"Îmi reproşez că l-am născut acum 12 ani”

Povestea lui Bogdan ne-a fost trimisă de ANCAAR Craiova.

E băiat şi va vorbi mai târziu”
"Băieţelul meu, Bogdan, s-a născut în anul 1996, cu un scor la naştere 10. Pe parcursul primilor doi ani de viaţă, nimic nu m-a făcut să mă gândesc că ar putea exista o problemă destul de gravă, care va schimba radical viaţa tuturor celor care îl înconjoară. La vârsta de 2 ani şi jumătate, am început să ne îngrijorăm din cauza faptului că nu vorbea, că doar silabisea ceva, fără a spune cuvinte. Am mers la medicul NPI din Craiova, care ne-a spus că nu e nici o problemă, e băiat şi va vorbi mai târziu, a prescris Encephabol şi Piracetam. Am început să facem tratamentul şi, după câteva săptămâni a început şi teroarea: se automutila, avea schimbări de dispoziţie (trecea de la plâns fără motiv la râs). Am luat hotărârea să-i întrerupem tratamentul şi am început să ne întrebam ce medici ar putea să ne dea un raspuns la întrebarile noastre. Am fost îndrumaţi să mergem la Titan, la d-na Urziceanu. După circa 15 minute, doamna doctor ne-a spus că este vorba de autism infantil şi sindrom hyperkinetic, fără să ne recomande însă vreun tratament medicamentos. Ne-a spus doar să încercăm să-l socializăm.”

"ABA? Pentru noi, e deja prea târziu”
"Am mers la Craiova, la «World Vision», unde am început un program de interventie PECS şi, în scurt timp, am început să urmăm şi tratamentul medicamentos pe care îl avem şi în prezent.

Acum suntem înscrişi la o şcoală specială, în clasa a II-a, şi mergem frecvent la Centrul pentru copii cu autism din Craiova, unde încercăm, prin terapii comportamentale, programe de socializare, să-i facem lui Bogdan viaţa mai uşoară, să-i oferim mai multă încredere în lumea noastră, din care el refuză să facă parte.

În ceea ce priveşte terapia ABA, pentru noi cred că este deja prea târziu, având în vedere că avem 12 ani, iar posibilităţile materiale nu sunt dintre cele mai bune.

De la vârsta de 3 ani, Bogdan a fost permanent integrat într-un program de recuperare, iar rezultatele au apărut, încet dar sigur.

Este un baiat linistit, de foarte multe ori cooperant, prietenos şi foarte sociabil. Eu, la rândul meu, încerc zilnic să-i dau încrederea că poate face multe lucruri singur, fără a fi nevoie să fiu permanent în spatele lui.

Dacă am ceva să-mi reproşez ceva, este faptul că l-am născut acum 12 ani, când nu se cunoşteau atâtea despre posibilităţile de recuperare ale copiilor autişti şi că, din această cauză, i-am luat şansa ca, într-o bună zi, cu ajutorul terapiei ABA, să ducă o viaţă cât mai aproape de normal.”

• Mai multe detalii despre Bogdan puteţi afla scriind pe adresa de mail:  ancaar_cv@yahoo.com