autocare pline cu suporteri ai Viitorului Sânpaul. Sau Sao Paolo, cum au botezat-o unii, mai mult în glumă.
940 de baze sportive au apărut prin satele României. O investiție de 160 de milioane de euro, bani ce ar fi putut fi folosiți pentru cu totul alte scopuri.
”De la visuri și planuri până la… ce se întâmplă în târg, de multe ori e o diferență. Implementarea nu a fost chiar așa cum am visat”, primarul Ovidiu Colceriu
