x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Enigmele morţii generalului Vasile Milea

0
Autor: Vasile Surcel Razvan Belciuganu 07 Dec 2009 - 00:00
Enigmele morţii generalului Vasile Milea Jurnalul foto/
Vezi galeria foto


Rezoluţia care a marcat finalizarea anchetei efectuate după redeschiderea "Dosarului Milea", în urma articolelor "Jurnalului Naţional", a stabilit doar un adevăr strict juridic, atât cât a mai putut fi el identificat după atâţia ani. Dincolo de acest adevăr, cercetările au scos însă la lumină şi câteva aspecte pe care anchetatorii nu au mai avut cum să le elucideze.

Putem fi aproape siguri că ancheta instrumentată de către procurorii Secţiei Militare a Parchetului General este ultima ocazie în care Justiţia se va mai apleca asupra morţii generalului Vasile Milea. Iar datorită complexităţii şi rigorii cercetărilor efectuate în acest caz, concluziile trase de procurorii militari Vasile Stanca şi Gheorghe Oancea sunt cele care vor fi reţinute de istorie.

Cu toate acestea, între miile de file ale noului "Dosar Milea", rezultatul a peste un an şi jumătate de cercetări derulate "la foc continuu", există o serie de mărturii şi probe care, fără a putea influenţa rezultatul final al anchetei, aruncă o altă lumină asupra "Revoluţiei din Decembrie '89". De fapt, la un studiu atent putem constata că, datorită informaţiilor deosebit de diverse pe care le conţine, acest dosar poate fi considerat o veritabilă "radiografie" a acelor evenimente tragice.

De asemenea, simpla lectură a materialelor din acest dosar pune în evidenţă şi câteva aspecte cel puţin ciudate. Aspecte legate atât de activitatea generalului Vasile Milea, ultimul ministru comunist al Apărării Naţionale, cât şi de "culisele" evenimentelor petrecute în ultimele zile şi nopţi ale dramaticului an 1989. Vom prezenta în continuare aceste aspecte, pentru că, dincolo de importanţa lor strict documentară, incită la un spectaculos "joc al minţii" în care, într-un viitor mai mult sau mai puţin apropiat, vor fi angrenaţi atât istoricii, cât şi orice alte persoane care vor dori să descifreze pe cont propriu această perioadă tulbure a istoriei noastre.

MOARTE "LA SECRET"
Una din primele ciudăţenii de care s-au lovit procurorii după reluarea cercetărilor, ciudăţenie care a atârnat greu în balanţă atunci când s-a decis redeschiderea "Dosarului Milea", a fost superficialitatea primei anchete privitoare la împrejurările morţii fostului ministru al Apărării Naţionale. Este vorba despre ancheta instrumentată între lunile februarie şi septembrie 1990 de procurorul militar Vasile Pantea.

La scurt timp după reluarea cercetărilor, noii anchetatori desemnaţi l-au audiat pe martorul Nicolae Popovici, care în decembrie 1989 era procuror general al României. În declaraţia sa, acesta a afirmat că la 22 decembrie 1989, în jurul orelor 9:30-10:00, şeful Securităţii, generalul Iulian Vlad, i-a cerut să trimită la sediul CC al PCR un procuror specialist, întrucât generalul Vasile Milea se împuşcase. În această situaţie, procurorul general a dispus ca la faţa locului să se deplaseze un om în care el avea foarte multă încredere şi pa care îl considera cel mai bun procuror criminalist, respectiv Ovidius Păun.

Cu toate că "adresa" la care ar fi trebuit să meargă îi fusese clar indicată, anchetatorul astfel desemnat a preferat să o apuce pe o cale ocolită, care l-a dus oriunde, numai la locul faptei nu. Iată cum descrie fostul procuror general activitatea anchetatorului în care avea cea mai mare încredere: "Ăsta a fugit, s-a interesat de adresă, a mers la Milea acasă, dar nu l-a găsit. Apoi s-a întors la sediu şi abia într-un târziu a ajuns să vadă cadavrul, abia după ce acesta fusese transportat, mi se pare, la Spitalul Militar Central sau la Spitalul Elias".

În declaraţia sa, fostul procuror general Popovici pare să uite însă un alt episod petrecut la data morţii lui Milea. Martorul Ioan Dan, care în decembrie '89 era colonel de justiţie şi procuror militar inspector în cadrul fostei Direcţii a Procuraturilor Militare, relatează că la 22 decembrie, în jurul orei 10:00, acelaşi procuror general Popovici l-a chemat personal la el în birou, unde i-a comunicat că ministrul Apărării s-a sinucis.

În acelaşi timp, i-a atras atenţia să nu divulge absolut nimănui acest eveniment, nici măcar şefilor săi direcţi. Era vorba despre coloneii de justiţie Mihai Mureşan şi Gheorghe Diaconescu. Acestuia din urmă, nici chiar să fi vrut nu-i putea comunica însă ceva, pentru că se afla la Timişoara, unde se ocupa cu anchetarea revoluţionarilor. Interdicţia este cu atât mai ciudată cu cât, în anii care au urmat, ambii şefi au ocupat funcţii importante de conducere în Justiţia militară.

Ioan Dan a mai afirmat că, după exprimarea acestei interdicţii, Popovici i-a spus că va veni cineva împreună cu care o să efectueze cercetările impuse de astfel de situaţii. În acele momente el a crezut că este vorba despre un om din cadrul Securităţii Statului. De altfel, magistratul a trebuit să păstreze secretul privitor la moartea şefului Armatei doar ceva mai mult de o oră, până în momentul în care pe posturile de radio s-a anunţat oficial "sinuciderea trădătorului Milea".





GENERALUL MILITARU, ŞEF PESTE CADAVRE
În continuarea mărturiei sale, Ioan Dan reliefează un alt aspect, deosebit de ciudat, petrecut după două sau trei zile de la moartea fostului ministru al Apărării Naţionale. Ceauşescu fugise, iar reprezentanţii noii puteri instalate la Bucureşti îl declaraseră deja erou pe Vasile Milea. Cu toate acestea, noul ministru al Apărării, abia întors din "civilie", general Nicolae Militaru, a pus sechestru pe cadavrul predecesorului său, pe care l-a transformat într-un soi de "obiectiv strategic".

În jurul datei de 24 decembrie, Ioan Dan a fost trimis de procurorul general Popovici la Institutul de Medicină Legală, pentru a participa la autopsia lui Milea. Odată ajuns acolo, magistratul a luat legătura cu unul din directorii instituţiei (altul decât Vladimir Beliş) împreună cu care a coborât la Morga IML. Ajunşi acolo, cei doi au constatat că în faţa compartimentului în care era depus corpul fostului şef al Armatei se afla o santinelă.

Militarul le-a raportat că are consemn să nu permită nimănui să se atingă de cadavrul generalului Vasile Milea fără aprobarea ministrului Apărării Naţionale. Iar această aprobare a venit abia la 26 decembrie, dată la care autopsia a şi fost efectuată. Nimeni nu a aflat, şi nici nu va mai afla vreodata, de ce a dorit generalul Nicolae Militaru să amâne cu două zile investigarea medico-legală a acelui cadavru "VIP" şi nici de ce a trebuit ca trupul neinsufleţit să fie păzit de santinele.

ANCHETAT PENTRU TRĂDARE
Iar pentru ca lucrurile să fie şi mai încâlcite, tot din declaraţiile unora din martori aflăm că procurorii desemnaţi înaintea fugii lui Ceauşescu să se ocupe de moartea lui Milea au avut, în realitate, sarcina de a găsi argumente care să justifice "teoria" oficială a trădării. Audiat ca martor la 17 noiembrie 2004, viceamiralul în rezervă Ştefan Dinu, fostul şef al Direcţiei Informaţii din cadrul Marelui Stat Major, le-a relatat anchetatorilor un episod care se referea exact la această situaţie.

Fostul şef al DIA a vorbit despre faptul că la 22 decembrie 1989, cel târziu în jurul orei 12:00, a fost de faţă când din sediul Ministerului Apărării Naţionale, chiar din biroul lui Milea, generalul Ilie Ceauşescu a avut o convorbire la telefon cu Nicolae Popovici în cursul căreia procurorul general s-a interesat de trădarea ministrului Milea.

Viceamiralul Dinu afirmă că, redându-i această discuţie, Ilie Ceauşescu a spus:
"Popovici se interesează de dovezi în legătură cu Milea". Iar în contextul anunţului oficial privitor la faptul că Milea "a trădat şi apoi  s-a sinucis", fostul şef al Informaţiilor Militare şi-a exprimat în faţa anchetatorilor convingerea că, în realitate, fostul procuror general era interesat de dovezi privitoare la modul în care ministrul Milea ar fi trădat regimul comunist.

În acest context, aproape că nu mai impresionează pe nimeni faptul că generalul martir Vasile Milea, eroul Revoluţiei al cărui nume este purtat de mai multe bulevarde din toată ţara, a fost scos de sub urmărirea penală abia în 1997, doar datorită faptului că era mort.

BIROCRAŢIE POST-MORTEM
Cei mai mulţi dintre oamenii care l-au cunoscut bine pe generalul Vasile Milea ori au lucrat mult timp în preajma lui îl descriu pe ultimul ministru comunist al Apărării Naţionale drept un militar deosebit de capabil, dar şi un fidel executant al ordinelor primite de la "Comandantul suprem", Nicolae Ceauşescu. Dacă nu chiar ca un admirator al lui "Ceaşcă".

Dincolo de evenimentele deja cunoscute, în urma cărora memoria colectivă i-a aşezat, nu se ştie cât de bine motivat, în tabere total deosebite, destinul lor post-mortem a avut totuşi parte şi de un episod "birocratic" oarecum asemănător. Sunt deja bine cunoscute inadvertenţele cronologice prezente în actele oficiale privitoare la moartea soţilor Ceauşescu. Iată însă că nici generalul Milea nu a fost ocolit de nişte "inginerii birocratice" asemănătoare. O dată cu redeschiderea anchetei, procurorii militari au observat şi au pus imediat în evidenţă aceste nereguli.

În timp ce în zilele noastre astfel de nereguli ar fi considerate încălcări procedurale grave, care, cel puţin teoretic, ar putea atrage după ele nulitatea întregii anchete, atunci asemenea "fleacuri" nu au fost băgate în seamă de absolut nimeni. Urmărind modul în care "Dosarul Milea" a fost luat încă de la început în evidenţă, precum şi "circulaţia" tuturor documentelor intrate şi ieşite în legătură cu cercetările instrumentate în cursul primei cercetări", noii anchetatori au descoperit nişte nepotriviri flagrante, pe care acum, la atâţia ani de la "comiterea" lor, nimeni nu mai are nici cum să le elucideze şi nici cum să le penalizeze.




Fapt pentru care ei au fost nevoiţi să le pună doar în evidenţă. Încă din clipa în care s-a dispus instrumentarea primei anchete privitoare la moartea generalului Vasile Milea, dosarul său a fost înregistrat sub numărul 68/P/1990. Deşi fostul ministru al Apărării Naţionale a încetat din viaţă în dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989, ancheta propriu-zisă a morţii sale a început oficial abia în luna februarie 1990. În ce zi? Nu se ştie. În registrul cauzelor penale înregistrate la fosta Direcţie a Procuraturilor Militare, dosarul nr 68/P/1990 figurează ca repartizat căpitanului de justiţie Vasile Pantea. Dar nici pomeneală de menţionarea datei concrete în care s-a produs acest lucru.

ANCHETA NIMĂNUI
În acelaşi context, procurorii care au reluat cercetarea împrejurărilor în care a murit fostul ministru al Apărării au constatat că în Dosarul nr 68/P/1990 nu există nici un document din care să reiasă momentul şi modul în care Procuratura României a fost sesizată oficial în legătură cu această cauză. Acelaşi "secret" a fost păstrat şi asupra numelui primei persoane care a primit ordin să efectueze cercetările, ori cel puţin să le supravegheze.

Aşa cum am spus, procurorul Vasile Pantea a intrat în scenă abia la 6 februarie 1990, când Milea se răcise demult în mormânt, iar familia sa îndeplinise toate ritualurile cuvenite. Deosebit de sumară, ancheta procurorului Pantea s-a încheiat la 5 septembrie 1990, printr-o rezoluţie de NUP vizată de magistratul Ioan Dan, care între timp devenise general maior de justiţie. Chiar şi aşa, în condiţiile unei anchete făcute în "pas alergător", rezultatul ei nu a fost comunicat însă oficial tuturor celor interesaţi, aşa cum prevedea chiar şi pe atunci legea.

HAOSUL NUMERELOR
DE ÎNREGISTRARE
Lucrurile se complică şi mai mult când se urmăreşte evidenţa numerelor sub care au fost înregistrate diverse documente care au avut vreo legătură cu cercetarea morţii lui Milea. Astfel, raportul de cercetare întocmit de IML (unde am văzut că trupul lui Milea devenise obiectiv de pază supus unui consemn care trebuia să fie respectat de o santinelă) a fost înaintat Direcţiei Procuraturilor Militare sub numărul A 3/3045, din 09.01.1990.

Din conţinutul acestui raport reiese că autopsierea cadavrului a fost cerută de Direcţia Procuraturilor Militare prin adresa nr 510/P/1989 din data de 24.12.1989. Urmărind acest număr de evidenţă, anchetatorii au aflat cu stupoare că, în registrul de evidenţă al Procuraturii, el se referă la un dosar penal privitor la un anume Grigore Lisnic, persoană care, evident, nu are nici un fel de legătură cu generalul Vasile Milea.

Mai mult decât atât, cauza înregistrată sub acel număr nici nu se referea la decesul vreunei persoane. De fapt, în tot registrul de evidenţă a cauzelor penale înregistrate în anul 1989, care se încheie cu numărul 519/P/ 1989, nu figurează vreun dosar penal privitor la moartea, violentă sau nu, a ministrului Vasile Milea.

MOARTEA CA O DEZERTARE
Extinzând verificările şi în evidenţele Parchetului Militar Bucureşti, "moştenitorul de drept" al arhivei fostei Procuraturi Militare Bucureşti, anchetatorii nu au reuşit nici acolo să dea de urma înregistrării vreunui document referitor la moartea ministrului Vasile Milea. Acolo, la numărul 510/P/ 1989, fusese luat în evidenţă dosarul privitor la Ilie Ion, un simplu soldat care fusese cercetat penal pentru dezertare.

Deci nici acolo nu a existat vreun document referitor la declanşarea unei anchete privitoare la decesul generalului Milea. Aproape că-ţi vine să crezi că ar putea fi vorba despre vreun boschetar anonim şi nu de şeful Armatei, care, prin natura funcţiei sale, fusese unul din stâlpii de bază ai regimului comunist. De altfel, nici actele privitoare la rezultatele unor analize şi expertize tehnice nu s-au bucurat de mai multă atenţie atunci când au fost înscrise în evidenţele Justiţiei.





Buletinul de analiză nr 62/16.1990 şi buletinul (nedatat) care conţinea rezultatele încercărilor de identificare şi determinare a factorilor secundari ai împuşcării (cunoscută sub numele de proba "mănuşii de ceară") nu au menţiuni de înregistrare în Registrul de evidenţă al Procuraturilor Militare. În schimb, deşi poartă ştampila de înregistrare şi numărul 68/P/1990, nu apare în nici unul dintre registrele acelei Direcţii.

S-ar putea presupune că toate aceste neclarităţi s-au strecurat printre documentele anchetei înainte ca dosarul să fi fost preluat de procurorul Vasile Pantea. Fals! Nota de constatare nr 77972 din data de 04.07.1990 (deci într-o perioadă în care Pantea avea aproape o jumătate de an de când trudea din greu la dosar) nu figurează nici ea printre documentele intrate în evidenţele fostei Direcţii a Procuraturilor Militare.

Şi să nu ne închipuim că era vorba despre un biet capăt de hârtie fără nici un fel de importanţă pentru mersul anchetei. Nu! Este vorba despre o notă de constatare în care sunt prezentate rezultatele obţinute cu ocazia efectuării unui experiment judiciar de balistică, experiment deosebit de important pentru elucidarea împrejurărilor morţii ministrului Vasile Milea.

NIŞTE FOTOGRAFII "ANONIME"
În declaraţia sa, generalul de Justiţie în rezervă Ioan Dan vorbeşte şi despre fotografiile care au fost făcute la IML de un ofiţer judiciarist cu ocazia autopsierii lui Vasile Milea. Referitor la acest aspect, martorul a declarat: "În timpul autopsiei, ofiţerul a executat mai multe fotografii ale cadavrului şi ale diferitelor faze ale autopsiei. Din câte reţin, până la soluţionarea dosarului acele fotografii nu mi-au fost transmise nici mie personal şi nici procurorului desemnat ulterior cu efectuarea cercetării penale".

Este vorba, bineînţeles, despre Vasile Pantea. Fotografiile despre care pomeneşte magistratul Ioan Dan sunt singurele imagini păstrate de la autopsia lui Milea. Una dintre acestea reprezintă toracele unui bărbat corpolent şi deosebit de păros, iar cealaltă imagine a unei porţiuni de spinare, aproape la fel de păroasă. Pe ambele imagini există urmele unor orificii despre care se spune că ar fi fost produse de glonţul care l-a ucis pe Milea. Pe ce bază se afirmă acest lucru? Uite-aşa, pe nici una! Fără nici o imagine de ansamblu a cadavrului, nu există nici o certitudine că acele fotografii l-ar reprezenta într-adevăr pe Vasile Milea.

Şi cu toate acestea, chiar şi în lipsa de la dosar a acelor imagini, fie şi aşa, anonime, cum sunt ele, nimic nu l-a împiedicat pe primul anchetator să afirme că a elucidat pe deplin împrejurările în care a murit generalul Vasile Milea. Acum, la atâţia ani de la sfârşitul tragic al fostului ministru al Apărării Naţionale, putem doar să constatăm cu regret că ancheta iniţială a acelui prim dosar a fost un fiasco. Dar în acelaşi timp poate fi considerată şi ca o adevărată emblemă a modului în care a funcţionat, ani la rând, justiţia postdecembristă.

Iar dacă ar fi să ţinem cont de semnalele nu tocmai pozitive venite de la forurile europene, aproape că nu-ţi poţi reprima impresia că, în foarte multe cazuri, "Zeiţa legată la ochi" din România nu a depăşit încă definitiv faza unei adolescente năbădăioase, lipsită parcă de orice simţ al răspunderii.


"În timpul autopsiei generalului Vasile Milea, ofiţerul a executat mai multe fotografii ale cadavrului şi ale diferitelor faze ale autopsiei. Din câte reţin, până la soluţionarea dosarului acele fotografii nu mi-au fost transmise nici mie personal şi nici procurorului desemnat ulterior cu efectuarea cercetării penale"
Ioan Dan, general de Justiţie


Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de