x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Tulcea - Orasul tuturor neamurilor

0
Autor: Carmen Plesa 13 Oct 2006 - 00:00
Tulcea - Orasul tuturor neamurilor


Tulcea a pastrat din marturiile si amintirile tuturor neamurilor care au trecut prin ea: aprigi cuceritori, talentati navigatori, priceputi negustori....

Putin din Stanbul, putin din Elada, o parte din Don (cu tot cu cazaci), o parte din hoarda lui Gingis-han, mai multe urme de India (cu usoare amprente musulmane), o particica din Ucraina, alta din Armenia... Un minaret se ridica peste cladirile uneia din stradutele care se pierd spre faleza. Candva stapanea tot orasul de la inaltimea sa. Mai incolo, steaua de pe o sinagoga ingramadita de blocuri priveste stingher prin zabrelele unei porti zagazuite cu lant gros. Biserica lipovenilor vegheaza cu seriozitate din barbile sfintilor (sau ale batranilor pescari din Delta?) in murmur de slavona... Biserica grecilor... Biserica armenilor... Toate, adunate la gura Deltei, in Tulcea.

MUSULMANII. In urma cu un secol, Tulcea era o mare tacere in timpul Ramadanului, postul sfant al musulmanilor. Pe atunci insa, orasul respira dupa legi si stapani otomani. Azi mai sunt in Tulcea cam 1.200 de musulmani - turci, tatari si cativa albanezi. La geamie, intr-o seara din Ramandan, n-am gasit insa mai mult de 20 de barbati. "Societatea s-a schimbat. Oamenii trebuie sa alerge mult ca sa supravietuiasca. Nu mai au timp sa vina la geamie", ii scuza hogea Nurettin Hamdi.

La Tulcea, nici un negustor albanez nu-si mai lauda cu voce tare pe strazi braga si alvita. Suberekul (placinta cu carne sau branza) la care erau atat de priceputi turcii se ingramadeste in vitrine langa pizza unsa cu ketchup, iar sara-iliile si baclavalele se pitesc pe dupa torturi cu fotografii si prajituri cu nume frantuzesc.

BALURILE GRECESTI. Grecii din Tulcea au ramas cu biserica, sala elena - care le-a fost de curand retrocedata si... amintirile. In oras, mai sunt azi cam 500 de greci. Bunicii si strabunicii lor au fost navigatori, negustori. Tineau coliniale (bacanii care se mandreau mai ales cu mirodenii si cafea), dar si multe din cherhanalele din Delta.

Sala elena, care a functionat ca cinematograf in vremea comunistilor, s-a intors la comunitatea greaca. "Bunicii nostri tineau acolo celebrele baluri grecesti, la care erau invitate toate etniile din oras", povesteste Ecaterina Gheorghe, o grecoaica din Tulcea care tine la traditie.

INCHIRIATA PE.... LUMANARI. Nici pe cunoscutii bijutieri si ceasornicari armeni nu i-am mai gasit la Tulcea. N-am mai admirat tesaturile pe care negustorii armeni le purtau pe multe corabii pana sa le descarce la portile Deltei. Vreo zece armeni au mai ramas in oras. "Biserica armeneasca a fost inchiriata crestinilor ortodocsi pe... lumanari. Pentru ca o folosesc, ei ne livreaza lumanari pentru celelalte biserici ale noastre. A fost un noroc la urma urmei, deoarece cladirea a fost astfel pastrata in stare buna", spune Constantin Tacorian. "Cel mai bun prieten al baiatului meu, pe vremea cand avea vreo 14-15 ani, era un turc de aceesi varsta cu el. Intr-o zi l-a auzit pe turc discutand despre genocidul din 1915, impotriva armenilor. «Nu stiu ce o fi avut bunicul meu cu bunicul tau atunci. Caci ma uit la tine... si tu esti un baiat atat de simpatic», ii zicea turcul baiatului meu", isi aminteste zambind Constantin Tacorian.

RUGÃ...CIUNE. La geamia din Tulcea

UITARE. Din neamul evreilor din Tulcea au mai ramas vreo 20 de suflete. Usile sinagogii sunt tintuite in lacate mari, poarta gardului care o inconjoara e legata cu un lant gros si ruginit. Cimitirul evreiesc, cu pietre funerare, care si-au uitat de mult anii, e pazit de o fata tanara, vesela si frumoasa. Locuieste chiar in cimitir, in casa ridicata de bunicii ei. "De cand au murit bunicii am ramas eu sa am grija cimitirului. Imi amintesc, din ce-mi povestea bunicul, ca cimitirul era foarte atent impartit. Fiecare bucata de pamant avea un numar, iar fiecare evreu din comunitate isi alegea din timpul vietii numarul la care voia sa fie inmormantat. Apoi au inceput sa plece in Israel. Numerele lor le-au ales altii... Au plecat si aceia...", spune fata.

Sunt saptamani intregi in care nu calca nimeni in cimitir. Sunt saptamani in care mai apare cate un evreu intors la Tulcea pentru vacanta...

AMINTIRI. E noapte de toamna in orasul tuturor neamurilor si minaretul care stapanea odinioara orasul, cu inaltimea sa, priveste stingher spre Dunarea unor alte corabii....

MAMA EROINA
Ca in orice oras din Romania, si in Tulcea exista o retea de cersetori. Pe Strada Plugarilor, locuita in majoritate de cetateni cu origini turcesti, se afla o maghernita in care traiesc peste 50 de minori. Numai trei dintre ei merg la scoala, dar asta numai printre picaturi, pentru ca cea mai mare parte din timp le este ocupat de cersit. Cand intri in curtea in care nimic nu este la locul lui ai impresia ca te afli intr-o bucatarie invadata de gandaci. Puradeii se invartesc in jurul tau pana cand te ametesc, dar nu uita de vitelul cumparat de la Mangalia. Din ce banii? Alocatia de pe ultima luna. Amet Ravisi, o femeie de 47 de ani, dar care zice ca are numai 34, a adus pe lume pana acum 24 de copii. Toti sunt folositi la cersit in Tulcea. Treaba este cat se poate de serioasa. Fiecare copil are un plan de productie pe care trebuie sa il respecte cu strictete. Daca dupa o zi petrecuta in oras nu se intoarce cu 10 lei, atunci nu mai mananca la masa de seara. Din acesti bani, cel mai mare dintre frati cumpara alimente pentru toate persoanele care locuiesc in maghernita de pe Plugarilor.
Citeşte mai multe despre:   tulcea,   croaziera jurnalul

Serviciul de email marketing furnizat de