Cazul 1393 - Sentinta profund injusta

Dan Apostol, al cincilea membru al juriului convocat de Jurnalul Na-tional, da un verdict ferm: procesul crimei de la Tamaoani a fost jude-cat incorect.

Din acest moment, analiza Cazului 1393 ramane la mana specialistilor. Noi am prezentat, in prima zi, faptele asa cum rezultau din cercetarea penala si din judecata.

Am semnalat neconcordantele, slabiciunile si lipsurile acestui proces, asa cum ne-au fost dictate de bunul-simt si de experienta gazetareasca. In a doua zi v-am relatat probele si indiciile descoperite de noi in ancheta jurnalistica desfasurata pe parcursul a trei luni. Ati cunoscut astfel noi depozitii si probe, care nu au fost administrate pe parcursul judecatii, pentru simplul motiv ca anchetatorii nu s-au obosit sa le caute. Nu erau greu de gasit, de buna seama, atata vreme cat noi, fara experienta si animati doar de pasiune pentru adevar, am facut-o, lipsiti de mijloacele oferite de puterea administrativa si cea judecatoreasca.

Facem o pauza in a va prezenta roadele muncii de gazetari, pentru a va lasa sa cititi interpretarile, analizele si chiar verdictele pe care le-au dat, in acest caz, maestri ai Dreptului Penal. Sunt noua la numar cei carora le-am cerut sa studieze dosarul "Cazului 1393". Raspunsurile lor arata ca, fara a fi platiti, cei noua, foarte bine cotati practicieni, au acordat zile intregi din timpul lor, multa energie si pasiune pentru a da un verdict cat mai corect. Au facut-o din respect pentru ideea si munca noastra, din respect pentru prestigiul Jurnalului National si pentru calitatea cititorilor nostri, din dragoste pentru adevar.

Unii vor spune despre ei: "Au vrut sa-si faca reclama". In timp, veti cunoaste identitatea tuturor celor noua membri ai juriului si va fi clar pentru oricine ca sunt personalitati care nu mai au de mult nevoie de reclama. Veti vedea ca opiniile lor sunt diverse, ca prezinta chiar contradictii. Asta este stiinta Dreptului: o stiinta in care adevarul iese la lumina prin confruntarea argumentelor contrare.

Astazi, cititi analiza lui Dan Apostol. Maine, veti citi verdictul maestrului Toma Dragomir.

Publicam opiniile membrilor juriului in ordinea in care acestea ne-au fost remise. Membrii juriului nu au avut cunostinta de rezultatele investigatiilor noastre jurnalistice. Acestea sunt probe extrajudiciare si in baza lor nu poate fi pronuntata o sentinta. Ei au judecat, asa cum se cuvine, doar pe baza probelor administrate in procesul "Cazului 1393". Titlurile, supratitlurile si intertitlurile apartin redactiei.

AVOCAT DAN APOSTOL

Studii: Universitatea Bucuresti, Facultatea de Drept, absolvent in 1985. Functia in prezent: Avocat in cadrul Baroului Bucuresti. Limbi straine: Engleza si Franceza. Cariera: 1985-1987 - consilier juridic la o companie; 1987-1991 - procuror, Procuratura Mun. Bucuresti - Procuratura locala a Sectorului 6; 1991-1995 - procuror, Procuratura Generala a Romaniei - Directia de studii, organizare si criminologie; 1995 - procuror anchetator in Serviciul Special de Ancheta - Directia de urmarire penala si criminalistica a Parchetului General al Romaniei. In 1995 si 1996 a efectuat anchete in cele mai importante cazuri de criminalitate economica si coruptie din tara noastra, in dosarele privind bancile Dacia Felix, Credit Bank si in Dosarul "Puma"; Incepand cu anul 1997, a devenit avocat in Baroul Bucuresti. A scris mai multe studii si articole in domeniul Dreptului comparat, crimei economice si coruptiei.

In urma studierii tuturor pieselor dosarului pus la dispozitie de catre dumneavoastra, prima si cea mai importanta observatie pe care trebuie sa o fac este aceea ca, intr-adevar, modalitatea de solutionare a acestei cauze penale prezinta numeroase lacune, inclusiv in ceea ce priveste solutia pronuntata.

In opinia mea s-au comis numeroase erori in legatura cu mai multe aspecte esentiale in solutionarea dosarului penal in discutie, dupa cum urmeaza:

1 In ceea ce priveste incadrarea juridica data faptelor pentru care au fost trimisi in judecata si, ulterior, condamnati inculpatii, aceasta este gresita.

Astfel, in sarcina inculpatilor s-a retinut savarsirea unei infractiuni de talharie in forma tentativei in concurs cu infractiunea de omor cu consecinte deosebit de grave. Ulterior, in ceea ce-l priveste pe inculpatul Spanu Catalin, instanta de fond a dispus schimbarea incadrarii juridice a faptei in infractiunea de lasare fara ajutor, in ceea ce-i priveste pe ceilalti doi inculpati mentinandu-se incadrarea juridica retinuta prin rechizitoriu.

Cu toate acestea, probele administrate in cauza nu au putut demonstra savarsirea de catre inculpati a infractiunii de tentativa la talharie. Declaratiile, atat ale inculpatilor, cat si ale martorilor audiati in cauza, sunt contradictorii, neputandu-se desprinde "dincolo de orice indoiala" concluzia ca inculpatii au incercat sa sustraga victimei bani sau bunuri inainte sau dupa uciderea acesteia, astfel ca in cauza ar fi trebuit sa isi gaseasca aplicarea principiul in dubio pro reo.

2 Dincolo de incadrarea juridica data faptelor, insasi condamnarea inculpatilor Chiciroaga Vasile si Enache Vicu pentru savarsirea infractiunilor sus mentionate este rezultatul unei grave erori judiciare.

In ceea ce-l priveste pe primul dintre inculpati, acesta a fost condamnat de catre instanta de fond la 19 ani si 4 luni inchisoare, sentinta ramanand definitiva in urma respingerii cailor de atac promovate.

Hotararea instantei de fond nu face altceva decat sa reitereze concluziile parchetului - mentionate in rechizitoriu, fara a face o analiza corecta a probelor administrate nemijlocit in faza de judecata.

Principii ignorate

Astfel, in fata instantei, unul dintre inculpati - Spanu Valentin - si-a schimbat declaratia data in faza de urmarire penala, aratand ca nu este adevarat ca inculpatii Chicioroaga si Enache ar fi participat la savarsirea infractiunii. Cu toate acestea, declaratia data de inculpati in fata instantei de judecata nu a fost luata in considerare, judecatorul fondului considerand ca a fost data pentru a-i exonera pe inculpati de raspundere. Principii fundamentale ale procesului penal, respectiv oralitatea, contradictorialitea, nemijlocirea, au fost ignorate de catre instanta fondului, care a apreciat ca doar declaratiile date in faza de urmarire penala sunt reale si pot fi luate in considerare. In acest caz a avut loc, intr-adevar, o judecata a unui rechizitoriu, si nu a unei cauze penale in integralitatea sa, rolul instantei de judecata nefiind decat acela de a consfinti intr-o hotarare solutia deja prefigurata de Parchet.

Marturie mincinoasa

Totodata martorul Hagiu Nelu - care, fata de participarea la savarsirea faptei, astfel cum a fost retinuta in rechizitoriu, ar fi trebuit sa aiba calitatea de complice - se contrazice in declaratii. Astfel, intr-o prima faza, acesta arata ca a fost de fata cand cei trei inculpati au agresat victima (provocandu-i in final moartea), pentru ca ulterior sa-si schimbe declaratia, in sensul ca nu a fost de fata si nu stie ce s-a intamplat cu acea ocazie. Oricum, fata de varsta martorului - 14 ani, precum si fata de capacitatile sale intelectuale extrem de reduse, Parchetul si instanta de judecata ar fi trebuit sa analizeze cu mai multa atentie pertinenta si obiectivitatea acestei declaratii. Cu toate acestea, si in acest caz, judecatorul a apreciat ca avand caracter de adevar doar sustinerile martorului din faza de urmarire penala, ignorand "suveran" declaratia acestuia, luata in fata sa. Care este motivul pentru care, fata de contradictiile evidente dintre declaratiile martorului Hagiu, procurorul de sedinta nu s-a sesizat in legatura cu savarsirea de catre acesta a infractiunii de marturie mincinoasa ramane inca unul dintre misterele acestui dosar. Probabil ca este vorba de aceeasi ratiune care a stat la baza deciziei Parchetului de a-l considera pe Hagiu Nelu martor, si nu inculpat in acest dosar.

Pe de alta parte, inculpatul a probat cu martori ca la data savarsirii infractiunii se afla la domiciliul surorii sale. Aceste declaratii au fost insa inlaturate de catre instanta de judecata fara o motivare corespunzatoare, cu toate ca in sprijinul declaratiilor sale si ale martorilor sus mentionati exista si o adresa de la spitalul unde a fost internat inculpatul, care, chiar daca nu atesta ca intr-adevar acesta nu se putea afla la locul savarsirii infractiunii, completeaza si se coroboreaza cu sustinerile acestuia.

3 Fara a dori sa critic apararea din oficiu in ansamblul ei, in cauza de fata dreptul la aparare al inculpatilor a fost asigurat doar in mod formal, fara a exista o asistenta efectiva si activa din partea aparatorilor. Relevante in acest sens sunt concluziile puse de aparatori in ceea ce priveste dezbaterile asupra masurii arestarii preventive, acestia limitandu-se de fiecare data la a fi de acord cu propunerea Parchetului in sensul prelungirii/mentinerii arestarii preventive.

Superficialitate si formalism

Nu este mai putin adevarat ca si instantele de judecata au tratat cu superficialitate si formalism extrem judecarea propunerilor de arestare preventiva a inculpatilor. In acest sens sunt relevante "motivarile" cu care au fost admise aceste propuneri ale Parchetului. Astfel, unica motivare care a stat la baza prelungirilor succesive - atunci cand exista si aceasta - era aceea ca in cauza mai sunt de efectuat acte de urmarire penala, scopul masurilor preventive fiind buna desfasurare a procesului penal. (cu titlu de exemplu, a se vedea incheierea Tribunalului Galati din data de 12.02.2001, prin care s-a dispus prelungirea arestarii preventive FARA NICI O MOTIVARE, enumerandu-se doar niste texte de lege!)

4 In ceea ce priveste caile de atac promovate de inculpati, deciziile instantelor superioare statueaza respingerea acestora ca nefondate, fara nici un fel de motivare concreta, existand doar una formala. Astfel, decizia instantei de apel reitereaza pe 7 (sapte) pagini sentinta Tribunalului Galati, pentru ca, pe ultimele doua pagini, sa se concluzioneze ca, in baza probelor de la urmarire penala, in mod corect instanta de fond a dispus condamnarea inculpatilor pentru infractiunile respective, inlaturand declaratiile martorilor propusi de catre acestia ca fiind pro causa.

Practic, solutia instantei de fond - gresita, in opinia mea - a fost mentinuta automat si de catre instantele ierarhic superioare, negandu-li-se inculpatilor, in special lui Chicioroaga si Enache, orice posibilitate de a-si sustine nevinovatia.

Modalitatea de administrare si analizare a probelor a fost deficitara, pronuntandu-se o hotarare de condamnare la o pedeapsa de aproape 20 de ani de inchisoare, fara a exista probe certe care sa dovedeasca simpla prezenta a inculpatului la locul savarsirii infractiunii. Astfel, inlaturarea unora dintre declaratii ca fiind date pro causa si mentinerea altora s-a facut fara o analiza atenta a pertinentei acestora. In acest sens, instanta a ales in mod arbitrar "sa creada" un martor - avand varsta de 14 ani si un grad de intelect extrem de redus, ale carui declaratii sunt contradictorii - a carei participare la presupusa savarsire a infractiunii il indica insa ca fiind un complice - macar moral - la aceasta, avand in vedere ca el insusi recunoaste ca a fost de fata si a vazut cand inculpatii au lovit victima.

Se naste apoi intrebarea fireasca de ce nu a fost si inculpatul Spanu testat la poligraf, avand in vedere contradictiile dintre declaratiile acestuia si ale celorlalti inculpati. Pe ce criteriu a apreciat Parchetul ca doar ceilalti doi inculpati au avut un comportament simulat, ceea ce denota clar nesinceritatea acestora in declaratii, iar in ceea ce-l priveste pe Spanu, acesta a spus numai adevarul?

Toate acestea, coroborate cu o aparare mai mult formala de care au beneficiat inculpatii, au condus la pronuntarea unei solutii profund injuste, solutie ce, din nefericire, nu mai poate fi atacata.

Fata de toate aceste aspecte mentionate mai sus, doresc sa fac anumite consideratii referitoare la intrebarile pe care mi le-ati adresat in finalul invitatiei de a participa la acest experiment judiciar.

- Intr-adevar, in opinia mea, recursul in anulare s-a scos din legislatia romaneasca inr-un moment de insuficienta maturizare a acesteia. Fata de reticenta inexplicabila a unora dintre magistrati de a respecta si de a aplica prevederile Conventiei Europene a Drepturilor Omului, precum si fata de judecarea cu superficialitate a unor cazuri de o atare gravitate ca acela de fata, s-ar fi impus mentinerea unei cai extraordinare de atac, care sa permita cenzurarea unei hotarari penale definitive si pe aspectele vizand fondul pricinii, fara a exista limitarea la acele cazuri ce vizeaza contestatia in anulare sau revizuire. Fara a le nega utilitatea, aceste cai de atac nu pot fi folosite pentru a se corecta o eroare comisa in insasi judecata pe fond a unei cauze (pe aspecte privind existenta faptei, vinovatia etc.)

Condamnare fara probe

- In ceea ce priveste principiul "in dubio pro reo", acesta este definit in constiinta unora dintre magistratii romani, dupa cum va exprimati, din pacate, mai mult la nivel teoretic. Acesta nu este singurul caz in care s-a ajuns la o condamnare, la pedepse privative de libertate fara a exista probe care sa dovedeasca, dincolo de orice dubiu, vinovatia inculpatilor. Au existat numeroase situatii in care probele - indirecte, contradictorii - au fost interpretate in defavoarea si nu in favoarea celor judecati.

- Cat priveste aspectele referitoare la eficienta cailor de atac, concluziile pe care le-am expus si la care am ajuns studiind cazul de fata nu reprezinta, de asemenea, o exceptie regretabila, ci chiar o practica a unora dintre instantele din Romania.

In final, "verdictul" la care am ajuns studiind dosarul de fata - luand in considerare doar probatoriul administrat si nu si alte probe a caror administrare s-ar fi impus, este urmatorul:

1 Restituirea dosarului, in temeiul art. 333 C.P.P., in vederea completarii urmaririi penale, avand in vedere ca o atare completare nu s-ar fi putut face in fata instantei de judecata decat cu mare intarziere, pe urmatoarele aspecte:

- testarea tuturor inculpatilor la poligraf

- identificarea si audierea doctoritei care l-a tratat pe inculpatul Chicioroaga, martor a carui audiere a fost solicitata de catre acesta;

- efectuarea unei reconstituiri

SAU

2 - Achitare pentru inculpatul Chicioroaga Vasile in temeiul art. 11, pct. 2, litera b, rap. la art. 10, lit. c, C.P.P., deoarece din probele administrate nu rezulta cu certitudine savarsirea de catre inculpat a infractiunilor de tentativa la talharie si omor deosebit de grav; condamnarea aceluiasi inculpat pentru savarsirea infractiunii de furt calificat la o pedeapsa privativa de libertate de 5 (cinci) ani cu executare, avand in vedere si faptul ca are antecedente penale, urmand a se face calcularea exacta a pedepsei ce urmeaza a fi executata in concret, in functie si de condamnarile anterioare;

- achitarea inculpatului Enache Vicu, in temeiul art. 11, pct. 2, litera b, rap. la art. 10, lit. c, C.P.P., deoarece din probele administrate nu rezulta cu certitudine savarsirea de catre inculpat a infractiunilor de tentativa la talharie si omor deosebit de grav;

- condamnarea inculpatului Spanu Catalin pentru savarsirea infractiunii de tentativa la talharie la o pedeapsa privativa de libertate de 6 (sase) ani inchisoare, deoarece chiar din declaratie rezulta savarsirea de catre inculpat a acestei infractiuni; totodata, recunoasterea de catre inculpat a savarsirii faptei se coroboreaza cu concluziile procesului-verbal de constatare la fata locului, precum si cu unele dintre declaratiile martorului Hagiu Nelu; condamnarea aceluiasi inculpat pentru savarsirea infractiunii de lasare fara ajutor la o pedeapsa de 1 (un) an inchisoare, inculpatul urmand a executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani inchisoare.