x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Campaniile Jurnalul Caravana Jurnalul 2007 In satul lui Voronin fac legea transnistrenii

In satul lui Voronin fac legea transnistrenii

de Ilarion Tiu    |    20 Iul 2007   •   00:00
In satul lui Voronin  fac legea transnistrenii

Localitatea Corjova, din Raionul Dubăsari, se află din 1991 incoace intr-o continuă nesiguranţă. Deşi este pe malul stăng al Nistrului, ţine de Moldova. Insă autorităţile de la Chişinău pot cu greu să administreze zona, transnistrenii făcănd adesea demonstraţii de forţă contra romănilor de acolo, fără ca poliţia moldoveană să ia atitudine.

Localitatea Corjova, din Raionul Dubăsari, se află din 1991 incoace intr-o continuă nesiguranţă. Deşi este pe malul stăng al Nistrului, ţine de Moldova. Insă autorităţile de la Chişinău pot cu greu să administreze zona, transnistrenii făcănd adesea demonstraţii de forţă contra romănilor de acolo, fără ca poliţia moldoveană să ia atitudine.

In 1991, cănd Basarabia a devenit independentă de Uniunea Sovietică, iar Transnistria s-a dezis de guvernul de la Chişinău, comuna Corjova a rămas Republicii Moldova. Deşi au semnat un tratat prin care acceptau această realitate, autorităţile de la Tiraspol au sabotat tot timpul administraţia Chişinăului asupra localităţii. Insuşi preşedintelui Voronin, originar de acolo, i-a fost interzis accesul in urmă cu ceva vreme.

CU INIMA IN DINŢI. Pentru a ajunge la Corjova trebuie să fii controlat de "vama" transitreană. Nu contează că administrativ localitatea ţine de Moldova, deoarece accesul se face peste podul de pe Nistru, de la Dubăsari. Fiind ziarişti romăni, a căror cetăţenie nu le convine autorităţilor de la Tiraspol, am fost indrumaţi să evităm controlul vamal. Soluţia alternativă a fost tranzitul "ilegal" al Nistrului, pe podul din dreptul Hidrocentralei Dubăsari, care se află amplasată in aria comunei Corjova. Acolo există soldaţi ai regimului de la Tiraspol, insă nu fac controlul identităţii, deoarece podul este trecut de localnici. Mergănd relaxaţi, ca şi cum am fi fost "oamenii locului", şi avănd aparatura "camulfată" in "plase de un leu", am trecut podul. Spre norocul nostru, n-am fost identificaţi de suspicioşii "grăniceri" transnistreni. La capătul podului ne-a aşteptat Iurie Coţofan, consilier local in comuna Corjova.

ISTORIA LOCULUI. De la Iurie Coţofan am aflat şi istoria Corjovei. Din căte ştie dumnealui, romănii sunt atestaţi acolo "de vreo trei sute de ani". Tot timpul, malul Nistrului a fost un loc nesigur, afectat de invaziile tătarilor, turcilor şi polonezilor. In 1924, satul a fost inclus de sovietici in Republica Socialistă Sovietică Autonomă Moldovenească, făcută pentru a motiva o viitoare alipire a Basarabiei la URSS. Prin 1930, in localitate a fost infiinţat un colhoz. In anul 1940, după ce sovieticii au răpit Basarabia de la Romănia, au fondat Moldova Sovietică, care avea in graniţele sale şi satul Corjova. După război, localitatea a fost inclusă in zona industială a oraşului Dubăsari. Dezvoltarea zonei a provocat şi dezechilibru etnic, deoarece sovieticii au colonizat populaţii din Rusia şi Ucraina care să lucreze in noile fabrici ce au apărut in Moldova. Problemele naţionale ale Corjovei debutează prin 1989-1990, cănd etnicii slavi au fost incurajaţi de guvernul de la Moscova să se opună tendinţelor de independenţă ale Moldovei. In regiune au fost aduşi cazaci de pe Don, care să organizeze rezistenţa armată a Transnistriei faţă de autorităţile de la Chişinău. La Corjova, războiul a ţinut din martie pănă in iunie 1992. Au murit zeci de oameni, iar alte căteva sute au fost mutilaţi pe viaţă. De asemenea, mulţi corjoveni au fost daţi dispăruţi, iar familiile nu ştiu nimic despre ei pănă astăzi.

INTRE CHIŞINĂU ŞI TIRASPOL. Primarul actual al comunei Corjova este Valeriu Miţul, fost combatant in războiul din 1992. Oficial, el ar trebui să administreze trei sate ce aparţin de Republica Moldova: Corjova, Mahala şi Lunga, cu o populaţie de 4.000 de locuitori. Domnul Miţul spune că este foarte greu să controlezi comuna. Transnistrenii incalcă inţelegerile pe care le-au semnat in 1992 şi fac tot ce e posibil pentru a intimida administraţia moldovenească. Toţi primarii şi consilierii corjonevi au fost victimele abuzurilor regimului de la Tiraspol. Cum erau aleşi, miliţienii din Dubăsari veneau in Corjova, ii arestau sub diferite pretexte şi-i puneau să semneze declaraţii din care reieşea că nu vor reprezenta Republica Moldova in localitate. Din "arsenalul" de "metode de convingere" n-au lipsit răpirile şi tortura. Unii au rezistat presiunii, alţii nu... Echipa lui Valeriu Miţul a fost aleasă in mai 2003, din răndul organizaţiei de foşti combatanţi, fondată chiar de primar. A fost arestat de zeci de ori de miliţia din Dubăsari, soţia i-a fost dată afară de la lucru, iar pretutindeni se simte urmărit de serviciile secrete ale Tiraspolului. Cu amărăciune, combatanţii din 1992 recunosc că doar ei se mai luptă pentru ca localitatea Corjova să rămănă la Republica Moldova. Autorităţile de la Chişinău tratează cu superficialitate problema lor, foarte puţine fonduri fiind trimise aici. Valeriu Miţul se plănge că pentru intreţinerea anuală a unei străzi in comuna Corjova i se dau cam 50 de dolari. "Ce să faci cu banii ăştia...", oftează dumnealui. Bugetul local al primăriei este, de asemenea, greu de acumulat: "Unii agenţi economici de pe teritoriul comunei Corjova dau taxele la Dubăsari, adică la Transnistria. Avem in localitate hidrocentrala, fabrica de confecţii (cu peste o mie de lucrători), fabrica de beton armat, colhozul, intreprinderea auto, insă transnistrenii şi-au pus oamenii in fruntea lor şi nu putem colecta taxe".

IN VOIA SORŢII... Poliţia, care ar trebui să asigure funcţionarea legală a instituţiilor din Corjova, este ca şi inexistentă. Pentru 4.000 de locuitori, guvernul de la Chişinău a instalat un post de doi poliţişti, care n-au nici o autoritate. Doar să fie acolo... Dacă se intămplă vreo infracţiune in satele Corjovei, oamenii aleg după bunul plac cui să se adreseze - poliţiştilor moldoveni sau miliţienilor transnistreni. Astfel, legea este o normă opţională in acest colţ al Moldovei... Primarul Miţul povesteşte că din cauza neputinţei poliţiei moldoveneşti ii este imposibil să organizeze intruniri obşteşti in Corjova: "De căte ori ne adunăm pentru vreo serbare, comemorare sau alegeri, miliţienii transnistreni vin şi ne răspăndesc cu forţa in faţa poliţiştilor noştri neputincioşi. Nu este nimeni care să ne apere...".

Violenţe la alegerile locale

In luna iunie 2007, in Republica Moldova au avut loc alegeri locale. Comuna Corjova a fost din nou in atenţia guvernului de la Chişinău şi a organizaţiilor internaţionale, deoarece era de aşteptat ca transnitrenii să saboteze organizarea scrutinului. La primul tur, ţinut la 3 iunie, miliţienii din Dubăsari au ocupat secţia de votare de la Liceul "Mihai Eminescu" din Corjova, iar scrutinul nu s-a mai ţinut. După acest incident, candidaţii au fost "vănaţi" timp de două săptămăni, căt dura pănă la următorul tur, fiind nevoiţi să fugă de la casele lor. La turul al doilea, din 17 iunie, miliţienii transnistreni au fost mult mai violenţi, distrugănd secţia de votare in jur de ora şapte dimineaţa şi sechestrăndu-i pe poliţiştii moldoveni care se aflau in liceu. După ce au fost bătuţi, aceştia s-au retras la dreapta Nistrului, iar de atunci nici un reprezentant al Ministerului de Interne de la Chişinău n-a mai călcat prin Corjova. In astfel de cazuri, cănd moldovenii şi transnistrenii se află in dispută, ordinea publică ar trebui să fie asigurată de "pacificatorii" ruşi, soldaţi care au datoria să medieze tensiunile din zonă. Primarul Corjovei, Valeriu Miţul, susţine insă că "pacificatorii" nu fac altceva decăt să sprijine regimul de la Tiraspol, iar despre vreo mediere a diferendelor nici nu poate fi vorba. El le reproşează acestora că la 17 iunie, deşi ştiau că miliţenii de la Dubăsari vor ocupa satul, au făcut doar controale superficiale ale zonei: "Au venit la 12 noaptea, totul normal, au venit la 5 dimineaţa, la fel. Dar cănd a trebuit, la 7 cănd se deschidea secţia de votare, n-au fost aici! Cănd trebuiau să stea să nu intre miliţia transnistreană. După ce miliţienii au fărămat totul, a mai trecut o oră şi apoi au venit şi pacificatorii...".

×