Primul dintre cei noua membri ai Juriului constituit de Jurnalul Natio-nal pentru rejudecarea „Cazului 1393" este maestrul Marian Nazat. Verdictul sau este categoric: eroare judiciara.

Din acest moment, analiza Cazului 1393 ramane la mana specialistilor. Noi am prezentat, in prima zi, faptele asa cum rezultau din cercetarea penala si din judecata.

Am semnalat neconcordantele, slabiciunile si lipsurile acestui proces, asa cum ne-au fost dictate de bunul-simt si de experienta gazetareasca. In a doua zi v-am relatat probele si indiciile descoperite de noi in ancheta jurnalistica desfasurata pe parcursul a trei luni. Ati cunoscut astfel noi depozitii si probe, care nu au fost administrate pe parcursul judecatii, pentru simplul motiv ca anchetatorii nu s-au obosit sa le caute. Nu erau greu de gasit, de buna seama, atata vreme cat noi, fara experienta si animati doar de pasiune pentru adevar, am facut-o, lipsiti de mijloacele oferite de puterea administrativa si cea judecatoreasca.

De azi, facem o pauza in a va prezenta roadele muncii de gazetari, pentru a va lasa sa cititi interpretarile, analizele si chiar verdictele pe care le-au dat, in acest caz, maestri ai Dreptului Penal. Sunt noua la numar cei carora le-am cerut sa studieze dosarul "Cazului 1393". Raspunsurile lor arata ca, fara a fi platiti, cei noua, foarte bine cotati practicieni, au acordat zile intregi din timpul lor, multa energie si pasiune pentru a da un verdict cat mai corect. Au facut-o din respect pentru ideea si munca noastra, din respect pentru prestigiul Jurnalului National si pentru calitatea cititorilor nostri, din dragoste pentru adevar.

Unii vor spune despre ei: "Au vrut sa-si faca reclama". In timp, veti cunoaste identitatea tuturor celor noua membri ai juriului si va fi clar pentru oricine ca sunt personalitati care nu mai au de mult nevoie de reclama. Veti vedea ca opiniile lor sunt diverse, ca prezinta chiar contradictii. Asta este stiinta Dreptului: o stiinta in care adevarul iese la lumina prin confruntarea argumentelor contrare.

Astazi, cititi verdictul maestrului Marian Nazat. Maine, veti citi analiza doamnei avocat Alice Draghici.

Publicam opiniile membrilor juriului in ordinea in care acestea ne-au fost remise. Membrii juriului nu au avut cunostinta de rezultatele investigatiilor noastre jurnalistice. Acestea sunt probe extrajudiciare si in baza lor nu poate fi pronuntata o sentinta. Ei au judecat, asa cum se cuvine, doar pe baza probelor administrate in procesul "Cazului 1393". Titlurile, supratitlurile si intertitlurile apartin redactiei.

Va asteptam opiniile asupra acestui caz la adresa de mail cazul1393@jurnalul.ro.

CV

MARIAN NAZAT Absolvent al Facultatii de Drept din Bucuresti, promotia 1987. Locuri de munca: Procuratura locala din Turnu Magurele (1987-1990); Procuratura locala a Sectorului 5 din Bucuresti (1990-1991); Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti (1991 1996); Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie (1996); Baroul Bucuresti, incepand din anul 1997 (Cabinet Individual). Activitate stiintifica: Ca procuror a publicat mai multe articole de specialitate in revistele Ministerului Public. Activitate profesionala: A participat, in dubla ipostaza - procuror si avocat - , in cauze intens mediatizate, pe care presa vremii le-a prezentat, mai mult sau mai putin obiectiv, la timpul respectiv.

Consider ca ne aflam in prezenta unei erori judiciare, eroare aparuta pe fondul incalcarii mai multor dispozitii legale, in cele doua faze ale procesului penal.

In faza de urmarire penala

IN PRIMUL RAND. Cercetarea locului faptei, incluzand si examinarea externa a cadavrului victimei, s-a efectuat in absenta unui medic legist (a se vedea procesul-verbal de la filele 2-3 din dosarul de urmarire penala). De aici si caracterul vag si imprecis al descrierii leziunilor de violenta sau al semnelor mortii. Prezenta medicului legist la cercetarea locului faptei ofera posibilitatea organelor de urmarire penala de a stabili rapid versiunile de ancheta. O descriere exacta a leziunilor de violenta si a mecanismului de producere a mortii face posibila identificarea instrumentelor folosite de agresor pentru suprimarea vietii victimei. In cazul de fata, in absenta acestor elemente in faza initiala a anchetei, corpurile delicte folosite la agresarea victimei nu au fost identificate si depuse la dosar. Or, in lipsa acestor obiecte vulnerante nu s-a putut stabili, prin expertize criminalistice traseologice, daca leziunile de violenta au fost produse in imprejurarile descrise de SPANU CATALIN si HAGIU NELU.

IN AL DOILEA RAND. Medicul legist care a intocmit raportul medico-legal de necropsie precizeaza ca a fost prezent la locul faptei, contrar procesului -verbal de cercetare aflat la filele 2-3. Desi -la data de 13.12.2000, data deplasarii la fata locului, nu se cunosteau imprejurarile mortii victimei, la cap. "Istoricul cazului", medicul legist GIRGAN MARIEA mentioneaza o situatie de fapt stabilita ulterior si retinuta in rechizitoriu. Or, medicul legist era obligat sa se rezume doar la datele cunoscute in ziua de 13.12. 2000, adica la momentul efectuarii necropsiei, si nu la cele posterioare.

IN AL TREILEA RAND. Procurorul nu a solicitat medicului legist sa precizeze vechimea fiecarei leziuni de violenta si mecanismul de producere a acesteia. De asemenea, fata de concluziile medicului legist - "Moartea a fost favorizata de politraumatismul (...)" - , procurorul trebuia sa lamureasca mecanismul tanatogen. Astfel, medicul legist era dator sa precizeze daca politraumatismul a fost doar o conditie favorizanta sau chiar cauza mortii, favorizata insa de loviturile aplicate de agresori. Mai mult, medicul legist se contrazice in partea concluziva a raportului, unde, pe de o parte, conchide - la pct. 3 - ca moartea a fost favorizata de politraumatism, iar, pe de alta parte, - la pct. 5 - , ca intre politraumatism si moartea victimei exista legatura de cauzalitate. Or, raportul de conditionare nu este sinonim cu raportul de cauzalitate.

La efectuarea expertizei medico-legale procurorul nu a pus in vedere partilor ca au dreptul la un expert recomandat, asa cum prevede art.120 Cpp, ca o garantie a echitabilitatii procesului si a egalitatii de arme intre acuzare si aparare. Daca s-ar fi uzat de acest drept, poate ca toate inexactitatile si omisiunile din raportul medico-legal ar fi fost inlaturate.

IN AL PATRULEA RAND. Situatia de fapt a fost stabilita pe baza unor probe administrate in mod nelegal, iar art. 64 al. 2 Cpp stabileste ca probele astfel obtinute trebuie inlaturate.

In acest sens, mentionam ca:

principalul martor, HAGIU NELU - care avea la momentul efectuarii urmaririi penale 14 ani (impliniti chiar la 15.12.2000, - a fost audiat prima oara la 19.12.2000, fara a i se cere sa depuna juramantul prev. de art. 85 Cpp (filele 55-56).
In aceeasi zi, martorul a fost audiat in prezenta avocatei COROBANA STELA (aparator din oficiu) iar declaratia a fost consemnata pe formular tipizat (fila 57).
Tot in ziua de 18.12.2000, martorul HAGIU NELU a fost confruntat cu invinuitul ENACHE VICU, dar nu a depus juramantul. Mai mult, la confruntare a participat doar avocata COROBANA STELA, ca avocat din oficiu, dar nu se precizeaza carei persoane ii asigura asistenta juridica (situatia este identica si pentru confruntarea efectuata in ziua de 05.01. 2001 cu inculpatul CHICIOROAGA VASILE);

procurorul nu a efectuat perchezitii la domiciliile condamnatilor si martorului HAGIU NELU pentru a ridica hainele cu care acestia au fost imbracati in seara zilei de 12.12.2000 pentru a le examina criminalistic.
De asemenea, nu a ridicat obiectele folosite la agresarea victimei pentru a stabili daca pe acestea sunt urme de sange uman sau alte urme materiale (fire de par, de ex.).

procurorul nu a dispus examinarea corporala a celor patru persoane, pentru a se stabili existenta unor eventuale leziuni produse in timpul lovirii victimei. Aceasta se impunea indeosebi in conditiile in care CHICIOROAGA VASILE prezenta leziuni de violenta la o mana. Or, medicul legist putea, la solicitarea procurorului, sa stabileasca mecanismul de producere a leziunii respective, vechimea, tipul agentului vulnerant etc.;

procurorul nu a procedat la reconstituirea imprejurarilor in care victima a fost ucisa;

procurorul nu i-a audiat pe granicerii cu care victima a avut, posibil, ultima discutie inainte de a fi ucisa;

procurorul nu retinut agravanta prev. de art. 75 lit. a Cod Penal - savarsirea infractiunii de trei sau mai multe persoane;

a incuviintat, prin incalcarea dreptului la aparare, prev. de art. 6 Cpp, ca acelasi avocat sa asigure din oficiu asistenta juridica inculpatilor care aveau interese contrare.
Astfel, la confruntarile intre inculpati si martorul HAGIU NELU a participat un singur avocat (filele 65-74).

De asemenea, la prezentarea materialului de urmarire penala, inculpatii SPANU CATALIN si CHICIOROAGA VASILE au fost asistati de avocatul din oficiu MARTIS BEATRICE, desi cei doi aveau interese contrare (filele 137 si 141).

Mai mult, desi SPANU CATALIN si CHICIOROAGA VASILE nu stiu sa scrie si sa citeasca, procurorul le-a prezentat materialul de urmarire penala fara sa-l citeasca celor doi. Este de observat ca nici aparatorul din oficiu al celor doi nu a manifestat interes in asistenta acordata inculpatilor, marginindu-se sa semneze actele indeplinite in prezenta sa fara a sesiza incalcarea drepturilor procesuale mentionate ale inculpatilor.

In ceea ce priveste instantele de judecata care au solutionat cererile de prelungire a arestarii preventive a inculpatilor, precizam urmatoarele:

la termenul din 15.01. 2001, inculpatii ENACHE VICU si CHICIOROAGA VASILE au fost asistati din oficiu de acelasi avocat (GOGOLAN NICOLAE);

la termenul din 12.02.2001 toti inculpatii au fost asistati de acelasi avocat (POTRIVITU GIGEL);

la termenul din 9.03.2001, inculpatii SPANU CATALIN si CHICIOROAGA VASILE au fost asistati de acelasi aparator din oficiu (POTRIVITU HERMINA);

la termenul din 11.04.2001 toti inculpatii au fost asistati de acelasi aparator (POTRIVITU GIGEL);

la termenul din 9.05.2001, inculpatii SPANU CATALIN si CHICIOROAGA VASILE au fost asistati de acelasi avocat (SIMIONESCU ALFREDO);

la termenul din 7.06.2001, toti inculpatii au fost asistati din oficiu de acelasi avocat (POTRIVITU GIGEL).
Cum inculpatii aveau interese contrare, dreptul lor la aparare, prin incuviintarea aceluiasi avocat, demonstreaza ca instantele de judecata nu au citit dosarul, iar asistenta juridica a fost doar formala (a se vedea concluziile aparatorilor din oficiu).

VICTIMA ION LECHEA. Un lucru este cert: acest om a fost omorat si cineva trebuie sa raspunda pentru aceasta crima

In faza judecarii fondului

La termenele din 27.06. 2001, 23.07.2001, 8.08.2001, 3.09.2001 si 1.10.2001, inculpatii cu interese contrare au fost asistati de acelasi avocat din oficiu. Mai mult, desi la termenul din 3.09.2001 procurorul de sedinta a sesizat aceasta ilegalitate, iar instanta a admis cererea ca fiecare inculpat sa fie asistat de alt avocat, judecarea cererii de prelungire a arestarii preventive s-a facut tot cu incalcarea dreptului la aparare.

Instanta nu a dat curs principiului IN DUBIO PRO REO, in conditiile in care inculpatul SPANU CATALIN a revenit asupra declaratiilor initiale, precizand ca CHICIOROAGA VASILE si ENACHE VICU nu au fost de fata la uciderea victimei. Mai mult, inculpatul SPANU CATALIN a recunoscut ca a agresat victima impreuna cu martorul HAGIU NELU, varianta care se apropie de adevar in opinia mea (in acest sens, invoc contradictiile majore intre declaratiile martorului HAGIU NELU, date pe parcursul procesului, intre declaratiile inculpatului SPANU CATALIN, pe parcursul procesului, interesul acestora de a deposeda prin violenta victima de bani (suma modica) si alte bunuri existente asupra sa. Un astfel de mobil nu i se poate retine lui ENACHE VICU, care avea o situatie materiala buna. Cat despre CHICIOROAGA VASILE, alibiul acestuia nu a putut fi rasturnat prin audierea martorilor, care nu au fost in masura sa precizeze cu exactitate ca l-ar fi vazut in sat in ziua crimei).

In faza judecarii apelului

Mentionez ca dosarul a fost solutionat de un complet de judecatori care a fost investit si cu judecarea recursurilor declarate de inculpati impotriva incheierilor prin care li se prelungise masura arestarii preventive, ceea ce sporeste suspiciunile cu privire la lipsa de obiectivitate a celor doi magistrati. Instanta de apel a preluat situatia de fapt retinuta de prima instanta, iar solutia nu putea fi decat aceeasi.

In faza judecarii recursului

De asemenea, printr-o motivare sumara si superficiala, instanta de recurs a mentinut primele doua hotarari.

Instanta de recurs, potrivit art. 3857 Cpp, trebuia sa extinda efectele recursului si cu privire la SPANU CATALIN si sa constate ca pedeapsa aplicata acestuia pentru infractiunea prevazuta de art.315 Cod penal este gratiata prin Legea nr. 543/ 2002.

In cele doua faze ale procesului, aparatorii inculpatilor nu au invederat incalcarea normelor de drept care au condus la pronuntarea unor solutii nelegale. Apararea a fost superficiala, asa cum se intampla mereu in cazul desemnarii din oficiu a avocatilor.

Dupa studierea dosarului se impun cateva concluzii:

deficientele din sistemul de invatamant juridic universitar, determinate de dezinteresul reciproc (profesor - student);

lipsa unui program coerent si precis de pregatire profesionala a procurorilor si judecatorilor; amanarea specializarii lor pe grupe de infractiuni;

mentalitatea multor judecatori de a da credit exclusiv rechizitoriului, judecata fiind doar formala si avand ca singur scop "salvarea" actului de sesizare;

nivelul scazut de competenta al avocatilor din oficiu. (Cred ca fiecare barou ar trebui sa-i examineze periodic pe avocatii care asigura asistenta juridica din oficiu, astfel incat acestia sa poata desfasura o atare activitate numai dupa indeplinirea unui anumit punctaj);

ignorarea prezumtiei de nevinovatie, a principiului in dubio pro reo si a egalitatii de arme intre acuzare si aparare;

incarcatura inumana de dosare aflate pe rolul unei instante, ceea ce explica unele erori judiciare. Cred ca un complet de judecata nu trebuie sa aiba pe sedinta mai mult de 15 dosare penale. Aceasta inseamna sedii cu multe sali de judecata si cu personal auxiliar pe masura. Pana nu se va reglementa aceasta problema, orice reforma este sortita esecului;

insuficienta cunoastere a practicii Curtii EDO, ceea ce va obliga statul roman la plata unor despagubiri insemnate catre persoanele condamnate pe nedrept;

nesocotirea regulilor de procedura penala de catre procuror si instante, inclusiv a celor sanctionate cu nulitatea absoluta.
Din pacate, in speta care face obiectul dezbaterii, eroarea judiciara nu mai poate fi inlaturata, intrucat in legislatia penala nu exista o cale extraordinara de atac care sa vizeze netemeinicia hotararii. Legiuitorul roman s-a grabit sa inlature calea de atac a recursului in anulare, la presiunea societatii civile si a diverselor ONG, in conditiile insuficientei maturizari a Justitiei din Romania. Se impune grabnic introducerea unei cai extraordinare de atac care sa vizeze netemeinicia hotararilor judecatoresti, insa chestiunea este extrem de delicata: cine va fi titularul acestei cai?, care sunt cazurile in care se poate promova?, cine va solutiona calea de atac si procedura urmata? etc;

in cauza de fata, apreciez ca solutia corecta era restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmaririi penale, avand in vedere nulitatea absoluta a acesteia (incalcarea dreptului la aparare in cazul inculpatilor arestati) si nerespectarea celorlalte garantii procesuale.

SOLUTIE COLATERALA: CHICIOROAGA VASILE si ENACHE VICU au posibilitatea de a formula plangere penala impotriva lui HAGIU NELU pentru infractiunea de marturie mincinoasa, astfel incat o eventuala condamnare a acestuia sa le ofere calea revizuirii hotararii de condamnare in temeiul art. 394 lit. b Cpp.

Pentru mai multe detalii, consultati arhiva www.jurnalul.ro unde veti gasi amanunte despre acest caz.