Pojejena - Teatru sarbesc la sat

Un copil face bulgari din stratul subtire de zapada asternut de cu dimineata, ii arunca in aer si apoi ii loveste cu capul. Un batran iese in fata portii si indeparteaza doua frunze uscate care s-au coborat pe aleea proaspat maturata. In rest, nici tipenie de om. E o liniste care doare. Doare atat de tare, ca-ti auzi urechile cum tiuie. Aici e Pojejena, un punct minuscul pe harta in drumul spre Bazias, unde aproape toti locuitorii sunt de nationalitate sarba.

Cand am ajuns la Pojejena, comuna din Caras-Severin renumita pentru branza de capra care se face aici, autoritatile locale incercau sa puna la punct impreuna cu cele de la judet o agenda culturala pentru 2007! Si asta pentru ca festivalurile etnice ale sarbilor, reprezentatiile de dans si cantec popular si spectacolele de teatru ale trupei locale de amatori sunt atat de bine organizate, incat trebuie sa se stie de ele nu numai pe plan local. Comuna are muzeu, gazduieste lansari de carti ale autorilor sarbi, iar de la anul ar putea invata pentru sume modice engleza, spaniola sau italiana. Aceste manifestari pun in umbra faptul ca primarul e arestat pentru afaceri cu bani europeni si faptul ca in timpul embargoului impus fostei Iugoslavii de Natiunile Unite, Pojejena (comuna in care sarbii reprezinta 80% din populatie) era punct de trafic ilegal.

INVESTITOR SPANIOL. Branza de capra de la Pojejena este atat de cunoscuta, incat un om de afaceri spaniol s-a oferit sa se implice in afacere si sa exporte produsul pe pietele din Vest. Sunt aproape 20 de localnici care au turme de cate 100-150 de capre fiecare si ei au inceput negocierile cu ibericul. Afacerea ar fi fost ca vesticul sa vina cu tehnologia ceruta de standardele europene pentru recoltarea, depozitarea si prelucrarea laptelui de capra, in schimbul acestei investitii urmand sa primeasca un procent insemnat din profit. Localnicii nu au fost de acord cu toate cerintele spaniolului, asa ca inca se negociaza.

TRAFIC SUB BOMBE. Pana sa vina spaniolul, la Pojejena au venit sarbii si moldovenii. La sfarsitul anilor ’90, in plin embargou impus Iugoslaviei, la Pojejena se facea din plin trafic cu combustibil peste Dunare. Primii au venit sarbii sa ceara benzina si motorina. Curand, simtul afacerii i-a atins pe moldoveni, care au venit in zona si s-au oferit sa treaca ei Dunarea seara de seara cu benzina pentru sarbi. De aici si conflictele, granicerii sarbi lasandu-i in pace pe conationalii traficanti, dar arestandu-i pe romanii care faceau acelasi lucru. Si acum sunt in comuna localnici care au facut puscarie pentru trafic. Dupa razboi au existat si cazuri de trafic de carne vie peste Dunare. Traseele s-au consolidat pe vechile retele, care, pe vremea comunismului, ii ajutau pe romani sa fuga din Romania lui Ceausescu. Dar si acesta este un subiect tabu in comuna. Viceprimarul si satenii il recunosc cu jumatate de gura si cu capul plecat.

PUSTIU. Duminica la pranz, cand fulguia usor, toti localnicii erau adunati prin case la caldura sobelor. Rar cate un trecator traversa ulitele satului

TEATRU. Satul Belobresca (in traducere "piersica alba") e la o aruncatura de bat de Pojejena. Aici, parca totul a mai prins ceva viata, chiar daca afara fulguieste usor, iar frigul te goneste in case. Centrul cultural sarbesc din Belobresca are mai multe sectii, printre care cea mai dezvoltata este cea de teatru. Este una dintre putinele comune din Romania, daca nu chiar singura, in care comunitatea rurala are o sala de teatru, unde de cateva ori pe an poate asista fara a plati bilet la cate o piesa de teatru. Prima piesa de teatru s-a jucat pe scena din Belobresca in urma cu 55 de ani, iar centrul cultural a fost infiintat in anul 1977. Toate piesele sunt jucate in limba sarba, iar la fiecare premiera vin aproape 400 de persoane din localitatile invecinate. Cel mai mare succes l-a avut piesa "Kostana", un musichall dupa o piesa a unui autor sarb. Actorii amatori din comuna Pojejena repeta ori de cate ori au ocazia. Adica, atunci cand reusesc sa se stranga toti la un loc, de pe la muncile campului, de prin gospodarii sau de pe la locurile de munca aflate la kilometri intregi de comuna. Costumele sunt facute tot de ei, dar mai imprumuta si de la teatrele mari din Timisoara sau din Resita.

ACTORI AMATORI "Cel mai mare succes al nostru a fost «Kostana», o piesa a unui autor sarb pe care am jucat-o si pe scena Teatrului National «Ion Luca Caragiale» din Bucuresti. Nu pot sa spun niciodata cati actori suntem. La o singura piesa a fost nevoie odata de 47 de actori si figuranti.(...) Repetam cand putem, atunci cand ne adunam fiecare de pe la treburi. Piesele sunt toate in limba sarba." Srbobran Milosevici actor amator