Scandalul manualelor de istorie integrată

Printre primele măsuri vizate de Partidul comuniştilor din Republica Moldova după cucerirea puterii in 2001 s-a numărat şi reintroducerea istoriei sovietice in şcoli. Deşi iniţial şi-au retras proiectul din cauza protestelor de stradă, totuşi, incepănd cu 1 septembrie 2006, noua programă a fost pusă in aplicare datorită "trădării" unor istorici proromăni.

Despre "aventura" schimbării manualelor şcolare de istorie am discutat cu domnul Ion Varta, istoric şi deputat in Parlamentul Republicii Moldova.

• Jurnalul Naţional: Domnule Varta, ce i-a deranjat pe guvernanţii comunişti in structura manualelor şcolare de istorie?

Ion Varta: După căderea URSS, istoriografia Republicii Moldova a revenit la normal, adică a abandonat tezele false impuse de sovietici şi a adoptat un discurs naţional, adică de bun-simţ, care reflecta adevărul istoric. Asta i-a deranjat pe liderii Partidului comuniştilor, iar printre promisiunile campaniei electorale din 2001 a fost şi revenirea la vechile teze din perioada Uniunii Sovietice. La inceputul anului 2002 se pregătea o hotărăre de guvern prin care disciplina Istoria romănilor se redenumea Istoria Moldovei.

Acţiunea s-a realizat in mare secret. Norocul nostru a fost că un membru al guvernului - Sergiu Nazaria - , supărat că şi-a pierdut funcţia, ne-a transmis ce dorea să facă prim-ministrul Vasile Tarlev. Am mobilizat forţele anticomuniste in Piaţa Marii Adunări Naţionale din Chişinău, insă nu am reuşit să-i induioşăm pe comunişti. La 14 februarie, guvernul a decis revenirea la Istoria Moldovei, in ciuda protestelor din stradă. Insă manifestaţiile au continuat, iar după două săptămăni, guvernul Tarlev şi-a retras decizia, lucru foarte rar de cănd au venit comuniştii - să renunţe la o măsură ce o adoptaseră.

"Trădarea"

• S-au temut guvernanţii de manifestanţi sau au fost şi presiuni internaţionale?

Au existat şi presiuni internaţionale, desigur. La 24 aprilie 2002, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a elaborat un moratoriu pentru guvernul de la Chişinău, in care se recomanda ca prin negocieri să se ajungă la o soluţie acceptată de toţi istoricii. Insă comuniştii au apelat la o strategie duplicitară, găsind in tabăra istoricilor naţionali căţiva oameni care să participe la negocieri. S-a format o aşa-zisă comisie, condusă de Valerian Cristea, membru al guvernului. Incă de la inceput comuniştii au jucat murdar, deoarece in această comisie erau şapte istorici adepţi ai liniei naţionale şi 15 comunişti. De fapt s-a dorit mimarea democraţiei. A fost o mare deziluzie pentru tabăra naţională, deoarece in comisie, printre cei şapte, erau istorici consacraţi, cum ar fi Demir Dragnev, fost preşedinte al Institutului de Istorie al Academiei de Ştiinţe, Anatol Petrencu, preşedintele Asociaţiei Istoricilor din Republica Moldova, sau Ion Niculiţă, decanul Facultăţii de Istorie. In septembrie s-au retras din comisie, conştienţi fiind că erau folosiţi.
Au publicat in revista Literatura şi Arta o declaraţie prin care-şi anunţau gestul. Insă in urma presiunilor guvernului s-au intors, girănd astfel politica comuniştilor in domeniul manualelor de istorie.

"Model european"

• Cu ce s-a ocupat efectiv această comisie?

Conform recomandărilor europene, comisia trebuia să elaboreze o versiune unică a manualelor de istorie, acceptată de ambele tabere. Dar scandalul a debutat din primele şedinţe, cănd s-a discutat modalitatea de vot. Comuniştii au propus principiul majoritar, care era evident in defavoarea adepţilor liniei naţionale. Atunci, Ion Irimia, unul dintre cei şapte istorici ai noştri, s-a retras definitiv din comisie. Aşadar, au rămas doar şase susţinători ai istoriei romănilor, faţă de cincisprezece comunişti. Pentru a evita noi proteste, nu i-au mai spus manualului Istoria Moldovei, ci Istoria integrată. Adică un amalgam de teme din istoria universală şi istoria naţională, fără nici o noimă, pentru a deruta elevii...

Guvernanţii au avut in vedere unele modele franceze şi belgiene de manuale, in care istoria naţională este "topită" in istoria spaţiului european. Insă acolo este de inţeles această tactică, dorindu-se ca elevii să nu mai aibă patimi naţionale care să ducă la extremism. Dar la noi lupta naţională nu s-a incheiat, iar această variantă de istorie integrată nu face decăt să servească scopurilor comuniştilor.

In 2003, comisia şi-a incheiat "activitatea", propunănd "soluţia" istoriei integrate. La inceput, Ministerul Invăţămăntului a aplicat un proiect experimental in 50-100 de şcoli, unde s-a predat după noua programă. Pentru a accepta, profesorii de istorie au fost "recompensaţi" cu 168 de lei la salariu (aproximativ 34 de lei romăneşti - n.n.), plus alte facilităţi la obţinerea gradelor didactice sau excursii in străinătate. In anii următori, numărul şcolilor experimentale a crescut, pentru ca, incepănd cu 1 septembrie 2006, programa de istorie integrată să fie impusă la nivelul intregii republici.


MORATORIU
"La 24 aprilie 2002, Adunarea Parlamentarăa Consiliului Europei a elaborat un moratoriu pentru guvernul de la Chişinău, in care se recomanda ca prin negocieri să se ajungă la o soluţie acceptată de toţi istoricii. Insă comuniştii au apelat la o strategie duplicitară, găsind in tabăra istoricilor naţionali şapte oameni care să participe la negocieri. S-a format o aşa-zisă comisie condusă de Valerian Cristea, care mai cuprindea 15 istorici comunişti"

NEGOCIERI
"Conform recomandărilor europene, comisia trebuia să elaboreze o versiune unică a manualelor de istorie, acceptată de ambele tabere. Dar scandalul a debutat din primele şedinţe, cănd s-a discutat modalitatea de vot. Comuniştii au propus principiul majoritar, care era evident in defavoarea adepţilor liniei naţionale"


RECOMPENSE
"In 2003, comisia şi-a incheiat «activitatea», propunănd «soluţia» istoriei integrate. La inceput, Ministerul Invăţămăntului a aplicat un proiect experimental, in 50-100 de şcoli, unde s-a predat după noua programă. Pentru a accepta, profesorii de istorie au fost «recompensaţi» cu 168 de lei la salariu (aproximativ 34 de lei romăneşti - n.n.)"

TEZE SOVIETICE
"«Noutăţile» manualului de istorie integrată sunt de fapt vechile teze sovietice: că poporul moldovenesc este mai vechi decăt cel romănesc, deoarece Romănia s-a fondat la 1859, după Unirea lui Cuza; caracterul «progresiv» al ocupaţiei ruseşti din 1812; «exploatarea» romănească din perioada interbelică, cănd Basarabia era cea mai săracă provincie; «eliberarea» de către sovietici in iunie 1940 etc"
Ion Varta, istoric şi deputat

Discurs antinaţional

Istoriografia Republicii Moldova este in plină restructurare, avănd in vedere că pănă la căderea URSS au fost impuse tezele sovietice. Gheorghe Postică (foto), profesor la Universitatea Liberă Internaţională din Moldova, ne-a vorbit despre transformările actuale: "Spre deosebire de Romănia, noi in timpul comunismului am fost intr-o negură totală privind istoria adevărată. Aici nu se vorbea despre moldoveni ca urmaşi ai dacilor şi romanilor, ni se spunea că suntem «rodul» convieţuirii cu slavii. Nici la nivelul profesorilor universitari nu erau prea multe informaţii, deoarece nu ni se permiteau relaţii cu istorici din Romănia şi nici nu aveam acces la literatură de specialitate in limba romănă. Prin 1988-1989, lucrurile au inceput să se schimbe, datorită mişcării naţionale care s-a declanşat aici o dată cu reformele lui Gorbaciov. Atunci s-a vorbit pentru prima dată de istoria romănilor, regimul a acceptat că suntem unul şi acelaşi popor cu cei de peste Prut. In 1990 s-a adoptat prima programă şcolară de istorie a romănilor, acceptată de guvernul Republicii Socialiste Sovietice Moldoveneşti. Nu erau insă manuale. S-au publicat prelegeri de istorie in ziarele şi revistele culturale, atăt pentru uzul profesorilor, căt şi al elevilor. După căderea URSS in 1991, impreună cu istoricii de la Iaşi am elaborat cursuri de istorie, care au servit predării materiei in şcoli. Pănă prin 1994, consensul istoricilor era unanim, adică se accepta linia naţională. Insă, o dată cu venirea agrarienilor la putere in acel an, care erau de fapt preşedinţii de colhozuri şi deci comunişti, s-a produs scindarea. Noua putere avea nevoie de oameni care să susţină tezele sovietice. Acest clivaj a culminat cu venirea Partidului comuniştilor la guvernare in 2001, cănd discursul istoric a luat o intorsătură
antinaţională şi mai radicală".