Petre Dogaru se intoarce in Gherla, din care abia-abia scapase cu viata. Se intoarce cu inima cat un purice. Numai ca, poftim surpriza, aici are sa intalneasca un vechi amic, care-i era indatorat pana peste cap. Pentru povestitor incepe un rasfat: coniace si sfaturi de taina cu ditamai colonelul, este promovat pe cea mai ravnita functie, care-l facea mai puternic decat un gardian. Eram la sfarsitul lui iunie 1995 cand am aflat ca nici unul dintre cei trei: Chioreanu, Turdeanu si Corabeanu nu castigasera, ci fusese numit Comandant un al patrulea, de care nu auzise nimeni pana atunci. Noul comandant a inceput sa viziteze camerele de detinuti, intra in fiecare camera, intreba daca sunt probleme, dupa care pleca. Eu eram, dupa cum am spus, la camera 43, si cand domnu Comandant a intrat in camera, eu i-am si zis la un prieten pe nume Marian, ba Mariene, eu il cunosc pe omul asta, dar nu pot sa-mi aduc aminte de unde, nici sa ma bati. Trecuse o luna aproape de cand aparuse noul comandant si l-am rugat, intr-o zi, pe militianu de pe sectie sa-mi dea voie sa merg la alta camera, pentru a-mi inregistra niste muzica de la un prieten, noul comandant daduse ordin, cand un detinut vrea sa inregistreze o caseta la alta camera sa fie lasat doua-trei ore, eu l-am rugat frumos, dar militianu mi-a trantit usa-n nas si m-a injurat. N-am ramas mai prejos, am inceput sa-l injur cum imi venea la gura, si in timp ce eu injuram cu spume, noul Comandant se plimba pe etaju unu, si cum intre etaje nu era decat o plasa el auzea perfect toate vorbele dulci pe care le spuneam eu. Cand Comandantu a intrebat cine injura asa de pitoresc, militianu a spus ca e la camera 43 un detinut cu care nu se poate intelege nimeni, Petre Dogaru e acel detinut si e o mare jigodie. Comandantu a dat ordin ca eu sa fiu dus la el in birou, a venit ofiteru de serviciu Chifa si m-a dus la parter, intr-o sala de clasa, dupa vreo jumatate de ora m-a dus in biroul domnului Comandant, care mi-a zis direct, ""Petrica, de ce l-ai injurat pe subofiter?"", pentru ca el m-a injurat primu si eu n-am putut sa-i raman dator, si i-am povestit cum se intamplase. ""Bine, Petrica, v-ati injurat reciproc, tu ai vreo pretentie la el?"", nu, domnule, ""bine, Petrica, deci sunteti pe pace acum, iar eu iti promit tie ca-l voi schimba de pe sectia a doua!"". Dupa care Muresan, ca asa il chema pe Comandant, mi-a spus ca vrea sa servim amandoi o cafea intre patru ochi, dar eu i-am raspuns ca nu si-a gasit omu in persoana mea, i-am spus pe sleau ca doar turnatorii beau cafele cu Comandantu.

 

Acum stiu de unde il stiu

Am refuzat invitatia, dar Muresan a insistat ""daca eu te pot ajuta cu ceva, Petrica, te rog sa-mi spui"", da, domnule, daca vreti sa ma ajutati cu ceva, trimiteti-ma pe cursa in alt penitenciar, ""esti sigur tu, mai Petrica, esti sigur ca vrei sa pleci pe cursa?"", da, domnule, ""si unde, Petrica?"", la Margineni, domnule, ""bine, Petrica, sa fie asa cum doresti, la inceputu lui august trimit la Margineni la fabrica 40 de detinuti si tu vei fi printre ei"", eu i-am multumit si am iesit.

 

Zis si facut, la inceputul lunii august am fost transferat la Penitenciarul Margineni, in ziua in care am ajuns, ofiter de serviciu era Viorel Brumaru, unu dintre militienii pe care ii bagasem eu pe camera cinci in timpul revoltei din 26.06.1990, nea Brumaru m-a intrebat ""la care camera vrei sa te bag, Petre?"", mie mi-era indiferent, ""daca vrei, te bag la fosta ta camera, la cinci, daca iti convine intra acolo, eu dupa o ora am sa te scot sa mai stam de vorba"", mi-am regasit camera, am dat mana cu multi baieti care ma cunosteau, si pe urma m-a scos Brumaru afara din camera. Am intrat intr-un birou si Brumaru a scos o sticla de jumatate de coniac, mi-a spus, ""ia si bea, Petre, macar asa sa ma pot recompensa si eu fata de tine pentru gestul pe care nu l-am uitat!"". Dupa ce am baut o gura de coniac, Brumaru m-a intrebat, ""de ce ai plecat de la Gherla, Petre?"", pentru ca se facea sovinism, ""pai bine, Petre, tu l-ai ajutat pe Muresan aici, nu l-ai lasat pe mana detinutilor sa-l omoare si el nu te-a jutat cu nimic?"", abia atunci mi-am dat seama de unde-l cunosteam eu pe Muresan, dar nu-mi mai aduceam aminte de unde, iar Brumaru mi-a explicat ""pai de asta te-a invitat sa bei cafea cu el, intre patru ochi, ca sa vorbiti de ale voastre, dar tu ai inteles gresit ca vrea sa te faca turnator"".

 

Tu n-ai ce cauta aici

Dupa ce am vorbit cu Brumaru despre multe, am mers la camera si m-am culcat, iar dimineata la ora sase comandantu Carnaru era in camera, ""ce-i cu tine aici, Dogarule?"", am venit si eu la munca, domnu Comandant, asa cum au venit atatia detinuti. Carnaru m-a privit in albu ochilor si mi-a zis ""penitenciarul Margineni este deschis pentru orice detinut, cu o singura exceptie care esti tu, Dogarule, iar cu prima cursa ai sa te intorci inapoi de unde ai venit!"". Eu am intrebat inca nedumerit de ce nu am si eu un loc aici, la Margineni, dar el mi-a spus ca nu are ce sa mai discute cu mine si a iesit trantind usa dupa el. Am patit si eu cum zice proverbu, ca pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti, eu nu l-am lasat pe Carnaru sa moara cand l-au luat ostatic, iar el nu ma lasa sa imi fac pedeapsa in pacea mea, in puscaria lui. Am stat la Margineni 15 zile care trecusera foarte repede, in fiecare zi eram scos de vechile mele cunostinte pe care le ajutasem, m-am bucurat sa vad ca mai exista oameni si printre militienii din penitenciare, care nu uitasera ca eu ii ajutasem sa-si faca masini, case, sa intre in randul lumii. Cu prima cursa, am fost transferat inapoi la Gherla, am ajuns pe la ora trei dimineata, iar la ora sase eram in biroul domnului Comandant Muresan si serveam cafea si coniac exact ca doi vechi prieteni...

 

Printre multe alte discutii avute cu Muresan, el m-a rugat sa uitam trecutul, sa ne gandim la viitor, iar Muresan mi-a promis ca va face o cerere de eliberare la exceptional, mi-a spus ca are multe cunostinte in justitie, iar cuvantul lui atarna greu. M-a sfatuit sa mai am radare macar cateva luni, dupa care imi va face cererea de liberare speciala. Si mi-a mai spus asa: ""ai grija, Petrica, aici la Gherla nu te agreeaza nimeni dintre toti subordonatii mei, spun despre tine ca esti cel mai rau detinut, ca ai facut numai pro-bleme in unitate de cand ai venit. Dar eu, Vasile Muresan, vreau sa le dovedesc ca tu nu esti asa de rau, si vreau sa le dau peste nas, dar tu trebuie sa ma asculti, Petrica, pentru ca toate sa mearga bine.

 

Prima data o sa-ti dau o camera mare si tu trebuie sa o pui la punct si sa iei locu unu pe unitate, ca eu sa le dau peste nas la fraierii astia!"". Am luat camera 64 de pe etajul 2, Muresan mi-a dat bon ca sa pot ridica de la magazia unitatii toate materialele necesare, dupa vreo 9 zile, era mai curata decat o camera de spital. La fiecare inceput de luna se faceau sedinte, toti sefii de camera erau scosi la club, iar la club se uitau in fiecare zi la punctajul adunat de fiecare camera in parte. Punctajul se dadea zilnic de catre militienii de pe sectie, iar punctajul se dadea in functie de cele intamplate, in camera nu trebuia sa aiba loc batai, scandaluri, furturi si in special trebuia sa fie o curatenie exemplara. Eu ma incadrasem perfect in barem, am luat locu unu pe unitate, am luat premiu mai multe luni la rand. Dupa care Muresan m-a chemat, mi-a dat camera 60 si mi-a cerut sa o pun la punct la fel, dupa vreo doua saptamani si acea camera era bec, am luat atatea materiale incat magazioneru disperase, dar ce sa-i fac daca aveam bon de la Muresan... Am luat atata vopsea, incat am si vandut vreo 30 de kilograme. Alte cateva luni am luat premiu pe unitate, iar Muresan le dadea peste nas la toti cei care se dusesera la el si ma scosesera intr-o lumina cat se poate de proasta.

 

Intr-o zi am fost in birou la Muresan si era acolo si domnu Corabeanu, iar acesta mi-a spus, ""de comun acord cu domnu Comandant ne-am hotarat sa te numim Brigadier Prim pe unitate cu ordinea si disciplina"". Eu i-am multumit si i-am spus ca nu pot sa accept, pentru ca nu sunt agreat de foarte multi militieni si de destul de multi detinuti, pe care i-am mai batut din diferite motive. Domnu Corabeanu mi-a motivat ca trebuie sa accept aceasta functie pentru a-i ajuta pe detinuti in diferite probleme.

 

Pana la urma am acceptat, pentru ca stiam ca Muresan fusese cu ideea, cunosteam lectia si procedura, trebuia sa numesc sefi de camera, trebuia sa numesc plantoanele de pe hol care serveau masa, trebuia sa ii schimb daca nu erau capabili si, desigur, mai trebuia sa intervin la discutiile mai aprinse dintre detinuti. Muresan daduse voie sa se joace jocuri de noroc, barbut, poker si toate alea. Multor militieni nu le convenea deloc sa fiu eu Brigadier Prim, pentru ca puteam sa merg prin toata unitatea, puteam sa ma duc in comandament la nea Vasile Muresan, cand eram singur cu el ii spuneam nea Vasile, cand mai era cineva de fata ii spuneam domnu Comandant.

 

Miroase a afaceri grase

In februarie 1996 a venit de la Aiud cel mai bun prieten al meu, Vasile Olteanu, a venit seara, iar a doua zi dimineata la ora sase, ofiterul de serviciu Punta m-a dus pe mine si pe Olteanu la Comandant in birou. Punta a primit ordin sa plece, am ramas eu cu prietenul meu si cu Comandantu, Muresan ne-a servit cu cafea si coniac, dupa care mi-a spus, ""Petrica, stiu ca Vasile e cel mai bun prieten al tau, vezi cum faci, da-i si lui un loc undeva, pune-l sef de camera sau planton, unde i-o placea si lui"", dar Vasile a refuzat, ca pe el nu-l intereseaza nimic si vrea sa stea cu mine in camera. La o saptamana dupa Olteanu, a mai venit un detinut care era prieten cu noi, il chema Proica Ion, cel care participase la Rebeliunea de la Margineni, din 26.06.1990. L-am adus si pe Proica in camera 60, iar a doua zi m-am dus la Muresan si i-am aratat un sfant sculptat pe o bucata de lemn de nuc, Muresan s-a uitat la sculptura si a ramas putin pe ganduri, dupa care mi-a spus ""Petrica, am vazut multe sculpturi, dar nici una ca asta, am vazut cum sculpteaza si civilii, si detinutii in fabrica de mobila, dar nu mi-a placut, tu adu-mi-l pe cel care a facut sfantu asta!"". M-am dus in camera si m-am intors cu Proica, Muresan il cunostea de la Margineni si a dat mana cu el, l-a intrebat daca el a sculptat sfantu’, Proica a spus ca da, iar Muresan l-a intrebat daca stie sa sculpteze piese de mobilier, si Proica a confirmat, iar Muresan l-a rugat sa lucreze pentru el. A doua zi, atelierul lui Proica era gata, o camera de-a mecanicilor a fost eliberata, iar Proica impreuna cu un tamplar pe nume Florian s-au apucat de treaba, iar cu ei doi s-a dus si Vasile Olteanu, care nu stia meserie de tamplar, dar ii mai ajuta la diverse lucruri. Prima piesa a fost un pat stil Ludovic, sculptat in lemn de nuc, era ceva de vis, Proica era un adevarat artist. In toate penitenciarele din Romania nu sunt decat doi sculptori adevarati, unul este Proica Ion, iar cel de-al doilea este Haralambie Pavel, care e mai mult decat un maestru, acesti doi sculptori sunt condamnati la 25 de ani de inchisoare pentru omor cu talharie si nu-mi dau seama ce i-a determinat pe ei sa faca o asemenea fapta cand au o asemenea meserie de aur.

 

Dupa ce Proica a terminat piesa, Muresan a plecat impreuna cu toti trei, Proica, Florin si Olteanu, acasa la el, comandantu statea in comuna Cetam, la 45 de kilometri de Gherla, Muresan a facut o masa, i-a cinstit omeneste, si seara cand s-au intors in unitate, toti trei erau beti crita, dar nu era nici o problema, bausera la comandant acasa. Muresan avea o casuta batraneasca si statea impreuna cu parintii lui, oameni varstnici, iar cand a venit comandant la Gherla, era cel mai cinstit om, cel putin asa am inteles eu.

 

NOTA Cat adevar o fi in cartea asta pe care o publicam acum in serial o stiu doar cei care au trecut prin experiente similare. Pe aceia, dar si pe altii Petre Dogaru ii asteapta sa-i scrie pe adresa supravietuitorul@jurnalul.ro, precum si prin posta, pe adresa redactiei, si sa-l contacteze la tel. 0723.761.281.