Parasutistii care au fost alesi de generalul Stancu-lescu sa-i execute pe sotii Ceausescu sunt cu totii civili. Dupa 17 ani, ultimul dintre ei care mai ramase-se in Armata a hotarat sa traga linie si sa devina taximetrist. Unul s-a facut, pen-tru protectia sa, mason si a trecut la baptisti, iar altul e un tanar pensionar.
 |
ZIDUL. Nicolae si Elena Ceausescu au fost executatI la unitatea militara de la Targoviste in ziua de Craciun a anului 1989 |
Opt parasutisti de la Boteni s-au imbarcat voluntar, la 25 decembrie 1989, in elicoptere, stiind ca pleaca intr-o misiune sinucigasa.
Auzisera ca trebuia sa dea piept cu teroristii. Au aterizat la Targoviste si unul dintre pasagerii pe care ii escortau in elicoptere in uniforma de general era chiar generalul Stanculescu. A hotarat: "Tu, tu si tu". Atunci parasutistii Ionel Boeru, Dorin Carlan si Octavian Gheorghiu au aflat sentinta unui proces care inca nu incepuse. Erau membrii plutonului de executie a sotilor Nicolae si Elena Ceausescu. Au tras in acea zi de Craciun cu gandul la colegii lor morti la televiziune. Anii au trecut, iar viata a luat diferite intorsaturi pentru ei. Rand pe rand, au lasat uniforma militara. Ultimul dintre ei a facut-o in urma cu cateva saptamani.
IN GAZDA. Dorin Carlan credea ca gloantele pe care le-a tras in cuplul Ceausescu ii vor aduce bastonul de general. Nu a reusit sa ajunga decat pana la gradul de maior. Acum este in rezerva si isi castiga traiul lucrand la o companie straina care opereaza pe piata imobiliara. Nu mai are familie si sta in gazda. Athanasie Stanculescu i-a oferit posibilitatea sa-si exprime in scris trei dorinte care i-au fost indeplinite pe loc. Insa pestisorul de aur nu i-a pus ordine in viata.
RECOMPENSE. Nu pare a fi un tip resemnat. Considera ca inca mai lupta. "Pentru ce?", il intrebam. "Pentru principii. Aceste principii care mi-au distrus si ultima casnicie. Nevasta imi cerea sa parvin, sa-mi creez oportunitati si sa nu dau cu piciorul celor ivite. Am ales principiile. Am divortat a doua oara." Este dezamagit. L-au dezamagit colegii din plutonul de executie, l-au dezamagit si superiorii. Putini sunt cei carora le arata recunostinta: generalul Athanasie Stanculescu, gen. Eftimescu, colonelul magistrat Dan Voinea si cam atat. Pe multi dintre cei care au avansat fulgerator dupa Revolutie ii considera opera sa si a colegilor de pluton: "Daca nu am fi fost noi, multi nu ar mai fi ajuns generaliâ¦", opineaza Carlan. De fapt de la acest considerent pleaca totul. Considera ca sistemul i-a aruncat "in lada de gunoi a istoriei". Dorin Carlan spune ca cel mai mare vis al sau era sa devina general. Chiar credea ca se poate, dupa ce participase la executie. Pana in Revolutie era plutonier. Tot pe cai mari. Nasul sau era secretarul de partid al Regimentului de parasutisti de la Boteni. La 17 decembrie 1989 tocmai primise avizul de transfer la Directia a V-a. Avea dosar sanatos⦠Totul s-a schimbat chiar atunci, la 17 decembrie. S-a dat alarma "Radu cel Frumos". "Eu si cu ceilalti sapte colegi ne-am oferit voluntar sa mergem sa aparam combinatul de la Brazi, spunandu-ni-se ca trebuie sa insotim si niste masini cu oficiali. Nu ni s-a spus ca va trebui sa-i executam pe Ceausesti. Dupa ce am facut-o, la o luna de zile am primit ordin de trecere in rezerva prin care eram inaintat in grad de plutonier major. Pe acelasi ordin eram rechemat in activitate si mi se acordase si gradul de plutonier adjutant. In 1991, Stanculescu m-a chemat la el la cabinet, unde mi s-a citit ordinul de avansare la gradul de locotenent, functia de comandant de pluton transporturi la Academia de Inalte Studii Militare." Mai povesteste cum tot Athanasie Stanculescu l-a pus sa scrie, pe un petic de hartie, trei dorinte. A cerut
casa, grad, iar a treia dorinta a fost dictata de general: "Scrie, ma, o carte despre executarea Ceausestilor". A scris-o semnand-o cu un alt ofiter, deja consacrat ca scriitor. Colegul sau Octavian Gheorghiu spune ca "varianta lui Dorin cu pestisorul de aur e putin exagerata".
 |
ONOARE. Octavian Gheorghiu (stanga) si Dorin Carlan (dreapta) ii sunt recunoscatori generalului Stanculescu pentru ca nu i-a uitat |
MASONUL BAPTIST. Dorin Carlan a devenit consilier de stat pentru problemele revolutionarilor, fiind si membru fondator al "Asociatiei 25 decembrie". A asistat la predarea puterii in 1996, cand "aia de la PDSR au plecat ca la un semn si au luat totul cu ei. PNT-istii cand au venit nu au mai gasit decat telefoanele. Dupa 70 de ani de lipsa de la guvernare, habar nu aveau ce trebuie sa faca. I-am invatat pe unii cum e cu telefoanele scurte, pe ce butoane trebuie sa apese", ne povesteste fostul demnitar. Oricum, politica nu i-a priit. A fost lasat la vatra, pe usa din dos. A facut plangere penala impotriva unui general, cativa colonei si un capitan vinovati pentru lasarea sa la vatra. Cele cateva luni cat nu a mai avut serviciu a trait din vanzarea sticlelor, ca sa faca rost de bani pentru tigari. In urma plangerii penale a fost reactivat. A trecut in rezerva cu gradul de maior. Ca majoritatea colegilor, considera ca Revolutia, in centrul careia se plaseaza ca fiind unul dintre pionii principali, nu i-a adus ceea ce merita pentru faptele sale de eroism. A facut Facultatea de Drept la doua universitati particulare, fiind licentiat. Tot nu a fost suficient ca sa devina general. S-a refugiat in citit si coroboreaza informatii pe care le transforma in teorii. Unele par viabile, altele mai trebuie disecate pana la proba contrarie. Se simte si amenintat, dar a luat masuri: a trecut la "baptisti" si a intrat intr-o loja Masonica. Nu ne spune ce loja, este unul dintre multele sale secrete.
INDIGNAT. Octavian Gheorghiu a trecut in rezerva in urma cu cateva saptamani si in "civilie" se pregateste, cu acte si tot ce trebuie, sa fie taximetrist. Colegii i-au cerut sa ramana, ca mai este singura veriga cu Armata a commando-ului plecat in dimineata de 25 decembrie 1989 din Boteni. "Au inceput sa ma atinga si pe mine, e drept, dupa 15 ani. Aceasta poate si pentru ca am fost un pic mai retras si n-am incercat sa ma laud cu ce am facut
atunci. In ultimii doi, trei ani n-am mai suportat sa-mi puna cineva piedica in cariera mea militara, cu toate ca a mea cariera nu era una de varf, ci una de linie. Dar n-am mai suportat coruptia care se afla in Armata si sistemul ceausist care mai exista inca: comandantul taie si spanzura, da cui vrea, il avanseaza daca vrea⦠ceea ce m-a indignat", spune cu naduf Octavian Gheorghiu.
SOARTA. Dupa misiunea de la Targoviste, plutonierul de atunci a ramas in unitate pana in ianuarie si in acea luna a fost detasat la televiziune, unde a ramas in acel dispozitiv pana in aprilie 1990. Apoi, pentru ca a incetat misiunea unitatii de parasutisti la televiziune s-a intors la "baza". "N-am mai stat mult la unitatea de parasutisti, fiind mutat la Baza Aeriana de la Otopeni, de unde am ajuns la o alta unitate si m-am reintors apoi in 1999. Am ramas subofiter in continuare, am avut functii pe linie de aviatie", isi prezinta cariera proaspatul rezervist. Si-aduce aminte de intalnirile pe care le-a avut ulterior lui decembrie â89 cu generalul Stanculescu: "M-am mai intalnit cu domnul general Stanculescu si intamplator, si pentru a-i cere ajutorul. Am apelat la dansul de mai multe ori pentru ajutor, deoarece acel eveniment nu prea ne-a ajutat in viata si in cariera. Am fost intr-adevar o data la dansul toti opt si ne-a intrebat pe fiecare ce-am mai facut. Ne-a respectat si ne respecta pentru curajul de-atunci. Au fost unii dintre colegi care s-au plans: unii au vrut o functie mai buna, altii un grad, considerand ca au facut ceva deosebit. Generalul ne-a ajutat pe fiecare, cum a putut". "Soarta a vrut sa fim noi, cu toate ca nici nu stiam unde mergem", rememoreaza Octavian Gheorghiu ora de istorie la care au fost actori fara voie.
"Am fost toti marginalizati"
 |
OFITERUL. Ionel Boeru, unul dintre cei mai tineri colonei din Armata |
Ionel Boeru a ajuns locotenent-colonel la numai 31 de ani. A plecat din Armata pentru ca nu prea mai era loc si pentru el.
Jurnalul National: Ce s-a intamplat dupa? In zilele imediat urmatoare, dar si in anii care au trecut de atunci. Cum v-a marcat acel eveniment viata?
Ionel Boeru: S-au intamplat mai multe, si bune, si rele⦠La
5 ianuarie 1990 am fost trecut in rezerva. Pentru a putea fi avansat. Tot atunci am fost reprimit in armata, de la gradul de capitan la cel de locotenent colonel. Nu puteam fi avansat cu doua grade si masura a fost sa fiu trecut intai in rezerva si sa fiu rechemat in activitate cu un grad mai mare. Dupa care, in 1993, am terminat Academia de Inalte Studii Militare si am lucrat tot la parasutisti. Tot in 1993 a divortat prima sotie de mine.
A avut vreo influenta si evenimentul din 1989?
Pai si din cauza atmosferei create, pentru ca se aflase cine sunt eu. Telefoane, problemeâ¦
Amenintari?
Amenintari nu, dar primisem telefoaneâ¦
Cu substrat?
Da. Si initial se uitau si colegii urat. Ea lucra tot in armata. Nu toti din armata s-au bucurat de disparitia lui Ceausescu. Au fost probleme. Faptul ca aveam doi copii si ii era frica sa nu pateasca ceva. Au fost multe probleme.
Dvs. ce varsta aveati in 1989?
31 de ani. Dupa care viata a mers normal. M-am reimpacat cu ea dupa vreo sase luni. Pana prin 2000. Si pentru ca n-a mai mers ne-am despartit definitiv. M-am recasatorit acum vreun an si ceva si am o fetita de 1 an.
Bilete la
Campionatul Mondial
Ati fost recompensat in vreun fel pentru acea misiune?
Am fost recompensat de catre Ministerul Apararii Nationale cu bilete de Campionatul de Fotbal din 1990 eu si cativa care am fost atunci: asesorii, colonelul Chemenici, un pilot de pe elicopter si am fost in Italia doua saptamani. In 1992, daca nu gresesc, tot la initiativa ministrului Apararii Nationale am incercat si am obtinut pana la urma sa fac o asociatie cu militarii care au participat acolo ca sa primim titlul de luptator cu merite deosebite. Si care acum se pare ca o sa ne fie luat pentru ca nu are cine sa se zbata pentru noi.
Pai, si care este motivul pentru care vi se retrag titlurile?
S-a dat o noua lege si se represcriu documentele. Eu am primit o hartie in care zic ca nu au dovezi indeajuns ca eu am fost acolo. Zic de mine, ca de restul nu stiu ce au facut.
Pai, cum se poate sa nu stie de dvs.?
Pai sunt o persoana necunoscuta pentru ei si nu au dovezi indeajuns, cu toate ca cel care s-au ocupat (ca nu eu m-am ocupat, nici nu am vrut sa merg, dar au insistat ceilalti colegi, care au zis ca daca eu nu merg, nu merg nici ei) mi-a dat o fotografie dupa filmul procesului, in care eram langa cei doi. Cartea care s-a scris despre noi, de catre colonelul Domenico. Se pare ca nici unul dintre noi nu va mai ramane cu titlul. Eu unul sunt plictisit sa ma mai zbat, sa ma mai cert.
Fara evolutie deosebita
Dar v-ati mai intalnit cu vreunul dintre colegi?
Da, m-am intalnit. Cu piloti, cu generalul Dan Voinea m-am intalnit, cu doctorul Verdes, care a asigurat din punct de vedere medical procesul, cu cei sapte parasutisti. Cu exceptia unuia, pentru ca este la Sibiu⦠si a fost cel mai speriat dintre noi, si am zis ca este bine sa-l lasam singur, sa-si vada de treaba lui. Daca nu, macar mai vorbim la telefon.
In ce an ati trecut in rezerva?
In 2002. Nu se mai gasea loc. Eu eram la parasutistiâ¦
La Boteni.
La inceput da, dupa care la Clinceni, ca s-au schimbat denumirile si marimea unitatilor dupa Revolutie. Dar ceea ce este curios este ca au fost desfiintate toate unitatile care au participat. Obligat de situatie, ca nu imi mai gaseam loc de munca, chiar se bucurau unii ca voi pleca, pentru ca am fost foarte tanar locotenent colonel, la 31 de ani, colonel la 35. Multora nu le-a fost pe plac. Si cam toti am fost marginalizati. Singurii care au reusit sunt generalul Dan Voinea, care ba a fost pus sef, ba a fost dat jos, ba a fost sef. Acum, daca vine PSD-ul precis o sa fie dat jos. Nici unul nu a avut o evolutie deosebita. Dan Voinea chiar spunea ca, daca nu s-ar fi scris acea carte despre noi, am fi fost pe lista celor morti. Este posibil, era acea varianta.
Da, era prea dificil dupa aparitia cartii⦠dar imi spuneati ca au fost numai telefoane, nu si amenintari.
Mai multe amenintari au primit cei de la Targoviste, ce stiu eu sigur, cu lumanari aprinse, cu amenintari cu moartea. Eu am avut numai o chestie inexplicabila. Prin 1992- 1993 s-a intamplat: usa apartamentului in care locuiam atunci se inchidea cu doua yale. Si pentru ca aveam copiii mici, la scoala, iar noi lucram, inchideam numai jos, pentru ca acolo ajungeau ele cu cheia. Ei, cineva a intrat in casa, nu eu si nici sotia, si cand a vazut ca nu avea ce gasi in casa, a inchis si sus si jos. Iar copiii nu au mai putut intra si atunci m-am gandit ca poate eram urmarit. Bine, un coleg din Academie m-a mai intrebat la un moment dat: "Bai, tie nu ti-e frica?". Ma urmarise el, ca eu aveam acelasi traseu⦠Adevarul ca in primul an mi-a fost frica, dupa aia a trecut, ce putea sa se mai intample?
Cadavrele pierdute
Dar in primele zile de dupa 25 ce s-a intamplat? V-ati intors la unitate, ce s-a intamplat?
 |
|
E mult de povestit. Este perioada in care au disparut cadavrele celor doi. Impropriu spus. A fost greseala generalului Stanculescu. El ne-a spus sa asteptam o jumatate de ora ca trimite pe cineva sa ridice cadavrele. Ei s-au incurcat la un chef acolo cu Gatu si au uitat de noi. Cand au trimis, noi deja plecaseram, ca incepuse sa se traga in zona si de asemenea ne era frica, ca venind noaptea pe Boteni era posibil sa ne doboare colegii nostri. Plus ca elicopterul avea probleme la un motor. Atunci am aranjat cu un ofiter si un militar de la o unitate vecina si le-am zis ca sunt doua cadavre acolo si cand vine cineva sa predea coletul respectiv. Ei de frica nu au stat langa ele, au stat dincolo de o movilita de pamant si nu au vazut cand au venit aia sa le caute. Oricum, daca stateam noi iesea urat pentru ca ei au zis ca vin cu un Aro si au venit cu un transportor blindat si sigur iesea cu schimb de focuri. Si pana a doua zi dimineata cadavrele nu au fost gasite. Noi am ajuns la Boteni, si sincer va spun, am baut jumatate de kilogram de coniac, m-am pilit si m-am culcat. La 1 noaptea m-au trezit pentru ca nu gaseau cadavrele si trebuia sa plecam a doua zi dimineata la Bucuresti. Va spun sincer ca eu nu am plecat. Au plecat un pilot, doi subofiteri care au avut multe, multe necazuri, respectiv au fost acuzati ca l-au ascuns pe Ceausescu. Si bineinteles ca cel care era cu gura mare era cel care fusese cu noi, Mugurel Florescu, actualul general. Ne facea pe noi teroristi⦠Acum va spun ce mi-a zis colegul, comandorul Matenciuc. Si apoi au venit toti la unitate, sa ma intrebe cum a fost: generalul rus, celalalt imi scapa, care a fost cu procesul de la Otopeni, toti, voiau sa stie ce s-a intamplat, sa le povestesc. Am fost trecut la televiziune si am urmarit sa aflu probleme care se ivisera prin televiziune in timpul Revolutiei. Dupa care mi s-a luat functia si atunci am dat la Academie si am intrat.
|
|
|
NU RATATI!
Cititi in numarul de maine dezvaluiri despre ultima vizita externa a dictatorului Nicolae Ceausescu, in Iran.
|
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
