x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Campaniile Jurnalul Caravana Jurnalul 2007 Instantanee cu giucărele

Instantanee cu giucărele

de Irina Munteanu    |    16 Iul 2007   •   00:00
Instantanee cu giucărele

Turistul ajuns in Chişinău se fotografiază cu Arcul de Triumf şi cu Mitropolia. Localnicul insă se lipeşte de un zmeu sau de un mamut de pluş de pe trotuar şi-i zămbeşte fotografului "profesionist". De peste zece ani, Cerbul domină topul accesoriilor pentru pozele din albumele de familie.


Modă - cerbul lui Seva nu lipseşte din nici un album de fotografii din Chişinău

Turistul ajuns in Chişinău se fotografiază cu Arcul de Triumf şi cu Mitropolia. Localnicul insă se lipeşte de un zmeu sau de un mamut de pluş de pe trotuar şi-i zămbeşte fotografului "profesionist". De peste zece ani, Cerbul domină topul accesoriilor pentru pozele din albumele de familie.

Turistul foloseşte propriul aparat, de cele mai multe ori unul digital, şi roagă pe cineva să-i facă poza, pentru ca acasă să le arate prietenilor că el a fost acolo. Localnicul din Chişinău se pozează in primul rănd pentru albumul personal. Acest obicei simpatic, de a te poza in parc alături de un urs impăiat, la noi a dispărut aproape cu totul. La Chişinău, poate pentru că nu toată lumea işi permite aparatul de fotografiat personal, sau poate pentru că oamenii sunt mai nostalgici şi s-au obişnuit să se pozeze cu un animal incă de cănd erau la grădiniţă, pe străzi sunt peste 15 fotografi care işi căştigă păinea aşa.

Â

PLUŞ INDONEZIAN. Prin ’89, cănd fabrica "Steaua roşie" a dat faliment cam o dată cu Uniunea Sovietică, Mircea Cojocaru a ştiut că maşinile de cusut din secţie n-or mai avea in veci nevoie să fie reparate, pentru că nimeni nu va mai coase la ele. Pasiunea căreia ii dedicase o cameră obscură acasă şi multe ore din viaţă l-a ajutat să se reorienteze rapid şi aşa a devenit fotograf pe străzile Chişinăului. "Ne-am delimitat intre noi zonele de acţiune", spune el. Aşa, concurenţa e cinstită şi fiecare e mai uşor de găsit de fanii giucărelelor. Cojocaru are arondată zona din preajma Arcului de Triumf, vizavi de clădirea Guvernului. "Dar dacă unul mă ia in parcul celălalt, eu mă duc cu dănsul." Omul are un mare of: "Am avut giucărele, dar nu ne mai lasă de la Primărie. Acum le fac poze la un copac, la florile iestea, că omul nu vrea să fie poza goală". In fiecare an trebuia să aducă alt animal făcut in Indonezia şi adus la Chişinău via Kiev, pentru că oamenii vor ceva nou: "Mult nu ţine; omul de două ori nu se pozează cu acelaşi animal".

Â

RITUALURI. Ca un artist adevărat, el le propune oamenilor poziţia in care să stea ca să dea bine. "Unii se mai găndesc. Altul, dacă aşa vră, il las aşa, dar ii spun că nu-mi place. Sunt tot felul de oamenii, unii foarte capricioşi." Lucrează de 17 ani in branşa asta şi a văzut multe in orele petrecute uităndu-se prin lentilă. O poză făcută de Mircea costă 15 lei moldoveneşti şi dau bani pe ea oameni mai de toate vărstele. "Bătrănii nu se pozează", a observat Cojocaru. "Domnişoarele iaca şi iubesc să se pozeze, şi băieţii. Am şi clienţi de-aiştia, pun pe ei o imbrăcăminte, se pozează, se schimbă şi vin iar la poză. Ţăganii iubesc să se fotografieze, şi studentele." Culmea, cel mai bine merge afacerea luni şi nu in week-end cănd lumea "stă la odihnă". Pe timp de vară, i-ar surăde să plece să facă poze pe litoral, dar litoralu-i in Ucraina şi i-ar trebui să aibă un act. "M-am intersat la Odesa şi mi-au zis că nu mă lasă să fac eu poze acolo, că eu is din Moldova." Fotograful are o clientă in vărstă de vreo 20 de ani, care vine o dată la trei săptămăni să se fotografieze. El crede că ea trimite pozele unui iubit plecat in Italia. Dar se imortalizează oamenii şi pentru albumul lor personal, nu numai pentru a trimite pozele la alţii.

Â

MAIMUŢE. Fotograful speră să işi recapete dreptul de a scoate din nou animăluţele la soare. "Au fost alegerile astea la primărie şi bine că n-a ieşit domnul Iordan, că el a zis să nu vadă nica in centrul oraşului, să-l cureţe de tot, şi de maşini, şi de fotografi." El avea computer şi făcea pe loc pozele, dar dacă primăria l-a gonit, a trebuit să se reorienteze şi să-şi bage menajeria in debara. Adică nu chiar intr-o debara, ci intr-un cort de plastic transparent. Aşa l-am găsit pe bietul zmeu cu cele trei capete ale lui inghesuite unele in altele, inghiţindu-şi flăcările, cu cărnurile lui de pluş presate şi murdărite de ploaia ce tocmai căzuse, tocmai in Aventura Parc, un parc imens, deprimant, pustiu intr-o după-amiază de joi. Cănd giucărelele erau perimate fizic sau moral, adică toată populaţia Chişinăului se pozase deja cu ele, fotograful a venit c-o inovaţie: "Am găsit oameni fără lucru şi i-am imbrăcat in costum şi i-am pus să facă pe maimuţa. Da’ acuma, pe căldura asta, cine stă in costum atătea ore?".

Â

SIMBOL. Singur Cerbul a rezistat zece ani, şi nici acum nu-i mort, ci doar puţin dus la reparat. Pe fotograful care a inventat cerbul il cheamă Sevastian, dar toţi il ştiu de "Seva". "Cerbul e la mine in garaj, trebuie să-i vopsesc cochitele, să-i fac machiajul." S-a eschivat să ne arate animalul, spunăndu-ne că nu are cheia de la garaj la el. Cănd am zis că revenim, ne-a zis clar că cerbul va fi de văzut abia la hramul oraşului, care e undeva in octombrie. Aşa că n-am putut să-i facem o vizită celebrului animal, dar i-am aflat povestea. "Orice imagine in viaţă eu o priveam ca artist", povesteşte Seva. "M-am găndit că toate damele aistea ele pe ceva vor să se urce. Dar şi bărbaţii cănd au un pahar de vin in cap vor să se urce pe ceva. Aşa m-am găndit la cerb." Fotograful a meşterit la cerb cu măna lui, dar cănd l-a scos in stradă a făcut furori, verificăndu-i intuiţia. Toate cheltuielile şi le-a acoperit intr-o zi, iar de vreo zece ani Cerbul e la fel de seducător, spre deosebire de alte giucărele.

Seva iese in fiecare zi in stradă: "Tre să stau, că lumea mă caută, eu las telefonul la lume." Bătuţi de soare in plină vară şi chiar de vănturile iernii, fotografii, ca buchiniştii Parisului lui Anatole France, sunt nişte prezenţe care dau farmec şi identitate oraşului lor.

Â

Meserie

Odată cu apariţia camerelor foto digitale accesibile ca preţ, tot mai mulţi oameni şi-au permis să-şi cumpere propriile lor aparate. Aşa, numărul fotografilor profesionişti de pe străzile din Chişinău s-a redus. "Pe timpurile sovietice, in Chişinău erau 54 de fotografi «ambulanţi» - care erau angajaţi ai Intreprinderii Chişinău-Foto şi care trăiau boiereşte, cu un salariu de 350 de ruble. Astăzi mai există dor vreo 15 fotografi, care abia işi intreţin familiile", remarca Pavel Păduraru, ziarist la cotidianul Timpul. El spune că locurile cu vadul cel mai bun pentru aceşti meseriaşi sunt havuzul din Grădina Publică "Ştefan cel Mare", scuarul catedralei şi cel al magazinului Unic.

×