Puscaria Gherla. Revolta din ’90 a luat sfarsit. La fel si represiunea. Viata in puscarie era apasatoare. Abuzurile gardienilor faceau viata un cosmar. In acest episod e vorba despre o crima la care povestitorul a fost martor.

 

In luna aprilie 1991, am fost scos din izolare si dus pe etajul doi la camera 54, acolo mai erau Domokos Caroli, Acsinte Relu si un tigan din Roman, care era poreclit Mas, mas pe tiganeste inseamna carne, era infometat tot timpul, visa numai carne si din cauza asta Domokos l-a poreclit Mas, si asa i-a ramas numele. In camera 54 erau 15 paturi, dar numai patru detinuti. Noi patru eram considerati, asadar, cei mai periculosi din toti participantii la revolta, in ce-i priveste pe ei, asa o fi fost, dar eu eram acolo din cauza unei minciuni, cineva mintise ca vreau sa-l iau ostatic pe Chioreanu Regim si Paza si de la asta mi s-a tras si izolarea. Usa de la camera 54 avea vizeta batuta in cuie, iar cand plantonu’ ne dadea masa, militianul asista sa nu ne dea plantonu’ ceva, noi nu puteam nici sa vorbim cu cineva, nici sa trimitem la cineva dupa ceva, eram izolati de tot restul colectivului de parca am fi fost detinuti politici ori mai rau, de parca am fi avut ciuma. Asa am stat in lanturi si in catuse pana in luna noiembrie 1991, cand a venit ministrul la Justitie domnul Quintus, care era avocat si a dat dispozitie sa nu mai poarte detinutii lanturi, si asa am scapat si noi de fiare.

 

Provocarea lui Prodan

Acu o sa trec peste o perioada despre care n-am mare lucru de povestit si am sa ajung in luna iunie 1992, cand ma incerca o durere grozava de dinti, facusem un abces si ma cerusem la cabinet, dar ma tot impiedicam de o jigodie de militian de pe sectie, pe nume Prodan. Acest militian nu ma putea suferi sub nici o forma, din cauza ca ma mai batusem cu diferiti detinuti, se intamplase de castigasem eu de fiecare data si acest plutonier pe nume Prodan Sicanu nu putea, ori nu voia sa se impace cu gandu’ ca pe mine inca nu ma batuse nimeni, iar cel mai mare necaz al lui Prodan era ca eu sunt moldovean. In urma cu ceva timp, prin mai 1992, Prodan a bagat in camera unde ma aflam eu pe un detinut foarte bine facut fizic. Cand detinutu’ a intrat in camera deja stia patu’ in care dormeam eu, bineinteles ca de la Prodan stia, iar detinutu’ respectiv a venit la patu’ meu si m-a intrebat daca este buna salteaua, i-am spus ca este buna, iar respectivul s-a exprimat ca va dormi el in patu’ meu. Eu l-am intrebat bland daca poate sa ma bata, ca atunci ii cedez patu’ meu, el a inceput sa rada ""mai sfrijitule, cum poti tu sa ma bati pe mine?"", imediat l-am si pocnit, doi pumni in barba, dupa care fraieru a cazut pe jos, atunci am sarit cu picioarele pe pieptu’ fraierului, l-a bufnit sangele si pe nas si pe gura. Pe sectie se scotea gunoiu, iar dupa ce l-am ars pe namila aceea, la vreo 15 minute a deschis Prodan usa sa se ia gunoiu’, dar inaintea gunoiului a fugit pe usa fraieru pe care eu il arsesem, Prodam m-a intrebat ""Petre, l-ai aranjat pe asta?"", da, i-am raspuns suparat, dar fii atent, Prodane, tu ai bagat mai multi detinuti sa ma bata, dar nu ai avut norocul sa ma arda vreunul, daca mai bagi vreun fraier, pe primul pe care il bagi eu il voi omori, iar la Tribunal o sa te condamne si pe tine pentru instigare la omor. Uite, Prodane, am o multime de martori pe care ii voi pune de fata, de atunci Prodan s-a lasat de experimente si si-a vazut de treaba lui, nici nu mi-a facut raport de izolare, pentru ca o batusem pe namila aceea. Ei bine, in luna iunie 1992, cand aveam toata fata umflata, iar pe sectie era Prodan Sicanu, am batut in usa regulamentar si i-am raportat lu’ Prodan sa ma duca la cabinetu’ medical, mi-a spus sa astept, dupa vreo ora am batut din nou si iar mi-a spus sa astept, mi-am dat seama ca el isi bate joc de mine, am mai stat inca o ora si iar am batut in usa, Prodan abia astepta sa bat iar in usa, dupa vreo cateva minute a venit cu ofiteru de serviciu, cu inca doi militieni si m-a dus jos, la parter, da in loc sa ma duca la cabinetu’ medical m-au bagat intr-o camera de izolator, ce faceti, domnu’ ofiter de serviciu, ma bagati la izolator asa degeaba, ""Nu, Petre, te ducem la cabinet, dar este aglomerat, tu stai aici pana iti vine randul!"". In camera mai era un baiat pe care-l cunosteam, il chema Dumitru Jan si era din Bucuresti, avea 24 de ani si facuse parte din grupu’ de sapte detinuti care incepuse revolta in vara anului trecut, fusese condamnat pentru ultraj ca ii lovise pe militieni in timpul revoltei, si pentru instigare, si pentru distrugere de bunuri, asa cum fusesera condamnati, de altfel, toti cei din grup in frunte cu Domokos. S-a bucurat Jan ca m-a vazut, mi-a spus ca ii pare rau ca ma vede bolnav, i-am spus pentru ce sunt aici si el a dat din umeri intelegator, ""Asa-i la Gherla, frate!""

 

A spus ""mama"" si a murit

Asteptam sa ma scoata la cabinet, dar trecuse doua zile si nu ma scosese, stiam ca se lasase vorba din schimb in schimb sa nu fiu dus la cabinet, abia mai zaream cu un ochi, iar cu celalalt nu mai vedeam de loc, abcesul imi cuprinsese capul, dar nu puteam face nimic. Dumitru Jan era in refuz de hrana si mi-a spus ca nu mancase nimic de 16 zile, iar cand venea sa ne aduca masa Jan nu manca pentru ca nu voia, iar eu nu mancam pentru ca nu puteam. In a treia zi de cand stateam la izolare, dimineata la apel, ofiterul de serviciu l-a intrebat pe Jan ""Nu vrei sa mananci?"", Jan nu voia sa manance, ""Bine, Jane, te fac eu sa mananci!"". S-a terminat apelul si ofiterul de serviciu pe nume Fechete Vasile, care avea gradul de plutonier major, a intrat in celula de izolare unde ne aflam noi doi, si avea manecile suflecate, ""Ia spune, Jane, tot nu vrei sa mananci?"", si Jan iarasi n-a vrut, atunci Fechete i-a dat un pumn in stomac sau in ficat, iar Jan a cazut jos, Fechete le-a facut semn la doi militieni care-l insoteau si acestia l-au prins pe Jan de cate o mana si l-au ridicat in picioare, si Fechete i-a mai dat cu pofta cativa pumni in zona stomacului si a ficatului, dupa care a plecat insotit de trupa lui, iar Jan a ramas pe jos horcaind, eu m-am apropiat de el si i-am vorbit, Jane, poti sa te ridici, hai sa te ajut, dar Jan numai bolborosea ceva din gura, tot ce am inteles a fost cuvantul ""mama"", iar eu nu puteam sa-l ajut cu nimic. Dupa o ora am batut in usa, cu orice risc, iar militianul a venit si i-am spus ca Jan nu se poate ridica de jos, si el mi-a spus ca daca mai bat in usa, maine eu n-o sa ma mai ridic de jos. Am incercat sa vorbesc cu Jan, dar el nu-mi raspundea, dupa vreo ora am batut iar in usa si am spus ca Jan nu mai misca, au trecut cateva minute si a aparut ofiteru’ de serviciu Fechete si cu doctoru’. Doctoru’ i-a luat pulsu’ lu’ Jan si apoi a ridicat din umeri. L-au dus la cabinet, dar Jan, era clar ca buna ziua, nu mai era deloc. Pe la ora pranzului a intrat in celular Fechete si mi-a zis ""Ai vazut, Dogarule ce inseamna sa stai in refuz de hrana, a murit prostu’ ala de Jan si eu doar i-am spus sa manance?"", si tot Fechete m-a intrebat, ""Ia spune, Dogarule, m-am purtat eu frumos cu Jan?"", da, domnu Fechete, v-ati purtat mai mult decat parinteste, dar Jan nu era omu sa inteleaga, ""Bravo, Dogarule, fii baiat destept ca ai pedeapsa mare si ai drum lung de mers!"" Acum, mizerabilul imi dadea de inteles sa imi vad de treaba si sa nu vorbesc cu detinutii despre ce vazusem cu ochii mei la izolare.

 

NOTA Cat adevar o fi in cartea asta pe care o publicam acum in serial o stiu doar cei care au trecut prin experiente similare. Pe aceia, dar si pe altii Petre Dogaru ii asteapta sa-i scrie pe adresa supravietuitorul@jurnalul.ro, precum si prin posta, pe adresa redactiei, si sa-l contacteze la tel. 0723.761.281.