Parasutistii care au fost alesi de generalul Stancu-lescu sa-i execute pe sotii Ceausescu sunt cu totii civili. Dupa 17 ani, ultimul dintre ei care mai ramase-se in Armata a hotarat sa traga linie si sa devina taximetrist. Unul s-a facut, pen-tru protectia sa, mason si a trecut la baptisti, iar altul e un tanar pensionar.
ZIDUL. Nicolae si Elena Ceausescu au fost executatI la unitatea militara de la Targoviste in ziua de Craciun a anului 1989 |
Opt parasutisti de la Boteni s-au imbarcat voluntar, la 25 decembrie 1989, in elicoptere, stiind ca pleaca intr-o misiune sinucigasa. Auzisera ca trebuia sa dea piept cu teroristii. Au aterizat la Targoviste si unul dintre pasagerii pe care ii escortau in elicoptere in uniforma de general era chiar generalul Stanculescu. A hotarat: "Tu, tu si tu". Atunci parasutistii Ionel Boeru, Dorin Carlan si Octavian Gheorghiu au aflat sentinta unui proces care inca nu incepuse. Erau membrii plutonului de executie a sotilor Nicolae si Elena Ceausescu. Au tras in acea zi de Craciun cu gandul la colegii lor morti la televiziune. Anii au trecut, iar viata a luat diferite intorsaturi pentru ei. Rand pe rand, au lasat uniforma militara. Ultimul dintre ei a facut-o in urma cu cateva saptamani. IN GAZDA. Dorin Carlan credea ca gloantele pe care le-a tras in cuplul Ceausescu ii vor aduce bastonul de general. Nu a reusit sa ajunga decat pana la gradul de maior. Acum este in rezerva si isi castiga traiul lucrand la o companie straina care opereaza pe piata imobiliara. Nu mai are familie si sta in gazda. Athanasie Stanculescu i-a oferit posibilitatea sa-si exprime in scris trei dorinte care i-au fost indeplinite pe loc. Insa pestisorul de aur nu i-a pus ordine in viata. RECOMPENSE. Nu pare a fi un tip resemnat. Considera ca inca mai lupta. "Pentru ce?", il intrebam. "Pentru principii. Aceste principii care mi-au distrus si ultima casnicie. Nevasta imi cerea sa parvin, sa-mi creez oportunitati si sa nu dau cu piciorul celor ivite. Am ales principiile. Am divortat a doua oara." Este dezamagit. L-au dezamagit colegii din plutonul de executie, l-au dezamagit si superiorii. Putini sunt cei carora le arata recunostinta: generalul Athanasie Stanculescu, gen. Eftimescu, colonelul magistrat Dan Voinea si cam atat. Pe multi dintre cei care au avansat fulgerator dupa Revolutie ii considera opera sa si a colegilor de pluton: "Daca nu am fi fost noi, multi nu ar mai fi ajuns generaliâ¦", opineaza Carlan. De fapt de la acest considerent pleaca totul. Considera ca sistemul i-a aruncat "in lada de gunoi a istoriei". Dorin Carlan spune ca cel mai mare vis al sau era sa devina general. Chiar credea ca se poate, dupa ce participase la executie. Pana in Revolutie era plutonier. Tot pe cai mari. Nasul sau era secretarul de partid al Regimentului de parasutisti de la Boteni. La 17 decembrie 1989 tocmai primise avizul de transfer la Directia a V-a. Avea dosar sanatos⦠Totul s-a schimbat chiar atunci, la 17 decembrie. S-a dat alarma "Radu cel Frumos". "Eu si cu ceilalti sapte colegi ne-am oferit voluntar sa mergem sa aparam combinatul de la Brazi, spunandu-ni-se ca trebuie sa insotim si niste masini cu oficiali. Nu ni s-a spus ca va trebui sa-i executam pe Ceausesti. Dupa ce am facut-o, la o luna de zile am primit ordin de trecere in rezerva prin care eram inaintat in grad de plutonier major. Pe acelasi ordin eram rechemat in activitate si mi se acordase si gradul de plutonier adjutant. In 1991, Stanculescu m-a chemat la el la cabinet, unde mi s-a citit ordinul de avansare la gradul de locotenent, functia de comandant de pluton transporturi la Academia de Inalte Studii Militare." Mai povesteste cum tot Athanasie Stanculescu l-a pus sa scrie, pe un petic de hartie, trei dorinte. A cerut casa, grad, iar a treia dorinta a fost dictata de general: "Scrie, ma, o carte despre executarea Ceausestilor". A scris-o semnand-o cu un alt ofiter, deja consacrat ca scriitor. Colegul sau Octavian Gheorghiu spune ca "varianta lui Dorin cu pestisorul de aur e putin exagerata".
ONOARE. Octavian Gheorghiu (stanga) si Dorin Carlan (dreapta) ii sunt recunoscatori generalului Stanculescu pentru ca nu i-a uitat |
Citește pe Antena3.ro
"Am fost toti marginalizati"
OFITERUL. Ionel Boeru, unul dintre cei mai tineri colonei din Armata |
Jurnalul National: Ce s-a intamplat dupa? In zilele imediat urmatoare, dar si in anii care au trecut de atunci. Cum v-a marcat acel eveniment viata?
Ionel Boeru: S-au intamplat mai multe, si bune, si rele⦠La
5 ianuarie 1990 am fost trecut in rezerva. Pentru a putea fi avansat. Tot atunci am fost reprimit in armata, de la gradul de capitan la cel de locotenent colonel. Nu puteam fi avansat cu doua grade si masura a fost sa fiu trecut intai in rezerva si sa fiu rechemat in activitate cu un grad mai mare. Dupa care, in 1993, am terminat Academia de Inalte Studii Militare si am lucrat tot la parasutisti. Tot in 1993 a divortat prima sotie de mine.
A avut vreo influenta si evenimentul din 1989?
Pai si din cauza atmosferei create, pentru ca se aflase cine sunt eu. Telefoane, problemeâ¦
Amenintari?
Amenintari nu, dar primisem telefoaneâ¦
Cu substrat?
Da. Si initial se uitau si colegii urat. Ea lucra tot in armata. Nu toti din armata s-au bucurat de disparitia lui Ceausescu. Au fost probleme. Faptul ca aveam doi copii si ii era frica sa nu pateasca ceva. Au fost multe probleme.
Dvs. ce varsta aveati in 1989?
31 de ani. Dupa care viata a mers normal. M-am reimpacat cu ea dupa vreo sase luni. Pana prin 2000. Si pentru ca n-a mai mers ne-am despartit definitiv. M-am recasatorit acum vreun an si ceva si am o fetita de 1 an.
Bilete la Campionatul Mondial
Ati fost recompensat in vreun fel pentru acea misiune?
Am fost recompensat de catre Ministerul Apararii Nationale cu bilete de Campionatul de Fotbal din 1990 eu si cativa care am fost atunci: asesorii, colonelul Chemenici, un pilot de pe elicopter si am fost in Italia doua saptamani. In 1992, daca nu gresesc, tot la initiativa ministrului Apararii Nationale am incercat si am obtinut pana la urma sa fac o asociatie cu militarii care au participat acolo ca sa primim titlul de luptator cu merite deosebite. Si care acum se pare ca o sa ne fie luat pentru ca nu are cine sa se zbata pentru noi.
Pai, si care este motivul pentru care vi se retrag titlurile?
S-a dat o noua lege si se represcriu documentele. Eu am primit o hartie in care zic ca nu au dovezi indeajuns ca eu am fost acolo. Zic de mine, ca de restul nu stiu ce au facut.
Pai, cum se poate sa nu stie de dvs.?
Pai sunt o persoana necunoscuta pentru ei si nu au dovezi indeajuns, cu toate ca cel care s-au ocupat (ca nu eu m-am ocupat, nici nu am vrut sa merg, dar au insistat ceilalti colegi, care au zis ca daca eu nu merg, nu merg nici ei) mi-a dat o fotografie dupa filmul procesului, in care eram langa cei doi. Cartea care s-a scris despre noi, de catre colonelul Domenico. Se pare ca nici unul dintre noi nu va mai ramane cu titlul. Eu unul sunt plictisit sa ma mai zbat, sa ma mai cert.
Fara evolutie deosebita
Dar v-ati mai intalnit cu vreunul dintre colegi?
Da, m-am intalnit. Cu piloti, cu generalul Dan Voinea m-am intalnit, cu doctorul Verdes, care a asigurat din punct de vedere medical procesul, cu cei sapte parasutisti. Cu exceptia unuia, pentru ca este la Sibiu⦠si a fost cel mai speriat dintre noi, si am zis ca este bine sa-l lasam singur, sa-si vada de treaba lui. Daca nu, macar mai vorbim la telefon.
In ce an ati trecut in rezerva?
In 2002. Nu se mai gasea loc. Eu eram la parasutistiâ¦
La Boteni.
La inceput da, dupa care la Clinceni, ca s-au schimbat denumirile si marimea unitatilor dupa Revolutie. Dar ceea ce este curios este ca au fost desfiintate toate unitatile care au participat. Obligat de situatie, ca nu imi mai gaseam loc de munca, chiar se bucurau unii ca voi pleca, pentru ca am fost foarte tanar locotenent colonel, la 31 de ani, colonel la 35. Multora nu le-a fost pe plac. Si cam toti am fost marginalizati. Singurii care au reusit sunt generalul Dan Voinea, care ba a fost pus sef, ba a fost dat jos, ba a fost sef. Acum, daca vine PSD-ul precis o sa fie dat jos. Nici unul nu a avut o evolutie deosebita. Dan Voinea chiar spunea ca, daca nu s-ar fi scris acea carte despre noi, am fi fost pe lista celor morti. Este posibil, era acea varianta.
Da, era prea dificil dupa aparitia cartii⦠dar imi spuneati ca au fost numai telefoane, nu si amenintari.
Mai multe amenintari au primit cei de la Targoviste, ce stiu eu sigur, cu lumanari aprinse, cu amenintari cu moartea. Eu am avut numai o chestie inexplicabila. Prin 1992- 1993 s-a intamplat: usa apartamentului in care locuiam atunci se inchidea cu doua yale. Si pentru ca aveam copiii mici, la scoala, iar noi lucram, inchideam numai jos, pentru ca acolo ajungeau ele cu cheia. Ei, cineva a intrat in casa, nu eu si nici sotia, si cand a vazut ca nu avea ce gasi in casa, a inchis si sus si jos. Iar copiii nu au mai putut intra si atunci m-am gandit ca poate eram urmarit. Bine, un coleg din Academie m-a mai intrebat la un moment dat: "Bai, tie nu ti-e frica?". Ma urmarise el, ca eu aveam acelasi traseu⦠Adevarul ca in primul an mi-a fost frica, dupa aia a trecut, ce putea sa se mai intample?
Cadavrele pierdute
Dar in primele zile de dupa 25 ce s-a intamplat? V-ati intors la unitate, ce s-a intamplat?
|
NU RATATI!
Cititi in numarul de maine dezvaluiri despre ultima vizita externa a dictatorului Nicolae Ceausescu, in Iran.
|