Dorul de pod in orasul-sanatoriu

C(urat) - A - L(inistit) - A - F(rumos) - A - T(anar) - un joc de cuvinte nascut dintr-o sclipire rebusistica a edililor, scris pe tomberoanele orasului din care au plecat, la 1877, primele ghiulele ale independentei catre Vidinul turcesc.

Curat? Asa si asa, daca se poate spune ca gropile reprezinta suprema igiena chirurgicala a asfaltului. Linistit? Da, cu siguranta! Ba chiar somnoros. Frumos? Precum chipul unei fete batrane care n-a mai vazut de mult rimelul, dar pe care intalnirea cu Fat-Frumosul mult asteptat il poate face sa straluceasca din nou. Tanar? Pai, tineretul a cam plecat la Craiova sau in Spania ori Italia.

Am vrea sa va spunem ca, pardon, calafetenii asteapta cu nerabdare construirea podului care-i va lega de Vidin de zece ani, de cand se tot vorbeste de un asemenea proiect. Nu putem sa va spunem decat ca-l asteapta pur si simplu, cu rabdarea celor care au invatat ce sunt promisiunile electorale. Mai ales ca municipiul se poate mandri cu doua birouri de parlamentari fruntasi: Radu Berceanu si Mircea Geoana. Construirea podului ar scoate din saracie orasul si l-ar ajuta pe Gica Popescu sa-si recupereze macar o parte din investitia costisitoare facuta aici: un hotel modern, poreclit "cazemata", in care nu sta nimeni. Ar scoate si Vidinul din saracie, dar asta e problema bulgarilor.

DUMINICA. De pe la sfarsitul anilor ’90, traficul pe la Vidin-Calafat a scazut din motive care le scapa politistilor de frontiera cu care am baut o cafea in barul "Cinema", amenajat, bineinteles, in cladirea fostului cinematograf. Poate din cauza drumurilor proaste, poate pentru ca acum se circula si pe la Bechet, cine stie...

Fiind duminica, in anul 2006, calafeteni nu prea mai sunt. Putini care sa se bucure de bulevardele largi si pustii, pavate partial cu nisip, cu nume de rezonanta istorica: Tudor Vladimirescu sau superoferta 3 intr-unu’: Bdul H.C. Crisan. Parc-ar fi dat turcii, tipenie pe strazi, fumuri care se ridica spre cer din frunzele moarte - vecini invizibili concureaza pentru "cea mai groasa ceata", fantanile sunt parasite. "Fantana invelita" este un punct turistic foarte calduros, recomandat intr-un pliant. Nu se explica de ce ii spune invelita si nici o examinare atenta nu ofera vreo explicatie. Misticismul municipal face ca, inca, aici sa opreasca mireasa in drum spre altar, nasii spre dar, mortul spre o lume aproape mult mai buna. Aura de mister "b" pluteste deasupra fantanii "baba Lupa", din care se spune ca, daca apuci sa bei, ramai pe veci in Calafat, te intorci aici sau ramai gravida. Bem cu sete, unul avand la activ Dreptul, celalalt fiind la baza inginer. Si chiar si fara calificarile astea n-am avea nici o teama.

BATRAN. Calafatul nu va trai niciodata din turism sau din revigorarea comertului. E un oras batran, un oras care asteapta lunar pensia, una prea mica, prea lipsita de vlaga, ca sa ajunga vreodata din urma Europa. Singura sansa, una reala dupa mintile noastre sanatoase si pline de experienta dunareana, este infiintarea unui sanatoriu pentru tratarea bolilor mintale. E o licenta poetica pe care dorim sa o inregistram la OSIM, si totusi plina de adevar suprem. Un turist medical, in Calafat, nu poate fi suparat de nimic. E o liniste de cimitir, pentru cei afectati e necrofilie. E o oaza de verdeata pentru mancatorii matinali de flori si cei care se cred omizi. E o alaturare de vast, devenit inutil prin prabusirea economica, si inghesuiala similara, leac pentru claustrofobi, respectiv agorafobi. Autistul isi poate valorifica exceptional calitatea punctuala, intr-o urbe saraca in urban si in idei. Parasim Calafatul. Ne simtim, pur si simplu, externati inainte de termen.

LIPITI MANA MARITEI!

"Marita" e o statuie donata Calafatului de niste persoane care au vrut sa-si aduca omagiul unei fetite ucise de turci la Vidin. "E o rusine aceasta statuie", se indigneaza directorul Muzeului de Etnografie si Arta, Alexandru Parvan, referindu-se la faptul ca placa de pe soclu are o inscriptie destul de ofensatoare la adresa vecinilor de peste Dunare, ceva cu "tribalia". Adica Bulgaria egal Tribalia. Dar asta n-ar fi o problema. Mai rau e ca statuia, realizata din ipsosul cel mai obisnuit, si-a pierdut antebratul. Directorul muzeului e de parere ca, inca inainte de a fi adusa, Marita avea probleme de sanatate, iar bratul fusese doar lipit. Fostul primar Marin Predan zice ca de vina sunt niste golani. Cert e ca municipalitatea a ratacit bratul cazut si acum Marita, biata de ea, asteapta sa primeasca pensie de invaliditate. Marin Predan a castigat alegerile in 1996 din partea Partidului Pensionarilor, candidand impotriva lui Petre Traistaru de la Partidul Particularilor.