De la suci la "pasopt"

Celei este un cartier al Corabiei, intrat in istorie prin Cetatea Sucidava si prin faptul ca l-a dat Revolutiei de la 1848 pe Popa Radu Sapca.

In mai toate orasele tarii este o strada cu numele lui Popa Sapca. Ba chiar si un penitenciar din Timisoara ii poarta numele. Ne-am fi asteptat ca si strada din Celei, unde s-a nascut el, sa se numeasca la fel. Dar pentru ca Sucidava este tot aici, strada a preluat numele cetatii, iar revolutionarului i-a "revenit" o strada din centrul Corabiei.

STRA-STRA-STRA... In Celei, copiii nu stiu cine a fost Popa Sapca, desi doua monumente il reprezinta. Unul se afla chiar pe locul unde isi avea bordeiul, iar celalalt este peste drum, intr-un parculet, cu alei si banci, avand in centru statuia din piatra. "Popa Radu Sapca, unul dintre capii Revolutiei de la 1848", scrie sub bustul sculptat. Cum Alina, o fetita de clasa a cincea, spune ca habar nu are cine este acest popa, colega mea, Gabi, se apuca sa-i explice ce si cum. "N-am invatat la istorie despre el. Si nici acasa nu mi-a spus nimeni", zice fata. Din curte iese o doamna, care este sotia unui stra-stra-stra-nepot al lui Sapca, pe la a saptea generatie. Neonila Sapca stie trecutul strabunului din familia in care a intrat si este mandra de acesta. Spune ca in copilaria sa petrecuta aici, in Celei, la istorie li se preda chiar arborele genealogic al lui Popa Sapca. Intr-o zi a devenit sotia unui urmas al acestuia. Intrebam daca exista ceva amintiri pastrate din acele vremuri si ne aduce doua tablouri in care apare impozantul preot revolutionar. Are o fiica, profesoara de romana-franceza, si un fiu plecat in Italia. Din nefericire, Florea Sapca, socrul Neonilei, se afla in spital. A fost o viata intreaga paznic, dar si ghid al ruinelor Sucidavei, bun cunoscator al istoriei, aflam, desi nu a avut carte prea multa. "Il pasioneaza mult aceste lucruri", spune sotia sa, care ne da cheile, si intram la Sucidava.

CETATEA. Florea Baciu, fost director al Muzeului din Corabia, ne conduce prin sit. Arheologul a participat din ’76 pana vara trecuta la toate sapaturile de aici. "Noutatea descoperirilor de la Sucidava este o pasarela care se crede ca lega cetatea de podul construit de Constantin cel Mare peste Dunare", spune arheologul. Ne poarta prin toate timpurile in care s-a construit la Sucidava: de la suci, un trib al geto-dacilor, la romani, la perioada constantiniana, la cea justiniana si chiar feudala. Bem apa din fantana secreta facuta in secolul al VI-lea si ne miram de sistemul de incalzire a locuintelor la romani si de caramizile lor care au rezistat pana astazi. "Este nevoie de bani multi pentru a continua cercetarile si pentru a reconstitui zidurile si incinta cetatii", spune arheologul Baciu despre ruinele aflate la 132 de metri de Dunare.

DE VAZUT LA SUCIDAVA

Cine a trecut si ce a construit la Sucidava, in afara de suci, care s-au asezat aici in neolitic si epoca fierului? Aurelian a ridicat prima cetate, dupa 106. Se vad urmele carelor romane in piatra de la baza portii care culisa pe inaltime si se pastreaza si fundatia de la cladirea cu Hypocaust (incalzire centrala). De asemenea, o parte din fundatiile zidurilor pe trei laturi. Constantin cel Mare, cucerind o parte din zona numita azi Oltenia, parasita de romani, a ridicat peste Dunare, in dreptul Corabiei, unul dintre cele mai mari poduri din piatra ale antichitatii (2.437 m). Se vede si azi baza unui pilon langa cetate. Fantana secreta, de 26 de metri, din secolul al VI-lea, ce corespundea cu zidul dinspre Dunare, s-a pastrat intacta. Se vad si parti din turnurile rotunde adaugate de Constantin. Podul insa a fost daramat fie de sloiurile de pe fluviu, fie chiar de locuitorii malului drept al Dunarii, ca sa opreasca accesul navalitorilor. In secolul al III-lea, hunii au distrus insa o parte din cetate. Mai pot fi vazute ruine ale Basilicii din timpul imparatului Justinian, care a refacut cetatea. Slavii si avarii, trecand pe aici, au ars complet cetatea, in jurul anului 600. Mircea cel Batran a construit si el in partea de sud-est, pe locul fostei cetati, o fortareata. La 1247 apare Celeiul de astazi.