x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Campaniile Jurnalul Croaziera Jurnalul Istoria e ca un vis, prezentul e cosmar

Istoria e ca un vis, prezentul e cosmar

de Alex Nedea    |    10 Oct 2006   •   00:00
Istoria e ca un vis, prezentul e cosmar

Incepe sau se termina Ro-mania la Sulina? O intreba-re cu doua raspunsuri si multe argumente. Pro si contra. Cert este ca aici, unde isi incheie Dunarea calatoria europeana, la marginea Sulinei, echipajul croazierei Jurnalul National - Antena 1 l-a descoperit pe ultimul pamantean.
Cititi si:Dilemele SulineiUn far, far away... Ulti-mul om e pe pamant Primiti cu Dunarea? Jurnal de Croaziera - La Sf. Gheorghe, cu noaptea-n salupa, 58 de cm, in scadere Blog CroazieraFotoreportaj

Cand Europa plutea pe apa Dunarii

FOTOREPORTAJ - Click pe imagine
POVESTE TRISTA - Sulina si-a trait visul pana in 1939. Acum isi traieste cosmarul
Imaginati-va un oras unde un simplu muncitor castiga pe zi cat sa hraneasca la restaurant 30 de oameni. O localitate intrata in Europa, unde rata somajului e zero. Nu-i asa ca ati vrea sa emigrati? Asa era Sulina pana la cel de-al doilea razboi mondial. Prima forma de organizare paneuropeana s-a infiintat aici exact acum 150 de ani.

Pana in 1856, Sulina era o adunatura de colibe din stuf aruncate in mijlocul unei mlastini. Navele treceau rar pe aici din cauza apei scazute, dar si din pricina piratilor aciuati in stufaris de prin toate colturile lumii. Erau si turci, si rusi, si ucraineni, si greci, si romani. Erau atat de dibaci talharii de apa dulce ca, decat sa risti sa treci prin Sulina cu vaporul, mai bine te duceai in Caraibe scriind pe catarg: "Am doua tone de aur la mine". In 1856, prin tratatul de pace de la Paris, mai-marii Europei s-au gandit sa infiinteze aici, la capatul pamantului romanesc, o comisie care sa se asigure ca piratii vor disparea, iar bratul Sulina va fi la fel de navigabil ca marea. Comisiunea Europeana a Dunarii (CED) a regularizat bratul Sulina si a imprastiat banditii. Ceea ce va avea sa urmeze in urmatorii ani imediat ce primii europeni au coborat din vapoare in mijlocul stufului pare la fel de incredibil ca transformarea peste noapte a unui sat de bosimani intr-un cartier ca Manhattan-ul. Membrii Comisiunii si-au adus si familiile cu ei, si pipele, si camasile bine calcate, dar mai ales bani. Multi bani. Datorita marinarilor a caror vase sufocau Portul Sulina, dar si a fondurilor europene care se scurgeau in oras mai repede ca Dunarea in mare, viata localitatii inflorise ca nicaieri in tara. Reporterul Brunea Fox descria Sulina in 1929: "Intr-un cuvant, tot ce este mai chipes si mai luxos poarta stampila CED-ului".

ORAS BOGAT. Batranii vorbesc despre 22 de natii adunate pe palma de pamant din mijlocul Deltei: de la englezi pana la maltezi. Lipsa oricaror conflicte interenice o dovedeste cimitirul de aici, unde erau ingropati laolalta musulmani, ortodocsi si evrei. Putini au mai ramas batranii care au apucat acele vremuri. "Un simplu muncitor care descarca saci in port castiga 500 de lei pe zi. Dimineata, inainte sa plece la munca, manca la restaurant o friptura si o bea sticla cu vin rosu care il costau 15 lei", ne povesteste batranul Panait Zachis, de 80 de ani. Pentru ca bani erau garla, aparusera in orasel tot soiul de locuri unde sa cheltuiesti si sa tot cheltuiesti. De la cazinouri pana la bordeluri. Pentru cei 5.000 de locuitori, cam cati erau in 1939, Sulina avea si teatru, si banca, si tipografie care edita ziare si reviste locale, existau aici doua spitale, doua echipe de fotbal, 30 de manufacturi si tot atatea magazine alimentare. "Sulina era al doilea mic Paris", se mandreste ingrijitoarea farului vechi al orasului, construit de turci in 1802. Chiuiau pana-n zori marinarii la vestitul Club Englezesc al lui "Captan Ghirghi". Chiuiala orasului s-a stins insa in 1939, cand Comisiunea Europeana a Dunarii s-a desfiintat. O data cu plecarea europenilor pe Dunare, s-a dus pe apa sambetei si bunastarea orasului. Dupa al doilea razboi mondial, comunistii au nationalizat ce mai era de nationalizat dupa bombardamentele care distrusesera jumatate din cladirile orasului.

PRABUSIREA. Acum Sulina traieste doar din amintirile acelor vremi. Acolo unde odata fusese luxul, acum s-au asternut saracia si foamea. Rata somajului este in acest an de doua ori mai mare decat rata la nivelul intregii tari. Locurile celor 14-15 nave comerciale care acostau zilnic in port sunt luate acum de cateva zeci de barcute ruginite folosite la pescuit si de cate un vapor comercial singuratic. Din nava nu mai coboara ca pe vremuri tot echipajul sa chefuiasca cat e noaptea de lunga. Marinarii raman la bord privind prin geamurile cabinelor si parca se feresc de oras ca de ciuma. Noaptea variete-urile de altadata sunt inlocuite acum de un alt gen de "variete": manele. Muzica aceasta atrage sambata noaptea pustimea, iar carciumile pe post de "disco" sunt la fel de vizitate precum erau demult corurile etnice ale orasului. Nici bordeluri nu mai sunt ca pe vremuri, cand marinarii stateau la coada la "Bulangioaica" sau la "Mita Lunga". Astazi mai auzi vorbindu-se despre cate o "fetita" imbatranita care se furiseaza noaptea pe puntile aparent pustii ale vapoarelor din port.

In ciuda tendintei orasului de a se reintoarce la colibele din stuf, in inima multor oameni de aici a renascut speranta ca in 2007, cand Romania va intra in UE, oamenii bine imbracati din Europa vor reveni cu familiile si cu banii lor multi si vor scoate Sulina din mocirla iar.

RESEMNARE
"Era curat cAnd era Fanica. Era ca la farmacie. Acum, daca o murit, eu de unul singur ce sa mai fac? Sunt boschetar... Degeaba, daca nu am un suflet sa vorbesc cu el. Ma scol noaptea si plAng"
Constantin Bercu, zis Jan
GREU IN EUROPA
"Acum intram n Europa. Se scumpesc toate. Ma gAndesc cu mare groaza ca iar salta preturile astea! Unde se ajunge? O sa se faca pAinea 35.000 de lei. Ce o sa ma fac? Altii spun ca o sa fie bine, altii - rau. Nu mai cred pe nimeni, cred n Dumnezeu. Fac matanii"
Constantin Bercu, zis Jan

IN STATIUNE LA SULINA
Farul vechi, Turnul de apa, fostul palat al Comisiei Europene a Dunarii sau Cimitirul Maritim, numeroasele locasuri apartinand diferitelor culte religioase sunt cateva dintre punctele de atractie ale Sulinei, pe langa plajele de pe malul marii si mai ales Delta Dunarii. Aproximativ 15.000 de turisti au vizitat anul trecut Sulina, conform estimarilor neoficiale ale reprezentantilor Primariei. Anul acesta, prognozele sunt si mai optimiste: cu 50% mai multi. "Turistii nu doresc sa stea in centrul orasului, ci cat mai aproape de faleza. De aceea ne-am propus sa ridicam o ministatiune dincolo de marginea Sulinei, spre plaja", ne-a povestit viceprimarul Andrei Mihai. Oficialul local, adept al mentinerii ecosistemului, nu este foarte incantat de o potentiala explozie a turismului in zona. De aceea nici nu este unul dintre avocatii construirii unei artere rutiere. Deocamdata, in Sulina exista in jur de 15 pensiuni si minihoteluri. Suplimentarea locurilor de cazare se poate face dupa incheierea contractelor de vanzare-cumparare sau concesionare a terenurilor situate in perimetrul viitoarei statiuni.
  • Cristian Stefanescu
  • Am pornit la drum sa culegem povestile Dunarii. O echipa de reporteri de la Jurnalul National si Antena 1 se afla incepand de ieri la Sulina, de unde vor naviga in sus, pe fluviu, cautand sa ia pulsul unei vieti ce depinde mai mult de toanele si cotele apelor Dunarii decat de strategii guvernamentale. Asteptati-ne! Sosim si in portul dumneavoastra!

    SCRIETI-NE! Despre intamplari minunate sau ingrozitoare, despre viata pe care o traiti acolo, la dumneavoastra acasa, pe malurile Dunarii. Scrieti-ne pe adresa croaziera@jurnalul.ro sau, prin posta, la adresa pe care o gasiti in caseta redactionala.
    ×
    Subiecte în articol: dunării sulina croaziera jurnalul