"Noi merem neapoiselea"

O casa simpla, cu porti mari, grele si foarte late. La poarta, doua masini vechi. In curte, un caine latra frenetic. Stapanii casei ne primesc cu zambetul pe buze. "Primiti cu oaspeti?", intrebam. "Poftiti, poftiti"...

Familia Ivanovici din Svinita. Una numeroasa. Sarbi, ca majoritatea locuitorilor Clisurii. Ivanovicii vorbesc bine romaneste. Dar folosesc multe neologisme, fapt care ne cam da bataie de cap. Daca ar fi fost anglicisme sau cuvinte frantuzesti imprumutate, mai intelegeam, da’, asa, vorbele sarbesti si laetesti nu ni se par deloc cunoscute.

Batranul are 72 de ani, din care 20 si i-a petrecut in mina. Dupa alti cativa in constructii, mosul s-a ales cu o pensie de patru milioane de lei. Fiul sau a fost si el miner. Accidentul de asta-vara a atras inchiderea Minei Baia Noua, asa ca mai tanarul Ivanovici a fost disponibilizat. Are, acum, pensie de opt milioane de lei. Banii ii imparte cum poate la cele doua fiice: una este eleva la Orsova si sta la gazda, cealalta face facultatea la Timisoara.

RUPTI DE LUME. Mosul Ivanovici compara. O duceau greu pe vremea cealalta. "Dar si mai greu e acum. Inainte de ’89, aveai voie sa cresti cate vaci si cate oi voiai si aveai unde sa vinzi carnea, blana, laptele. Te duceai la primarie si spuneai ce ai de vanzare si in ce cantitati si gaseai imediat calea de a scapa rezonabil de produsele tale." Fiul explica: "Acu’, daca ai un animal - daca iti permiti luxul sa cresti un animal - si vrei sa-l vinzi, trebuie sa te duci la patron, la Orsova. Acolo ti se poate oferi un pret neconvenabil si ti se spune: «Iti convine, bine, nu-ti convine, iarasi bine; tu nu esti singurul care creste animale»".

"Noi merem neapoiselea", constata, ganditor, batranul. Isi pleaca barbia in piept si spune ca niciodata n-a avut de gand sa-si paraseasca tara, sa caute himere in alte parti. Dupa cateva secunde, adauga: "Uitati, primarul e tamplar, iar peste tot in satul asta nu exista banci. Cand ies la plimbare cu baba mea, n-avem unde sta sa ne odihnim o tara cand obosim de atata mers. Nu avem farmacie, de spital nici nu e vorba. Doctorul satului e bun profesionist, dar cam prieten cu bautura". De aderare la Uniunea Europeana nu stiu mai nimic. Au auzit doar ca vor creste foarte mult taxele si ca o sa le mearga mult mai greu decat acum. Cel mai apropiat centru de informare UE se afla la 17 kilometri distanta, in Banat. La ei in sat, de unde tinerii viseaza sa plece in strainatate, pun Ivanovicii punctul pe i, nu vine nimeni.

RACHIA, BAT-O VINA!

"Beti un lozovaceac?", ne intreaba feciorul lui mos Ioan Ivanovici. "Un ce?", raspundem noi pe o singura voce. "O rachie de struguri. Haideti sa va aduc. Macar sa gustati, sa vedeti cum este." Ne-a umplut un toi cu licoarea aurie si s-a asezat in fata noastra ca la televizor, asteptand reactia. "E tare rau", m-am gandit. "Buuuna, buuuna", comenteaza Dan de la Antena. "Poate imi trece si mie raceala", aprecie Ioana. Satisfacuti de reactiile noastre, mos Ivanovici si fiu-su se pun pe povestit. "Rachia e buna pentru tensiune. Trei ani m-am tratat cu ea si acum nu mai am tensiune ioc", zice baba mosului, aparuta ca din senin. Fiu-su e ceva mai serios: "Din cauza presiunilor de la noi din tara, tensiunea noastra creste si ne tratam cu rachie". De la 1 ianuarie 2006, nici un copil nu s-a mai nascut in Svinita. Spital nu exista decat la oras, iar agricultura s-a dus pe apa sambetei. Dar, spune Ivanovici fiul, "noi suntem bogati in vant si in sanatate". Un regret are mos Ivanovici: "Suntem o tara nu bogata, ci foarte bogata. Dar nu are cine sa o munceasca".