Caravana Jurnalul

Caravana Jurnalul Naţional a plecat la drum pentru al patrulea an consecutiv. Descoperirea Romăniei continuă. De astă dată ţi arătăm Romănia de acolo de unde ea se vede prea puţin. Traseul caravanei sare din graniţele administrative ale ţării şi acoperă un colţ de lume mare căt vreo opt judeţe, n care inima romănească bate de multe secole, dar nu prea o mai auzim. Ori o auzim, dar nu ne e la ndemănă să o ascultăm. Noi socotim acum că se cade să plecăm urechea şi la bătăile inimii care pălpăie n Basarabia.
"O ţară bogată, cu pămănt negru"
Basarabia, teritoriul dintre cele două răuri - Prut şi Nistru - a cunoscut incă de timpuriu trecerea migratorilor, fie ei sciţi, cumani, pecenegi ori tătari. Motiv de sfadă intre imperii şi obiect de troc intre acestea, a trecut, pe rănd, de la turci la ruşi. Pentru 22 de ani, Basarabia a devenit provincie romănească, dar moştenitoarea Imperiului Ţarist, ce-a devenit Rusia Bolşevică, nu a recunoscut niciodată dreptul apartenenţei acestui pămănt la Romănia.

De ce Basarabia

Caravana Jurnalul Naţional a plecat la drum, pentru al patrulea an consecutiv. Descoperirea Romăniei continuă. De astă dată iţi arătăm Romănia de acolo de unde ea se vede prea puţin.


Traseul caravanei sare din graniţele administrative ale ţării şi acoperă un colţ de lume mare căt vreo opt judeţe, in care inima romănească bate de multe secole, dar nu prea o mai auzim. Ori o auzim, dar nu ne e la indemănă să o ascultăm. Noi socotim acum că se cade să plecăm urechea şi la bătăile inimii care pălpăie in Basarabia.


DE CE BASARABIA? Pentru că avem ţinere de minte. Vă vom purta puţintel inapoi in timp, să ne aducem aminte de istoria comună a romănilor de dincoace şi de dincolo, trăită impreună sau separat, aşa cum a fost să fie. O să ne aducem aminte că din 1812 Moldova n-a mai fost intreagă şi o jumătate din ea a fost provincie ţaristă pănă cănd Romănia a crescut mare, invingătoare in primul război mondial. Aproape un sfert de veac de prosperitate interbelică a fost strivit sub talpa stalinistă in vara lui 1940, peste doar un an - azi se implinesc 66 de ani - romănii treceau iarăşi Prutul la fraţii lor. Din vara lui 1944, teritoriul ocupat de ruşi avea să devină Republica Socialistă Moldovenească pănă in 1990. Proaspătul stat suveran avea să cunoască in 1992 războiul civil, ale cărui răni sunt şi astăzi deschise pe Nistru.


Acestea sunt reperele temporale majore inlăuntrul cărora furtunile au băntuit Basarabia de la răsărit la apus şi de la miazănoapte la miazăzi. Fără povestea deloc romantică a acestui colţ de lume, că altfel nici nu pot să-i zic, istoria noastră e săracă şi mincinoasă. De aceea nu putem nici s-o uităm, nici s-o neglijăm. Mărturie stau zecile de mii de romăni basarabeni refugiaţi in dreapta Prutului şi urmaşii lor, care nu au contenit să privească spre căminele părăsite in timp de război. Şi mai stau sutele de mii de tineri basarabeni care privesc cu jind astăzi spre Europa care ii aşteaptă tot la dreapta Prutului. Pentru ei, Europa incepe cu Romănia, iar, pentru noi, Europa nu se termină neapărat la graniţa de est.

Vasăzică, basarabenii sunt prea prezenţi printre noi ca să nu ne intereseze, iar pămăntul pe care trăiesc e mult prea frumos şi plin de istorie ca să nu merite străbătut de caravana noastră.


DE CE ACUM? Pentru că au trecut 17 ani de la Revoluţia noastră săngeroasă şi de la revoluţia lor de catifea. Timp suficient ca patima, exaltarea, speranţele nerealiste, teama, suspiciunea şi toate celelalte sentimente complicate şi contradictorii să se mai domolească. Să facă loc curiozităţii sănătoase, interesului firesc şi căt se poate de legitim, dintr-o parte in cealaltă. Şi unei judecăţi cu mintea deschisă şi zămbetul pe buze.
Pentru că avem paşaport de UE şi privim spre Vest cu atăt de mare atenţie, incăt uităm adesea să ne mai uităm şi in jurul nostru. Pentru că prea mulţi basarabeni vor acum paşaport romănesc ca să nu ne intereseze cine sunt ei şi ce vor de fapt. Pentru că de atătea ori elita născută intre Prut şi Nistru a fost distrusă, smintită, exilată şi umilită in ultimii 60 de ani, incăt e drept să ne intrebăm ce a mai rămas in loc. Şi, dacă a rămas, să o poftim la dialog şi să o recunoaştem de soră.


DE CE NOI? Pentru că suntem Jurnalul Naţional. Pentru că ne pasă de tot ceea ce inseamnă ceva in spaţiul spiritual romănesc şi ne influenţează modul de a găndi şi de a fi. Ne pasă de tot ceea ce e statornic, valoros şi autentic, menirea noastră e să călătorim şi să descoperim pentru voi tot ce merită să fie tipărit. Jurnalul Naţional este un ziar care se citeşte şi apoi se păstrează la colecţie. Iţi redă muzica aleasă, uitată in fonoteci. Iţi dă carte bună şi film de calitate. Iţi redă Romănia pe care n-ai ajuns incă să o cunoşti. Acum iţi oferă o călătorie a prieteniei şi iubirii de fraţi, vreme de o lună, in timp şi in spaţiu, prin Basarabia bunicilor şi a zilelor noastre. Noi suntem acum acolo, de unde iţi povestim ce vedem. Şi iţi arătăm in imagini ceea ce merită să vezi şi tu.

Socoteşte, aşadar, dacă vrei, că rostul acestui demers este parte din planul nostru de lungă durată ce poartă numele "Recurs la Romănia".

Aşadar, de azi inainte o să cunoşti la fel de bine ca noi cine sunt basarabenii, ruşii, ucrainenii sau găgăuzii care trăiesc intre Prut şi Nistru, ce politică se face acolo, ce măncare se mănăncă, ce ziare se citesc şi ce cărţi se scriu, ce afaceri se fac, ce se ştie despre Romănia şi ce se aşteaptă de la romăni. Şi după ce o să afli tot ceea ce-ţi putem spune noi, ziariştii de la Bucureşti şi prietenii noştri din presa de la Chişinău, după ce vei fi parcurs intregul traseu al caravanei, de la Bălţi la Cahul şi de la Ungheni la Bender, să te găndeşti cum ţi-ar plăcea să arate Europa viitorului şi pănă unde ţi-ai dori să se intindă.

Scriindu-ţi aceste gănduri despre rostul nostru aici, la stănga de Prut, mă găndesc că bunicii mei, Volodea şi Nadejdea, cei demult adormiţi, se intorc cu mine din pribegie la rădăcinile lor, mă insoţesc şi se minunează despre ce-a devenit lumea asta de cănd ei nu mai sunt pe-aici, pe-aproape.