Limba romana moare pe malul bulgaresc

In dreptul orasului Corabia, la cativa kilometri de granita, pe teritoriul bulgaresc, se afla Milkovitsa. Aici oamenii injura, isi mana caii si nun-tesc pe romaneste. Mai toti se uita la Etno TV, caci se simt apropiati de muzica noastra populara. Pentru unii din sat, motivul pentru care inca se vorbeste romanes-te in zona este un adevarat mister. Traditia e, insa, pe cale de disparitie, noua generatie abia mai poate inga-na cateva cuvinte in limba doinelor. Cititi si: ● La Dunare pestele nu prea e pe-acasa ● De la suci la ""pasopt"" ● Sturioni contra aur ● Jurnal de Croaziera: Happy-end indian ● Blog Croaziera

La cativa kilometri de granita, pe teritoriul bulgaresc, oamenii injura, isi mana caii si nuntesc pe romaneste. Traditia e insa pe cale de disparitie, noua generatie abia mai poate ingana cateva cuvinte in limba doinelor.

Cand ajungi in Milkovitsa, nici nu zici ca ai trecut Dunarea. Toata lumea intelege ce vorbesti, numai ca li se pare ciudat sa fie salutati in romaneste. Zambind, iti raspund in cele din urma cu un "Buna zaua". Cei batrani vorbesc de parca ar fi pe piciorul de plai romanesc, impletind vorbe vechi pe care azi le mai intalnim doar in dictionare.

MOSTENIRE. "De-a lungul istoriei, noi am avut de lucru cu rumani ai vostri, am invatat limba cand au fost alde batu (n.r. - "bunicii") copii, n-am invatat la scoala romaneste", isi mana linistit magarusul un batran cu ochi luminosi. Pentru alti "vlasi", asa cum isi spun vorbitorii de grai romanesc de aici, romana este o limba mai practica si mai "pasionala": "Mai repede ne batem nevestele pe romaneste decat in bulgareste", zice Klimen Bebev de 72 de ani, calare pe bicicleta. Si injuraturile ies altfel. "Tu-t’ curu’ ma-tii", rade mosneagul inveselit de exercitiu. Zice ca cei de pe malul stang al Dunarii au invatat limba asta "de cand ne-ati scapat de turci la Grivita". Se lauda ca in oraselul Milkovitsa sunt multe "babe de Romania", adica femei in varsta care au pastrat cantecele, obiceiurile comunitatii si limba romaneasca.

DOINA. O astfel de femeie este si Liliana Matzeva, care ne invita la casa ei pentru a vedea un port popular vlas si pentru a asculta o doina. Spune ca mai toti oamenii din oras se uita la "Etno TV", caci se simt apropiati de muzica noastra populara. "Noi suntem bulgari, nu prea vorbim cinstit romaneste", spune cu modestie, desi la vorba nu ai face diferenta intre ea si un locuitor din Oltenia. Insira cu mandrie bluzele brodate si incarcate de paiete, care la ei nu se numesc ii, ci rize, pripelencile, valnicul de pus la brau, boseaua bulgareasca, un fel de sortulet. Dupa care incepe cu voce inalta sa ne cante o doina de ti se increteste pielea: "Viata, viata ce rea esti/ Vrei sa ma imbatranesti/ Trista e batranetea/ Cum se leaga ea de om/ Ca omidele de pom/ Fata rau o ofileste/ Si nu mai e cum mai este/ Maaai, doorule, mai". Termina doina pe care o stie de pe canalul Etno si continua sa-si alinte in bulgareste nepotica de patru ani.

Liliana isi aminteste cum in tineretile ei strigaturile de la nunti se faceau in romaneste. Ce s-a mai pastrat din traditiile romanesti e Calusul, care se danseaza la nunti, Lazarita, sarbatoare inainte de Paste, cand fetele merg si canta la babe, si "Catu-Matu", un cantecel spus doar de baieti, cantecel si cu varianta bulgareasca. "Catu-matu intoarce caltu/ La Marica la perete/ Doua oua cuibulete."

INFRATIRE. Pentru unii din sat, motivul pentru care se vorbeste romaneste dincolo de Dunare este un adevarat mister. Ileana, barmanita de 37 de ani, cu vorba aleasa si masurata, si-a pus de multe ori problema de ce se vorbeste grai din ginta latina. A facut pe cont propriu o mini-ancheta, s-a interesat la institutul cultural din sat, a intrebat batrani, dar nimeni nu i-a dat un raspuns clar. La mesele din barul ei auzi vorbe neaose de te ung la inima: "Ei pe dracu’?", "Haidi, ma!". "Romanii sunt vazuti ca eroi aici, ca au luptat pentru "svoboda" bulgarilor. Spun "batarnii" ca in 1944-1945, cand a inghetat Dunarea, norodul de-aici s-a dus la voi si cei de la voi au venit la noi". Pana dupa cel de-al doilea razboi mondial, satul Milkovitza avea si el nume romanesc: Gaureni. Din cate stie, Ileana spune ca multe romance au venit si s-au casatorit in Bulgaria.

BILINGVI. Si mos Klimen Barbu, "un batarn" care are in lada o frumusete de costum popular, cu itari, brau in culori vii si casac greu din aba cu alb, rosu si negru, spune ca romanii si bulgarii s-au mutat de-o parte sau de alta a Dunarii dupa cum ii apasa jugul turcesc. Alti sateni cred ca se vorbeste romaneste, pentru ca cele doua natii sunt aproape, despartite doar de un fluviu. Insa nici unul dintre acestia nu-si explica de ce pe malul romanesc nu se intampla ca romanii sa vorbeasca bulgareste. O alta batrana incearca o explicatie: "Nu au invatat bulgareste, pentru ca bulgara e o limba mai grea. Basca voi nu vorbiti bulgareste, noi stim doua".

In schimb, vlasii sau vlahii se simt mai apropiati de bulgari, ca-s oameni mai muncitori decat romanii. "Pai toata ziua ma uit pe canalul romanesc Etno si vad ca toata lumea canta. Si ma intreb: astia doar joaca si canta? Ei cand mai muncesc? Si femeile care canta sunt din frumoasa in mai frumoasa", se mira invatatorul Klimen Barbu. Cu toate acestea recunoaste expresivitatea limbii celor de la nord de Dunare si chiar da o mostra de intelepciune romaneasca: "Nevasta si catelul se leaga. Nu se stie incotro or s-o apuce".

ORIGINI "Populatiile de la sud de Dunare sunt aromanii. Au diferite nume,in functie de zona de unde sunt: vlahi, valahi, rumani, vlasi. Pot fi comunitati ramase din timpul Imperiului Bizantin. Asa a vrut viata" Aurelia Tudor muzeograf LIMBA PASIUNII "Mai repede ne batem nevestele pe romaneste decat in bulgareste. Avem multe babe de Romania aici" Klimen Bebev localnic Milkovtsa

BULGARA IN ROMANIA

Am mers la Corabia, localitatea de pe malul romanesc al Dunarii, care se afla relativ simetric cu satul bulgar, unde se vorbeste romaneste. Nu am gasit pe nimeni care sa vorbeasca in limba celor de la sud de fluviu. Aici, daca saluti in bulgareste pe strada, oamenii se uita ciudat la tine cand ii intrebi "Cacvo gospodin?" (Ce faci, domnule?). Conform primarului din Corabia, nu exista nici un cetatean care sa se fi declarat bulgar la recensamant. "A fost unul, da’ a murit imediat dupa recensamant", glumeste edilul. Nu mai vorbesc bulgareste nici cei care au trait printre bulgari, in Cadrilater. "Nu am avut cu cine sa schimb cuvinte in bulgara si am uitat. Mai stiu cateva, dar putin", ne spune Petre Barbe, care a trait pana la 14 ani in satul Ariciu Mare din judetul Caliacra. Tot in Cadrilater s-a nascut si Nicolae Caramocan. Abia o rupe pe bulgareste. Omul care s-a mutat in Romania de la doi ani e jumatate roman jumatate bulgar, dar zice ca se simte mai degraba bulgar decat roman. Ceva il atrage la felul de a fi al celor de la sud de Dunare. "Cand a jucat Romania cu Bulgaria am tinut cu Bulgaria", spune Caramocan ridicand sprancenele.

Am pornit la drum sa culegem povestile Dunarii. O echipa de reporteri de la Jurnalul National si Antena 1 se afla incepand de ieri la Sulina, de unde vor naviga in sus, pe fluviu, cautand sa ia pulsul unei vieti ce depinde mai mult de toanele si cotele apelor Dunarii decat de strategii guvernamentale. Asteptati-ne! Sosim si in portul dumneavoastra!

SCRIETI-NE! Despre intamplari minunate sau ingrozitoare, despre viata pe care o traiti acolo, la dumneavoastra acasa, pe malurile Dunarii. Scrieti-ne pe adresa croaziera@jurnalul.ro sau, prin posta, la adresa pe care o gasiti in caseta redactionala.