x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Campaniile Jurnalul Caravana Jurnalul 2007 Agricultură sovietică, "soluţii" americane

Agricultură sovietică, "soluţii" americane

de Ilarion Tiu    |    16 Iul 2007   •   00:00
Agricultură sovietică, "soluţii" americane

Colectivizată timp de 50 de ani prin colhozuri, agricultura Republicii Moldova se află in prezent in impas, din cauza eşecului privatizării. Deoarece nu puteau trăi din munca la ţară, locuitorii satelor basarabene au migrat spre Rusia şi Occident.


Postcomunism - după 1991, agricultura Republicii Moldova a devenit falimentară

Colectivizată timp de 50 de ani prin colhozuri, agricultura Republicii Moldova se află in prezent in impas, din cauza eşecului privatizării. Deoarece nu puteau trăi din munca la ţară, locuitorii satelor basarabene au migrat spre Rusia şi Occident.

O plimbare prin satele basarabene te deprimă uneori. Localităţi pustii, pămănturi nelucrate, clădiri ce au aparţinut colhozurilor părăsite. Mai exact devastate. Despre "transformările" agriculturii de tip sovietic la est de Prut după 1991 am vorbit cu domnul Viorel Chirviga, economist la Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale "Viitorul" din Chişinău.

Â

  • Jurnalul Naţional: Care este "moştenirea" lăsată de URSS agriculturii Republicii Moldova. A fost Basarabia sovietică o ţară preponderent agricolă sau este un mit?

Viorel Chirviga: După 1945-1946 s-au creat in Moldova sovietică colhozurile. Unele au fost eficiente. Dar majoritatea acestor unităţi, la finele anului, raportau pierderi. Au mai fost create unele intreprinderi care se deosebeau prin dimensiunile lor. Am avut nişte granzi enormi aici in agricultură - intreprinderi care erau specializate in pomicultură, in viticultură, care mai aveau pe lăngă activităţile agricole şi unele mici industrii. Dar nu am avut practic niciodată succese remarcabile, dacă vorbim despre productivitate. Comparănd productivitatea obţinută aici, in Republica Moldova, cu cea din ţările occidentale, observăm că este net inferioară. In principiu, s-a pus accent pe agricultură. Să spunem că n-am avut industrie, n-ar fi corect. Au fost create mai multe unităţi industriale, dar majoritatea au fost ridicate in partea estică a republicii, in Transnistria. 40% din capitalul nostru industrial era concentrat acolo.

IT: Privatizare

  • Cum s-a realizat desovietizarea agriculturii Republicii Moldova?

In 1991, cănd am devenit independenţi, practic majoritatea intreprinderilor agricole erau in ajun de faliment. In anii următori se preconiza că se va face o schimbare, dar am avut şi noi o nomenclatură foarte puternică comunistă in fostele colhozuri, care n-a dorit o schimbare. In primul Parlament in general erau foştii conducători de colhozuri şi de intreprinderi agricole. Ei aveau interese să se menţină vechile structuri, aşadar procesul de privatizare a pămăntului a inceput prin 1996-1997.

  • De ce il numiţi privatizare? Nu au fost retrocedări ca in Romănia?

Nu! Aici sovietizarea agriculturii a fost mult mai intensă decăt in Romănia. A fost un tranzit de populaţie, satele au fost conentrate pentru a face loc colhozurilor etc. Au existat mai multe proiecte, partea proastă este că Republica Moldova nu a avut un concept propriu de privatizare. Au venit americanii, care ne-au sugerat un model - privatizarea pămăntului. Un grup de experţi veniţi aici ca la distracţie... Incă o parte proastă specifică Republicii Moldova - nici o reformă nu are nume, un resposabil. Ţara nu a avut o viziune de dezvoltare, ţara nu a avut un concept de reformare, ţara nu a avut nimic...

In mare, privatizarea s-a făcut astfel: indiferent de anii care au fost munciţi in agricultură, indiferent de indicator, fiecare om primea o anumită cotă valorică din terenuri. S-a impărţit in felul următor: terenurile agricole separat, plantaţiile multianuale separat şi proprietăţile care le deţineau gospodăriile separat. In felul acesta, oamenii au primit trei-patru tipuri de proprietăţi dispersate. Spre exemplu, puteai să ai 20 de ari de teren arabil intr-o parte a localităţii şi 10 ari de vie in partea opusă. Au existat probleme imense cănd s-au repartizat loturile de pămănt - cele mai bune pămănturi au nimerit in măinile foştilor nomenclaturişti, preşedinţi de colhozuri, directori de sovhozuri, specialişti de rang superior in fostele intreprinderi agricole. Aceştia erau cei care aveau date despre bonitatea solului. Erau analize vechi, de prin anii ’60-’70, n-au fost bani pentru noi cercetări.

IT: Devastare

  • Ce s-a intămplat cu activele, dotările, investiţiile din colhozuri?

Proprietăţile colhozurilor s-au impărţit separat. Aveai dreptul şi la teren, şi la plantaţiile multianuale, şi la proprietatea aceasta in investiţii. In unele sate, unde oamenii erau mai nerăbdători, au făcut "utilizarea naturală". Adică au distrus tot şi au luat fiecare pe acasă. Statul, cănd a făcut legea, nu s-a găndit că nu se poate impărţi o fermă de animale. Acestea au fost demontate de ţărani şi luate acasă. La fel s-a intămplat şi cu utilajele. Trebuie spus insă că nu mai erau competitive, de fapt se impărţea mortul.

  • Care sunt caracteristicile economiei Republicii Moldova după privatizare?

Nu putem vorbi despre o caracteristică generală. In sud şi in nord s-au păstrat practic gospodăriile colective. Eu am fost in mai multe localităţi din sud, unde pămăntul a fost impărţit la oameni, dar ei nu l-au deţinut nici o zi. Proprietatea fost intoarsă foştilor conducători de colhoz. In majoritatea localităţilor, aceştia şi-au deschis SRL-uri. Directorul de SRL lua tot terenul, avănd contracte incheiate cu gospodăriile ţărăneşti. Inţelegerile de arendă sunt astfel intocmite, incăt există localităţi unde oamenii spun că n-au primit de ani buni nimic de pe pămăntul lor. Insă nu se intămplă peste tot aşa. Există şi proprietate ţărănească, dar pe suprafeţe foarte mici. Nu se poate face performanţă astfel... Noi avem in jur de 1,6 milioane de hectare de terenuri arabile şi avem in acelaşi timp peste 1 milion de proprietari. E o parcelare mare şi nu se poate ca fiecare proprietar să trăiască bine din agricultură. A devenit vizibil fenomenul abandonului de terenuri. Proprietarii pleacă la lucru peste hotare - in Italia, Spania, Rusia. In majoritata cazurilor nu doresc să văndă terenurile agricole. Le lasă nelucrate şi pleacă la muncă. In acelaşi timp, productivitatea in agricultura Republicii Moldova este foarte, foarte mică. La cereale, recolta medie pe ţară oscilează intre 23 şi 25 chintale la hectar. In Olanda, recolta medie pe cinci ani, pe ţară, ajunge pănă la 80 de chintale.

Â

Prognoză optimistă

Analistul economic de la Chişinău Veaceslav Ioniţă priveşte cu optimism viitorul agriculturii Republicii Moldova, punăndu-şi speranţele in micii intreprinzători: "Toată lumea mă intreabă ce poate să facă guvernul. Prostii, ce poate să facă! Să nu facă nimic. La noi a fost nenorocită agricultura pentru că s-au cultivat ani in şir porumb şi grău, pentru că acestea necesită cel mai mic efort tehnologic şi financiar. Grăul iţi dă maximum 6.000 lei pe hectar şi ai cheltuieli de 4.000 de lei. Deci 2.000 de lei - asta ar fi sub 150 de dolari pe an. Ce faci cu banii aştia, că trebuie să mai plăteşti şi impozite... Eficiente sunt culturile tehnice: sfecla de zahăr, pepeni, ceapă. Orice cultură tehnică care necesită tehnologie şi investiţii de capital aduce o valoare adăugată ridicată. Pentru asta trebuie să ai capital şi tehnologie. In viitorul apropiat cred că vor apărea investitori dintre moldovenii plecaţi peste hotare, care se intorc să facă afaceri aici. Statistic, in orice societate 3%-5% au abilităţi antreprenoriale. Din cei 500.000 căţi sunt plecaţi la muncă, sunt 3%-5% cu abilităţi antreprenoriale foarte dezvoltate. După cinci-şase ani vor avea un capital, au anumite abilităţi şi au invăţat anumite meşteşuguri. In sensul nu că pot lucra ceva, dar ştiu să-l ducă pănă la capăt. Să producă şi să văndă. Vreo 20.000 din aceşti oameni sunt in etapa de coacere - au trecut cinci-şase ani. Şi cred că in 2007-2008-2009, vreo 20.000 de oameni care au plecat peste hotare se vor intoarce in Republica Moldova şi vor crea mici intreprinderi, de cinci-şapte angajaţi. Au capital, au abilităţi şi au o cultură economică diferită - nu ştiu ce e aia mită, nu ştiu ce e să nu plăteşti impozit. La noi, din 1991, era foarte răspăndită mita primitivă. Acum mita şi relaţiile statului cu bussines-ul sunt la etajele de sus. Dacă ai o afacere micuţă, deja cu statul poţi să-ţi faci o relaţie normală. In trei ani avem oportunitatea ca Moldova să dezvolte microbussines-uri.

Â

"Moştenirea" URSS

"In 1991, cănd am devenit independenţi, majoritatea intreprinderilor agricole erau in ajun de faliment. In anii următori se preconiza că se va face o schimbare, dar am avut şi noi o nomenclatură foarte puternică comunistă in fostele colhozuri, care n-a dorit o schimbare"

Viorel Chirviga economist

Â

Â

×