Viticultura - aur pentru Moldova

Cu un secol in urmă, Constantin Mimi aducea in Moldova soiul de viţă-de-vie "Aligote". A inceput să-l cultive pe podgoria de la Bulboaca, devenind apoi baza unei industrii care a făcut celebre aceste meleaguri. In prezent, vinurile şi coniacurile din vin ars au devenit principala industrie de peste Prut.

Cricova. Republica Moldova are puţine branduri cu care se poate măndri. Majoritatea provine din industria viticolă, capitol la care Basarabia excelează. Podgorii precum Purcari, Cricova şi Mileştii Mici sunt renumite in intreaga lume, principala industrie a Basarabiei fiind cea a producerii vinului. Cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea este considerată drept una dintre cele mai importante şi prolifice perioade in dezvoltarea vinificaţiei Republicii Moldova. Dar procesul tehnologic era impiedicat de o lipsă acută de incăperi utilate special pentru păstrarea, prelucrarea şi maturarea vinurilor de calitate superioară. O mare parte din materialele vinicole se păstra sub cerul liber, ceea ce influenţa negativ calitatea producţiei şi genera mari pierderi. Astfel, a apărut ideea de a folosi in calitate de depozite de vinuri hrubele din care s-a extras piatră pentru construcţii. Aşa s-a fondat in 1952 Combinatul de Vinuri Cricova. Beciurile Cricova inseamnă "oraşul subteran", un oraş al vinificatorilor, lungimea totală a străzilor cavernicole numărănd peste 100 de kilometri. Am pătruns in "oraşul subteran" cănd la Cricova lucrările de renovare erau pe final şi toată lumea se pregătea de inaugurare. De la intrarea in oraşul subteran am fost intămpinaţi de lucrarea pietrarului de la Cosăuţi, despre care v-am relatat intr-unul din numerele ziarului nostru. Subteranul Cricova este un adevărat labirint, şi numai un cunoscător se poate descurca, in timp ce fiecare capăt de stradă duce spre o anumită destinaţie: locul de procesare, de imbuteliere sau oenoteca in care se păstrează cele mai vechi vinuri. Aici se găsesc exponate unicate precum "Ierusalim de Paşti" sau lichiorul "Jan Becher" (recolta anului 1902). Cricova excelează prin fabricarea vinurilor spumante, al căror proces de fabricaţie este unul destul de complicat şi de indelungat.


PURCARI. Unica vinărie din Republica Moldova specializată in producerea vinurilor de calitate premium, adică a celor de calitate inaltă la un preţ mai ridicat, este Purcari. Un domeniu de mii de hectare de vie, aproape de graniţa cu Ucraina. Orice turist care poposeşte aici participă inevitabil la "Drumul Vinului" de la Purcari. De la partea tehnologică la partea turistică. Orice prezentare se termină cu o degustare intr-o sală mare. Iar turistul care-şi doreşte mai mult poate innopta in camere luxoase, poate participa la partide de pescuit sau se poate relaxa in sala de biliard. "Partea turistică e in creştere, dar nu se poate spune că merge foarte bine, pentru că in Republica Moldova nu sunt prea mulţi turişti", spune directorul adjunct de la Purcari, Artur Marin. Tot echipamentul de procesare şi tehnologizare este nou. Incă din anul 2000. In Romănia există propria casă de comerţ a cramelor Purcari, pentru că se consideră că Romănia este o piaţă foarte bună, pentru că este foarte conservatoare. "Şi suntem percepuţi ca producători foarte buni. Distribuim in hoteluri, restaurante şi cafenele", spune Artur Marin. Printre multele ţări in care Purcari s-a făcut cunoscut ca brand din Republica Moldova se numără şi Japonia, dar directorul adjunct apreciază că este o piaţă destul de dificilă, intrucăt japonezii sunt consumatori de branduri mari, cunoscute. In ceea ce priveşte piaţa din Rusia, aceasta a fost inchisă de peste un an pentru vinurile din Republica Moldova. Producătorii de vin din Moldova apreciază că, pănă in martie 2006, aproximativ jumătate din piaţa vinului din Rusia revenea celui moldovenesc.


DIVIN. Coniacurile din vin ars sunt considerate peste Prut a fi măndria industriei de prelucrare a vinului. Se produc astfel de licori la Ungheni, Călăraşi, Tiraspol, Chişinău şi Bălţi. Cea mai importantă fabrică o găsim la Călăraşi. In 1896, gruzinul David Şaradjişfili infiinţează aici o distilărie. Toate componentele folosite in producţie erau franţuzeşti. Funcţionează pănă in 1914, apoi războiul şi evenimentele de atunci fac ca proprietarul să fugă de pe aceste meleaguri. Conform legendelor, fabrica a funcţionat şi după aceea, insă clandestin. Apoi intră pe măna bolşevicilor şi incepe să producă. Numai că tot ce ieşea pe piaţă ajungea in Tiraspol şi la export. In rest, nici un moldovean nu avea dreptul să guste din coniacul de Călăraşi. Din vechea uzină nu se mai păstrează nimic. Nimeni nu a considerat necesar un muzeu. Fabrica este inchisă de mai bine de un an, de cănd Rusia a pus embargo pe importurile de băuturi din Moldova. In beciurile de la Călăraşi găsim o intreagă nebunie de arome. Peste 200 de tone de coniac, cu o vechime de la 2 la 30 de ani, stau in butoaie şi sticle, aşteptănd să fie consumate.


Sticlele sunt un amestec de kitsch şi de artă frumoasă. "Totul se păstrează in butoaie de stejar aduse din Ungaria şi se imbuteliază manual in sticle lucrate manual in Rusia", se măndreşte Ion Graur, tehnologul-şef al fabricii. O astfel de sticlă goală costă intre trei şi şase dolari. Lichidul din ele este şi el destul de scump. O sticlă din renumitul "Ştefan cel Mare" (vechi de 25 de ani) iese pe poartă la un preţ minim de 300 RON. Graur crede că este destul de ieftin, "pentru că aici nu facem lichid pe care il torni pe găt şi il dai afară la colţ de stradă. El are viaţă şi calitate". Cu toate că "DIVIN", coniacul Moldovei, are o calitate excepţională, nu poate fi comercializat pe piaţă. "Din motive politice", spun şefii de la Călăraşi. Cantităţi mici ajung pe piaţa din Romănia, Cehia şi Ucraina. Insuficient ca treaba să meargă bine.