Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
In primii ani dupa Revolutie, nou-creatul Serviciu Roman de Informatii a intocmit un raport cu caracter secret despre evenimentele din decembrie 1989. Jurnalul National va prezinta, in exclusivitate, fragmente din acest raport privitoare la ziua de 21 decembrie.
Facem precizarea ca, la acea data, SRI mostenise multe cadre din fosta Securitate. De aceea, obiectivitatea comentariilor facute asupra evenimentelor ar putea fi pusa de unii sub semnul indoielii. In ce priveste faptele, datele continute de raport coincid cu numeroase alte marturii sau dovezi, produse de actori ai acelei zile, fie ei revolutionari sau reprezentanti ai fortelor de represiune. De aceea, raportul pe care-l dam publicitatii este un document util celor ce vor sa desluseasca adevarul despre zilele fierbinti ale lui decembrie â89.Valentin Zaschievici
Date obtinute ulterior, in plan informativ, coroborate cu unele informatii certe, precum si cu marturii provenite de la diverse persoane care au participat nemijlocit la miting, sau care au avut ocazia sa-l priveasca de la distante proprice unor imagini de ansamblu, pun in evidenta numeroase aspecte care nu pot tine, in nici un fel, de actiunea maselor-purtatoare ale revolutiei.
Discutii purtate cu specialisti atesta ca o atare stare si senzatiile descrise mai sus, sunt provocate, de regula, prin emiterea, la mare intensitate, a unor unde de joasa frecventa, sub pragul audibilului.
Date de interes privind elucidarea acestor afirmatii ar putea oferi personalul tehnic si specialistii care asigurau, la data aceea, sonorizarea unor astfel de manifestatii.
Citește pe Antena3.ro
Penetrarea cordoanelor exterioare - chiar slab constituite - nu era totusi un lucru simplu de facut, iar depasirea implica acceptarea celor care formau dispozitivele respective, context in care se ridica semne de intrebare in privinta atitudinii si pozitiilor unor cadre de comanda din MI.
In acelasi timp, desi se cunostea ca, in diferite puncte din zona centrului Capitalei, incepusera sa se constituie grupuri - in principal tineri - fiind vizibila intentia acestora de a declansa manifestatii de protest, fortele de ordine (MI) amplasate pe laturile exterioare ale dispozitivului de gardare au fost relativ putine, fiind intarite abia dupa âspargerea" mitingului.
Toate acestea constituie un punct de plecare pentru descifrarea principalelor elemente ale manevrei, precum si pentru identificarea unor din regizorii si actorii acesteia.
Deturnarea mitingului a continuat cu aparitia in principalele puncte ale Centrului Capitalei (zona Cismigiu - CCA - Piata Universitatii; zona strazii Onesti - Scala; zona Piata Romana) a unor grupuri de manifestanti care scandau lozinci anticeausiste si cereau multimii sa li se alature. Persoane care au participat la evenimente afirma ca printre acestia se aflau si âunii care venisera de la Timisoara special pentru aceasta actiune".
La inceput, acestor grupulete li s-au alaturat putini bucuresteni, dar, in functie de curajul personal al fiecaruia, populatia din jur a inceput sa-si exprime deschis aprobarea fata de manifestanti.
Atitudinea si reactiile fortelor de ordine
Si in acest caz apar o serie de aspecte care ridica semne de intrebare.
In vreme ce in cazul grupului, destul de masiv, format in zona Bulevardul Magheru - Piata Romana s-a intervenit in forta, acesta fiind dispersat, in zona Pietei Universitatii si a fostului Bulevard Gh. Gheorghiu-Dej lucrurile se desfasurau intr-o maniera cu totul diferita. Astfel, fiecare grup agitatoric era, practic, inconjurat de scutieri (cadre si militari in termen ai fortelor de interventie), dar acestia nu intreprindeau nici o actiune de dispersare sau capturare a lor - desi numeric ii depaseau de cel putin doua, trei ori, iar o actiune in forta n-ar fi reprezentat o problema - , limitandu-se sa-i mentina in grup compact si deplasandu-se o data cu ei.
Cadre de militie si de la fosta Securitate a municipiului Bucuresti (SMB) in tinuta civila au retinut manifestanti, in special din randul celor care aveau iesiri violente (spargerea unor vitrine - cazul Librariei âMihai Eminescu", spargerea parbrizelor unor autobuze si troleibuze ai caror conducatori refuzasera sa opreasca pentru a bloca traficul etc.), o buna parte dintre cei retinuti dovedindu-se a fi tineri fara ocupatie ori angajati ca muncitori necalificati pe diferite santiere. In cazul celor retinuti de fosti lucratori din cadrul SMB (circa 20 de persoane) s-a procedat fie la predarea lor organelor de militie (IMB), care i-au transportat la Jilava, pentru cercetari, fie, dupa identificare, la punerea in libertate.
Aceasta atitudine debusolata, incoerenta a fortelor de ordine a fost factorul care a intarit curajul populatiei de a se ralia grupurilor si a trecerii la manifestari anticeausiste (deja se faceau afirmatii de genul âMilitia nu le poate face nimic").
Intensitatea maxima a actiunii s-a inregistrat aproximativ intre orele 15:00 si 20:00 cand in zona centrala a orasului s-au adunat cateva mii de oameni din cele mai diferite medii socio-profesionale si de toate varstele, care scandau lozinci anti-Ceauesscu. In intervalul mentionat s-au incercat si cateva actiuni de descurajare: lansarea, in viteza, a unor TAB-uri, printre cei care manifestau; manevre ale unor cisterne ale pompierilor, care au stropit grupurile cu un amestec de apa si substante chimice urat mirositoare etc.
Represiunea
O data cu lasarea intunericului, o buna parte dintre cei adunati in zona centrala a Capitalei - in spcial oameni in varsta - s-au retras, activi ramanand tinerii, multi dintre ei studenti, dar si indivizi fara ocupatie.
De altfel, relatari ale unor persoane care au luat parte, direct, la evenimentele din acea zi atesta ca, in zonele âfierbinti" (in special Piata Universitatii, in vecinatatea Hotelului Intercontinental si a Restaurantului Dunarea) existau grupuri organizate, care se manifestau activ si coerent, in vreme ce masa - multi pareau a se afla sub influenta alcoolului - , intr-o vizibila stare de agitatie, se misca si actiona haotic, penduland de la un grup la altul.
Pentru a se apara, manifestantii constituisera, intre ei si fortele de odine, o baricada formata din cateva autovehicule, o remorca rasturnata si din mobilier scos din incinta Restaurantului Dunarea.
De asemenea, pe trotuarul din dreptul Hotelului Intercontinental, exista un numar, relativ mare, de persoane care nu se alaturau manifestantilor, ci doar ii priveau si, uneori, ii incurajau. Privitori se mai aflau concentrati si in zona gurilor de metrou din Piata Universitatii.
Dispozitivul de ordine (in zona centrala)
Dispozitivul militar era intarit cu cinci tancuri si mai multe TAB-uri.
Dotarea elementelor dispozitivului
La acest capitol trebuie mentionat ca in unitatile informativ-operative ale fostului DSS din Capitala s-a distribuit cadrelor armamentul din dotare (pistolet si 24 cartuse), iar la fosta SMB armamentului i-a fost adaugat si baston de cauciuc, cu ordinul ca intregul armament sa fie pastrat in fisete.
La vanatoare de demonstranti
In intervalul 20:30-23:00 a inceput represiunea propriu-zisa. Militarii au primit ordin sa intensifice focul de avertisment, tragand in sus, cu cartuse trasoare.
Conform relatarilor facute tot de persoane care au fost in zona Pietei Universitatii in acele momente, in scurtele pauze ce apareau in timpul tragerii cu cartuse trasoare putea fi auzit si sunetul altui tip de foc, descris de cei care au satisfacut stagiul militar ca specific detonarii munitiei de razboi (cartuse obisnuite), lansandu-se zvonul - neconfirmat prin investigatii ulterioare - ca acestea ar fi provenit de la cordonul de ofiteri aflat in spatele cordonului de soldati.
Inspre orele 24:00 au intrat in actiune si fortele de interventie (scutierii), care au inceput sa-i vaneze pe manifestanti. In timpul âasalturilor" au fost prinsi unii dintre cei care se aflau in zona.
Cei capturati erau dusi in anumite âpuncte de colectare" (unul se afla in fata Hotelului Negoiu, iar altul, in spatiul aflat in fata fostului Minister al Comertului Exterior - statia de troleibuze Piata Universitatii), dupa care erau urcati in dube si dusi, pentru identificare si inregistrare, pe platoul fostei Militii a Capitalei, iar apoi transportati la inchisoarea Jilava, unde se constituisera echipe de cercetare operativa a âturbulentilor".
La inceput, actiunile scutierilor erau coordonate si dirijate, acestia alegandu-si tintele - grupuri mai concentrate - si actionand pentru dispersarea lor. Evolutia a luat insa o intorsatura tragica in momentul in care in randul scutierilor a fost lansat zvonul ca la Piata Romana mai multi colegi de-ai lor fusesera omorati prin injunghiere cu surubelnite. Ca nu era decat un zvon o probeaza faptul ca acest aspect nu s-a putut verifica si despre el nu au aparut nici un fel de date.
Din acest moment, scutierii au inceput sa âlucreze" la gramada, fara nici o alegere si fara limite. Un caz exemplificativ pentru intorsatura tragica a situatiei si starea de spirit a celor implicati, relatat de persoane care au fost victime ale episodului respectiv, este cel in care aproape toti pasagerii care au coborat la un moment dat la statia de metrou Piata Universitatii, pana si copiii, au fost pur si simplu luati pe sus, maltratati. In asteptarea dubelor, cei âprinsi" erau batuti, tarati de maini si de picioare si obligati sa se culce pe burta, unii peste altii, construindu-se gramezi formate din cate trei, patru straturi de oameni: barbati, femei, copii, de-a valma.
Asaltul baricadei
Un alt moment deosebit l-a constituit iesirea din dispozitiv si trecerea prin piata a tancurilor.
Dupa ce initial se incercarse, fara succes, spargerea baricadei cu ajutorul unui TAB (cei din piata incendiasera baricada), au fost folosite tancurile.
Date culese din discutii purtate cu persoane care s-au aflat la fata locului sustin ca, dupa ce s-ar fi anuntat prin portavoce ca lumea sa se imprastie, intrucat in piata vor intra tancurile, unul dintre blindate s-a indreptat spre remorca rasturnata si a impins-o, deschizand o bresa larga. Aceasta manevra a provocat si accidentarea mortala a catorva persoane aflate in apropiere. Dupa o scurta oprire, in timpul careia echipajul a tras o rafala cu mitraliera de bord, tancul s-a indreptat in viteza spre intersectia din Piata Universitatii, apoi s-a angajat pe Bulevardul Republicii. Primul blindat a fost rapid urmat de celelalte patru, doua urmand acelasi drum cu primul, iar doua avansand spre Piata Unirii. Exista persoane care, fiind prezente in piata, afirma ca pe Bulevardul Republicii blindatele au tras din nou cu mitralierele, din mers, spargand vitrinele magazinului alimentar din imediata vecinatate a Ministerului Agriculturii.
Dupa ce blindatele au parasit zona, in piata au patruns atat forte de ordine, cat si trupe MApN care, cu brutalitate, i-au imprastiat pe demonstranti, obligandu-i sa se refugieze inspre Piata Unirii si strazile adiacente Pietei Universitatii.
Eliberarea pietei a fost urmata de curatarea urmelor, actiune pentru care au fost folositi lucratori de la Salubritate.
In aproape tot acest timp insa, in dreptul Hotelului Intercontinental, in chiar imediata vecinatate a cordonului de militari, exista un grup agitatoric foarte activ, amplasat pe un TAB âcucerit", abandonat de echipaj, grup care nu a fost supus nici asalturilor scutierilor, nici tirului executat in zona. Iar spargerea âbaricadei" nu s-a realizat spre zona TAB-urilor, pentru a fi eliberat, ci diametral opus, spre zona restaurantului Dunarea.
Cum au reusit niste civili sa captureze o masina de lupta si cum au fost ei ocoliti de toate necazurile noptii aceleia fierbinti, raman inca intrebari care-si asteapta raspunsul.
Intrebari care inca nu au primit raspuns
De altfel, in contul noptii de 21 spre 22 decembrie pot fi trecute si alte intrebari, ale caror raspunsuri ar putea spori adevarul despre cele intamplate atunci.
Unul dintre lucrurile despre care s-a discutat mult - si continua sa se discute si in prezent - il constituie curajul deosebit al unora dintre cei care au actionat in noaptea respectiva in Piata Universitatii, infruntand fara nici o teama fortele de ordine.
Legat de aceasta, din date provenite de la fosti ofiteri ai Directiei V a rezultat ca, dupa lasarea intunericului, in piata a sosit un camion fara insemne de inmatriculare, care a descarcat o mare cantitate de sticle cu bauturi alcoolice, care au fost impartite celor care ramasesera in piata. Sticlele nu aveau nici o eticheta, iar analiza lichidului aflat intr-o astfel de sticla - efectuata in laboratorul organoleptic aflat in sediul fostei unitati mentionate - a relevat prezenta in continut a unor substante din categoria drogurilor cu efect excitant, care provocau consumatorilor o stare de exaltare, inhiband instinctul de conservare si, prin aceasta, inlaturand senzatia de frica si alterand puternic perceptia starilor de pericol.
Aceasta informatie nu este lipsita de interes daca se are in vedere modul de comportament al unora dintre manifestanti, cu precadere al celor care, in momentul spargerii baricadei de catre tanc, nu s-au dat la o parte, unii fiind accidentati mortal.
Cercetarile ulterioare nu au stabilit inca cine a adus camionul si din initiativa cui.
Semne de intrebare ridica si situatia ambigua adoptata de conducerea superioara a fostului DSS. Astfel, in lipsa generalului Vlad - aflat in sediul CC al PCR - , conducerea trebuia sa fie, automat, preluata de adjunctul sau, generalul Bucurescu Gianu. Acesta insa, conform unor relatari ale fostului sau sef de cabinet (actualmente cadru in UM 0215 Bucuresti - MI), refuza sa raspunda la telefon sau sa dea vreo indicatie cu privire la activitatile ce-ar fi trebuit desfasurate.
Dupa cum o necunoscuta mai staruie si in ceea ce-l priveste pe fostul sef al Securitatii Municipiului Bucuresti, col.(r) Goran Gheorghe care, in cursul noptii de 21/22 decembrie 1989, a parasit unitatea fara sa dea nici un fel de ordine si fara sa anunte cine il inlocuia la comanda, reaparand abia dupa 25 decembrie 1989, cand deja, oarecum, situatia se stabilizase.
