In acest episod al confesiunilor sale, ocnasul pocait Petre Dogaru istoriseste ultimul jaf al vietii lui, consumat acum 20 de ani. Un jaf care a devenit crima. Dogaru ofera acum explicatia unor complicitati greu de crezut, a unor taine de familie care, surprinse in jurnalul sau, devin verosimile.

Jurnalul unui condamnat la moarte In episodul precedent, povestitorul Petre Dogaru si-a amintit cum a planuit ultimul jaf al carierei sale. El a mai istorisit cum sora lui, nevoita sa chiureteze o tanara insarcinata, i-a pus capat vietii. Cadavrul fetei fara nume a disparut. O crima perfecta, pana la proba contrarie.

 

Intr-o zi, sora mea iesise in oras cu Beni, trecand chiar pe strada unde locuia bogatasu’, acesta iesea din curte iar sora mea i-a spus lui Beni: Uite Beni, ala e cel care i-a cumparat lantisorul si inelul lui Petrica, lu’ ala care e acum in curte i le-am vandut! In acest fel aflase si Beni unde locuia cel cu bani multi. Cand ei doi au venit acasa, Beni mi-a spus ca l-a vazut si el pe cel pe care urma sa-l jefuiesc eu. Dar eu am intrebat-o calm pe sora mea cu cine mai locuieste fraieru’ ala in curte, si ea mi-a raspuns ca singur, dar de unde stii tu Maricica, ""singur sta, Petrica, pentru ca fraieru’ cauta sa-mi faca mie curte si chiar m-a invitat pe la el"". Era un lucru bun ce aflasem, trebuia doar sa il urmaresc cand pleaca de acasa, dupa care il jefuiam foarte simplu, treaba era ca si rezolvata.

 

In perioada aceea de timp, eu eram cuplat cu o fata pe nume Rodica, locuiam intr-un bloc vizavi de cel in care statea sor-mea, era seara pe la ora 5, in ziua de 20.03.1986, iar eu in seara aceea eram cu prietena mea Rodica, asteptam sa se imbrace ea ca sa iesim in oras. Dar cand o asteptam pe Rodica sa se imbrace, apare Beni care imi zice ca sora mea Maricica vrea sa vorbeasca chiar acum cu mine. Am rugat-o pe Rodica sa ma astepte, am intrat la sora mea in casa, iar Beni catre mine a spus: ""Acum e loc, Petrica, sa il facem pe bogatas, bogatasu’ e invitat la un botez, la Coroana de Aur, o carciuma cunoscuta in oras"". Trebuie sa spun ca in urma cu un an, eu mai facusem doua furaciuni la case din Bistrita, la ponturi date tot de sora mea si de Beni, iar Beni fusese si el cu mine la cele doua fortari, dar nu intrase cu mine in nici una din cele doua case, insa eu le dadusem si lor parte, si lui sora mea, si lui Beni. Sa revin, asadar, in seara de 20.03.1986, cand am plecat de acasa sa fac furaciunea, Beni nu furase niciodata, dar al dracului fraier, incepuse sa prinda gustul banilor furati inca din 1985, mai ales ca el nu-si pusese pielea la saramura ci statuse atunci in strada de sase. Am ajuns in oras, ne-am invartit pe vreo cateva strazi, afara se innoptase, era ora sapte seara iar Beni nu mai stia sigur care este casa, ba ca-i asta, ba ca nu-i asta, si uite-asa ne-am invartit vreo jumatate de ora. Dupa care i-am zis lui Beni: ""Poate ma faci sa intru intr-o casa aiurea asa, si sa dau nas in nas cu proprietarii, ca pe urma sa vezi ce omor am sa-ti dau!""

 

Hotul, nas in nas cu pagubasul

M-am hotarat sa ma intorc acasa, sa o iau pe sora mea, sa imi arate cu precizie locuinta victimei mele, am oprit un taxi, m-am intors, am adus-o, am dat drumul taxiului mai departe de tinta noastra, la cateva strazi departare, iar Maricica a identificat casa cu precizie. Apoi ea s-a intors la ale ei, dar eu am sarit gardul, am deschis poarta pe dinauntru, a intrat cu mine in curte si Beni si uite asa am ajuns amandoi in fata usii, in casa nu se vedea nici o lumina, si eram sigur ca proprietarul nu se afla inauntru, dupa spusele lui Beni. Aveam scule la mine, am deschis foarte usor usa, am facut vreo patru pasi inauntru, iar Beni era in spatele meu, iar in casa intuneric bezna, nici in ziua de azi nu stiu peste ce obiect am dat, dar a facut un zgomot grozav, imediat s-a deschis usa de la o camera si am dat nas in nas cu proprietarul, care a sarit la mine sa-mi dea un pumn, m-am ferit, dar tot mi-a sters putin barbia, imediat l-am lovit si eu, i-am dat doi pumni, unul in barba si altul in ficat probabil, proprietarul a cazut jos iar Beni a fugit de indata ce l-a vazut. L-am legat pe proprietar de maini si de picioare si l-am dus in camera de unde iesise, casa avea patru camere, trei in lung si a patra in forma de L. Cand plecasem de acasa, imi trasesem pe maini o pereche de manusi chirurgicale, din acelea pe care le folosea sora mea cand facea chiuretaje, iar peste manusile chirurgicale le trasesem pe cele din piele, in casa era cald, si cu doua perechi de manusi pe maini nu poti sa controlezi, pentru ca sunt incomode mai ales atunci cand cotrobaiesti prin sertare. Am lepadat manusile de piele si am ramas doar cu cele chirurgicale, am inceput controlul, am gasit cutia de carton in care erau bani, dupa care am inceput sa caut pusculita aceea din piele, in care proprietarul bagase inelul meu si lantisorul meu, am cautat vreo jumatate de ora dar nu am gasit respectiva pusculita, intr-un sertar am gasit o caseta micuta cu bijuterii, dar acolo nu era nici inelul si nici lantisorul, asadar proprietarul mai avea bijuterii, m-am dus la dansul si l-am intrebat, cum sedea el legat ca un balot, unde e pusculita si unde sunt restul de bani, iar proprietaru’ mi-a raspuns ca nu mai are.

 

Complicele revine la prada

Aceasta a fost prima mea greseala, nu trebuia sa mai intreb de pusculita si nici de restul de bani, dar, ca si cum nu ma saturasem cu o greseala, cand am ajuns acasa am facut-o si pe a doua. Am iesit din casa celui pe care tocmai il jecmanisem, in strada, Beni statea sprijinind un stalp, la o distanta de vreo 20 de metri, iar Beni mi-a spus ca i-a fost frica. Acasa, i-am povestit lu’ sora mea exact cum se intamplase, atunci sora mea mi-a zis ""pai ti-a vazut fata, Petrica"", si ce-i cu asta, i-am raspuns, ca nu are de unde sa ma cunoasca, eu aveam dreptate, ii mai batusem si pe altii, prin diferite case, dar nu am avut niciodata probleme cu fata mea. Dar deja facusem a doua greseala ca-i spusesem lu’ sora mea ca i-am cerut pusculita proprietarului, era lesne de inteles de unde stiusem eu de pusculita. Am scos jumatate de litru de benzina din rezervorul de la motocicleta lui Beni, am ars amandoua perechile de manusi chirurgicale, plus cele din piele ale mele, am ars cizmulitele mele din picioare si pantofii cu care fusese Beni incaltat, in felul acesta nu ramasese in casa nici o urma. Dupa care, i-am zis lui Beni sa se duca a doua zi in oras sa-mi cumpere o pereche de pantofi sau de cizme masura 42. Astea fiind spuse, pe la 11 seara m-am culcat, ca eram obosit, iar Beni, de comun acord cu sora mea, s-a dus inapoi la proprietar, stiind ca este legat, si s-a dus dupa pusculita pe care eu nu o gasisem, ori s-a dus expres sa-l omoare pe proprietar, spun aceasta pentru ca eu, dupa ce am venit de la furaciune si dupa ce i-am povestit surorii mele cum s-a intamplat, sora mea m-a intrebat ""si a murit proprietaru?"", ""nu"", am raspuns eu, ""mai bine daca murea"", a spus sora mea, ""de ce?"", am intrebat-o eu, ""pentru ca ti-a vazut fata"", a incheiat ea. Am aflat ca Beni se dusese noaptea dupa pusculita, mi-a zis sora mea ca Beni a gasit pusculita, dar eu nu m-am gandit nici o secunda ca Beni l-a si omorat pe proprietar, acest Beni nu era genu’ de om care sa poata face asa ceva, acest Beni nu platise nici macar o amenda de 25 de lei. Dar cu prostu’ nu te joci niciodata, eu nici acum cand scriu nu pot crede ca Beni l-a omorat pe fraier asa, din propria lui initiativa, sunt sigur ca Beni a fost impins sa il omoare pe proprietar, a fost impins de Maricica, spun asta deoarece si acum cand scriu imi aduc aminte de cuvintele lu sora mea ""mai bine sa fi murit decat sa iti vada fata"".

 

In noaptea de 21.03.1986 am plecat din Bistrita la Bucuresti, chiar de Ziua Pacalelii, la 1 aprilie, stiam, asadar, de la Erji, sora lu’ Rodica, ca eram cautat pentru crima, ma gandeam eu ca Beni nu era in stare sa-l omoare pe fraier. Poate sora mea s-a gandit ca imi face mie un bine spunandu-i lui Beni sa-l omoare pe proprietar, sau poate sora mea s-a gandit mai mult la ea, cine stie, poate ca sora mea se mai dusese pe la proprietar dupa ce-i vanduse bijuteriile si se culcase cu proprietarul si atunci se temea ca va ajunge si ea la puscarie pentru ca imi daduse mie pontu’… Se va fi gandit pesemne sora mea ca proprietarul a doua zi va fi chestionat de militie, care il va intreba cine vine pe la el prin casa, si in mod sigur sora mea ar fi fost inclusa in cercul de banuiti. Si ca sa nu se intample asa ceva, sora mea il impinsese pe dobitocu’ de Beni, iar Beni il omorase. Sora mea avea 36 de ani, iar Beni avea 45, Maricica era mult mai inteligenta decat Beni, Beni era genu’ de om chiar prost as putea spune, un ardelean mandru si prost, cam asta era Beni al nostru.

 

Cum am semnat dosarul

Sa trecem asadar peste faptele pe care vi le-am povestit si care s-au intamplat asa si nu altminteri, asta este adevarul si cine o vrea sa creada bine, si cine nu, la fel de bine, si sa ne intoarcem la biroul procurorului P., in luna iunie 1986. Acolo s-a consumat confruntarea dintre mine si sora mea Maricica si Beni, dupa cum am apucat de v-am spus, dupa care am mai stat vreo saptamana in arest si-apoi am fost trimis la Penitenciarul Rahova. Acolo, la penitenciar, a venit si mama mea sa ma vada, parca o vad si acum, batrana si bolnava, se uita la mine cu mila si cu blandete, si eu o priveam cum se abtinea sa nu planga, imi venea sa intru in pamant de rusine, in loc sa o ajut eu pe mama, venea ea sa imi aduca pachet. Cu o zi inainte de a fi transferat la Rahova, fusesem scos in birou la procuroru’ P., asteptam sa vina avocatu’ din oficiu, sa imi incheie dosaru’, a venit avocatu’ si imi prezentase dosaru’, eram acuzat de trei crime, eu recunoscusem patru crime, asa cum imi spusese P. si cu Diamandescu sa scriu. I-am spus lu’ Avocat ca nu sunt faptele mele, si nu am iscalit, ""da aici sunt declaratiile date de tine, mai baiatule"", a zis avocatu’, da, sunt date de mine, dar intrebati-l pe domnu P. cum au fost date aceste declaratii. Am iesit din birou cu militienii care ma insoteau si cu domnu P., cand am ajuns jos la arest, P. mi-a spus, ""bine, mai Petrule, eu am scos-o pe sora ta de la omor si acum tu nu vrei sa iscalesti pentru incheierea dosarului"", nu am cum sa iscalesc pentru ca nu sunt faptele mele. ""Nu-i nimic, Petrule, uite, acum eu ma intorc la birou si-i fac dosaru’ lu’ sora ta, inapoi, asa cum l-au facut cei de la Bistrita, cu incadrare de la 10 la 20 de ani, spune-mi, Petrule, mergi sa iscalesti sau ma apuc de dosaru’ lu’ sora ta, oricum, Petrule, tu tot 25 de ani iti iei, ori o crima, ori trei crime, tot una este"". Cand mi-a spus ca sora mea va sta 20 de ani la puscarie am inebunit, eram constient ca nenorocitu’ avea toata puterea in mana, P. a castigat si de asta data m-am dus jos in birou si am iscalit ca eu i-am omorat pe cei trei oameni. La sfarsit l-am intrebat pe P., dar al patrulea mort unde-i, ""in groapa, Petrule"", imi raspunse el, eu ma refeream la declaratii domnule P., ""este suficient trei, Petrule"". Si asta a fost. Am ajuns la Rahova.