Ultima sinteză

Ce ştia Ceauşescu despre căderea regimului

De ce, spre deosebire de "revoluţiile de catifea" din vecini, in Romănia a fost singura "revoluţie săngeroasă"? - este şi a rămas o temă spinoasă in istoriografia actuală şi in spaţiul public romănesc. Un document inedit din arhivele comunismului ne dezvăluie ce "informaţii speciale" i se furnizau lui Ceauşescu, cu puţină vreme inainte de sfărşit, despre schimbările
din "ţările frăţeşti". Â
Â

In jargonul ilegaliştilor, din care făcuse parte şi Ceauşescu cu o jumătate de veac inainte, "căderea" insemna deconspirarea unuia sau mai multora dintre ei, arestarea de către Siguranţă şi cel mai probabil condamnarea intr-un proces politic. Bănuia, oare, in decembrie ’89 fostul ilegalist Ceauşescu, că el va fi "revoluţionarul" al cărui sfărşit va insemna căderea regimului comunist din Europa?


Documente de arhivă studiate in premieră şi martori direcţi ai cotidianului lui Ceauşescu ne conduc la concluzia că in ultimele luni de viaţă, numitul după moarte "odios dictator" trăia decuplat deopotrivă de oamenii ţării şi de la semnificaţia schimbărilor politice din ţările invecinate.


Buletin special de informare. După cum povestesc componenţi ai cercului puterii, care-au făcut confesiuni despre relaţiile cu Ceauşescu, una dintre sursele de informare ale Comitetului Politic Executiv (CPEx) erau buletinele speciale intocmite pentru membrii săi. Uneori soţii Ceauşescu primeau buletine şi "mai speciale", concepute şi redactate anume pentru ei. In anumite cazuri, informaţia spre "cabinetul 1" era stopată de "cabinetul 2", "tovarăşa" neadmiţănd ca să-l indispună ori supere cineva "pe tovarăşul". Cu aceleaşi argumente se spune că erau "cenzuraţi" şi capii serviciilor speciale.


Piesa rară, ce este ultima "sinteză-documentare" destinată lui Ceauşescu despre agonia regimului comunist din Europa, am consultat-o in aceste zile la Arhivele Naţionale Istorice Centrale. Datat noiembrie 1989, buletinul a fost intocmit de Agenţia romănă de presă Agerpres şi poartă titlul "Poziţii exprimate in unele ţări socialiste in legătură cu teoria şi practica edificării socialismului, in legătură cu politica imperialistă de destabilizare a situaţiei din unele ţări socialiste, de denigrare a socialismului".

Datorită "sintezei", putem să ne imaginăm ce era in mintea lui Ceauşescu cu o lună inainte de moarte despre lumea in care trăia.


ORBIRE. In timpul cănd se făcea apologia "raţionalizării şi economiei resurselor", chiar şi documentele destinate lui Ceauşescu erau imprimate pe hărtie de proastă calitate. Lux destinat exclusiv "celui mai iubit fiu al poporului"Â era insă utilizarea unui corp de literă mare, astfel ca "el" să le poată citi conţinutul fără ochelari. Aşa se face că in loc de vreo 30 de pagini, căt ar avea textul in tipar obişnuit, depăşeşte suta de file. La o primă privire asupra conţinutului, observi interesul pentru URSS şi absenţa (neexplicată in document) referinţelor la Ungaria, Iugoslavia şi Polonia. Judecănd retrospectiv, Ceauşescu ii scosese din cămpul său de observaţie tocmai pe aceia care i se declaraseră "pe faţă" duşmani. Conducătorii iugoslavii il inştiinţaseră că vor intrerupe legăturile; in consecinţă, incetaseră şi ei să mai existe pentru Ceauşescu! Din vară, cu Ungaria se acutizaseră divergenţele: după manifestările organizate la Budapesta in faţa Ambasadei Romăniei, in iunie comandase şi el adunări populare "de ripostă" in diferite judeţe ale ţării, fără ca participanţii la ele să fi ştiut, de fapt, impotriva a ce anume protestează. Căt despre grevele şi mişcările din Polonia, il deranjaseră atăt de mult, incăt in august se adresase comitetelor centrale ale "partidelor frăţeşti" printr-o scrisoare (neluată in seamă, se pare), acuzănd pericolul ce păndeşte "cauza socialismului" polonez. După unele surse, liderul romăn care in urmă cu trei decenii condamnase intervenţia trupelor Tratatului de la Varşovia in Cehoslovacia, găndea acum pe dos, opinănd ca acelaşi organism internaţional să stopeze in forţă acţiunile "Solidarităţii".

Cu mintea struţului, cu o lună inainte de demonstraţiile de la Timişoara, Ceauşescu işi oblonise vederea către vecini.

Acelaşi "viitor luminos"? Fiecare pagină a amintitului document are două registre: pe partea din stănga sunt "ideile principale" (cu efectul terapeutic al calmării oricărui ingrijorat de "viitorul comunist al omenirii"); iar in dreapta - exemple "edificatoare", pentru efectul scontat, din cuvăntări şi documente ale "tovarăşilor conducători" din sistem.


Ce "secrete" afla de aici Ceauşescu? Deşi Uniunea Sovietică trepida din toate incheieturile in opintelile şi zguduirile perestroikăi (termen tradus in document prin "restructurare"), din buletin reiese că Gorbaciov, activul lui de partid şi cei 20 de milioane de membri ai PCUS mărşăluiau netulburaţi ("tot inainte!") ghidaţi de steaua in cinci colţuri proletară. Citatele extrase ca ilustrative pentru situaţia puterii de la Răsărit sunt grupate - fără comentarii şi contextualizări - pe următoarele teme: Socialismul - orănduirea dreptăţii şi echităţii; PCUS - forţă socială de avnagardă; "Democratizarea forţelor sociale nu poate fi folosită impotriva ordinii constituţionale"; Combaterea "recomandărilor de abandonare a valorilor socialiste şi de promovare a restructurării pe bază de capitalism"; Respingerea incercărilor forţelor reacţionare de denigrare a socialismului, de destabilizare a situaţiei din unele ţări socialiste.


Ce-i ofereau lui Ceauşescu "experţii" singurei agenţii de presă din Romănia? Nimic altceva decăt ştim din declaraţiile accesibile cititorului de ziar din "lumea liberă" la căteva ceasuri după prezentarea discursului ori semnarea documentului din care erau scoase. Spre exemplu, unul dintre citatele menţionate a fost decupat din declaraţia lui Gorbaciov pentru agenţiile China Nouă şi Tass la ultima sa vizită din China. "In trecut consideram că nu există decăt un model de socialism", zisese atunci liderul PCUS. "Realitatea demonstrează că lucrurile nu stau tocmai aşa. Am analizat această problemă in ultimii căţiva ani. Nu am renunţat la marxism-leninism, dar incercăm să-l aplicăm concret la viaţa noastră, potrivit condiţiilor reale ale ţării noastre."

Dacă presa occidentală şi cea americană difuzaseră declaraţiile lui Gorbaciov in mai 1989 - atunci cănd el a vizitat China - , lui Ceauşescu i se recomandau spre reflecţie... in luna noiembrie!


CA LA AL XIV-LEA CONGRES. Cu numai o lună inainte de a fi "condamnat de popor", la cel de-al XIV-lea Congres al PCR, Ceuşescu fusese reales in unanimitate conducătorul partidului - "forţă politică conducătoare a ţării". In mod excepţional, pentru reinvestirea puterii, fiecare delegat fusese "mandatat", chiar de organizaţia de partid ce-i aprobase participarea la congres, să-l realeagă pe Ceauşescu. Nu delegaţii il reconfirmaseră, aşadar, in preamultul puterii pe Ceauşescu, ci "insuşi poporul"! Iar realesul prezentase din "inalta tribună" planuri pentru cincinalul ce-l proiecta incheiat in 1995 şi "orientări de perspectivă" pănă in... 2010!


Din compararea unor asemenea texte cu "sinteza" făcută de Agerpres, nu rezultă deloc că in vecini se intămpla ceva deosebit faţă de Romănia. Nici că apăruse neprevăzutul in dogma "socialismului ştiinţific". Despre Germania Democrată (unde tocmai se dărămase zidul Berlinului!) lui Ceauşescu i se spunea că "socialismul este singura alternativă umană la capitalism", iar "viitorul RDG il constituie socialismul şi nimic altceva!". In Cuba, Castro clama că acesta e "viitorul omenirii", Cehoslovacia milita, in aceeaşi cadenţă, intru "perfecţionarea in continuare a socialismului", iar bulgarii, pentru "creşterea rolului conducător al partidului - avangarda politică a societăţii".


Documentul, aşa cum lesne se vede din cele sintetizate, ridică noi intrebări. Era Ceauşescu, cu bună ştiinţă, dezinformat? Solicitase el insuşi ori altcineva din staff-ul lui comandase "informaţii liniştitoare"? Ce valoare li se atribuia acestor buletine sub raportul informaţiei trimise pe alte canale? Şi, mai ales, nu cumva oare toate mijloacele şi sursele de informare destinate lui Ceauşescu erau "parazitate", ca buletinul Agerpres, de dorinţa autorilor şi mijlocitorilor de-a nu cădea in dizgraţie?
Acestea şi alte intrebări sunt parte a enigmelor "revoluţiei" noastre.

Calendar 1989

Ianuarie: Parlamentul Ungariei acceptă pluralismul politic şi ideea alegerilor libere.

Martie: Ungaria semnează Convenţia ONU privind statutul refugiaţilor. Astfel, nu va mai returna emigranţii proveniţi din ţările comuniste. Faptul va determina exodul masiv al est-germanilor spre RFG, prin graniţa maghiară cu Austria, şi al romănilor.

Iunie: In Piaţa Tien An Men din Pekin sunt reprimate cu brutalitate demonstraţiile impotriva regimului; Sindicatele libere "Solidaritatea" căştigă alegerile in Polonia;

In 16 iunie, Imre Nagy, conducătorul revoluţiei maghiare din 1956, este reinhumat cu onoruri oficiale;

August: In Polonia devine prim-ministru Mazowieczki, unul dintre liderii "Solidarităţii"; la Chişinău circa 300.000 de demonstranţi cer proclamarea limbii romăne ca limbă oficială a RSS Moldovenească, manifestaţiile soldăndu-se cu victoria lor.

Septembrie: In Bulgaria incep demonstraţii prodemocratice.

Octombrie: Mişcări contestatare in R.D. Germană. Pe parcursul lunii se produc schimbări la nivelul de vărf al conducerii.

Noiembrie: La 9 noiembrie este dărămat Zidul Berlinului. In Bulgaria şi Republica Moldova se fac schimbări la nivelul conducerii centrale.

Decembrie:Â In 2-3 decembrie, G. Bush şi M. Gorbaciov se intălnesc la Malta. In ziua de 3, intreaga conducere a RDG demisionează sub presiunea străzii, urmănd a fi organizate alegeri libere. In 4 decembrie, la Moscova are loc intălnirea conducătorilor statelor participante la Tratatul de la Varşovia, unde Gorbaciov prezintă o informare asupra discuţiilor purtate la Malta. La 10 decembrie, in Cehoslovacia se instaurează un guvern majoritar necomunist. In 17 decembrie incep demonstraţiile la Timişoara.

Gorbaciov şi Ceauşescu

Alexandr Iakovlev, considerat "artizan al perestroikăi lui Gorbaciov", secretar al CC, al PCUS şi preşedintele Comisiei de politică internaţională a partidului, declara in 1991: "N-am fost in Romănia, dar am participat cu Mihail Sergheevici Gorbaciov (foto) la intălniri cu Ceauşescu, la Moscova. Convorbirile cu el, mai ales la sfărşitul domniei lui, erau foarte penibile şi incordate. Ceauşescu vorbea de una, Gorbaciov de alta: nu găseau un limbaj comun. Ceauşescu rămănea ferm pe poziţiile lui şi ne critica dur: el ne reproşa că ne indepărtăm de socialism, că «scufundăm nava socialistă», că ne eschivăm de la sprijinul internaţionalist etc. Pentru noi era clar: ceea ce se petrecea in Romănia n-avea nimic comun cu socialismul. Pentru că doream să respectăm formele, ii descriam lui Ceauşescu socialismul la care hotărăserăm să renunţăm definitiv. Şi acest lucru semăna ca două picături de apă cu socialismul romănesc. Cunoscănd bine starea de lucruri din această ţară, ne aşteptam ca ceea ce s-a intămplat să survină in orice moment. Dar noi n-am pregătit niciodată succesiunea. N-am avut nici un contact cu reprezentantul nici unei opoziţii. Am fost solicitaţi in această privinţă, dar am evitat tot timpul să ne implicăm". Â

Din Romănia - mărturiseşte Iakovlev - s-au primit cele mai multe scrisori "din partea mai multor grupuri de opoziţie, unele chiar din interiorul partidului". In mod ciudat insă aceste scrisori n-au fost revendicate ca dovezi de "opozanţi ai regimului", după 1989.

Gorbaciov a negat in repetate rănduri amestecul său in politica celorlalte state din sistem. In ianuarie 1945 insă, cănd deciziile sale erau deja puse in aplicare şi Stalin declarase oficial că sovieticii nu vor să impună nimic, nici măcar celorlalte popoare slave din Europa. Fiecare va fi lăsat să facă orice poate, zisese şi Stalin atunci.

Model explicativ al Revoluţiei

Silviu Curticeanu, şeful Cancelariei CC al PCR (1982-22 decembrie 1989), propune in memoriile sale, "Mărturia unei istorii trăite" (Albatros, 2000), următorul model explicativ pentru sfărşitul regimului in Romănia:

"La sfărşitul deceniului ’80, Ceauşescu era la fel de fanatic şi hotărăt să-şi menţină puterea personală, episodul aşa-zisei demisii fiind, pentru cei care-l cunoşteau, o gogoriţă a secolului. In raport de ce se intămpla in ţările din jur, teama lui Ceauşescu creşte, dar, lipsit evident de clarviziunea de altădată, atenţia lui devine unidirec-ţio-nală, concentrăndu-se asupra unei posibile lovituri de palat, organizată şi susţinută din exterior. Prostia nu constă in teama de o lovitură de stat, ci in credinţa profundă că este idolatrizat de popor, singurul şi adevăratul lui susţinător şi apărător. Această credinţă falsă l-a făcut să neglijeze şi chiar să nemulţumească pe cei care pănă mai ieri erau sprijinitorii săi ori adevăraţii stălpi ai puterii sale personale: securitatea, armata şi activul de partid.

Folosită in interes personal, dar nu stimată, cu o structură de personal mult schimbată faţă de trecut, prost indrumată şi condusă nemijlocit, securitatea, informată cu ce se intămplă in lume şi in ţară,se aşază, de la general la simplu informator, cu ´curul in două luntriÂş pentru a rămăne cu măinile curate in banca invingătorului, oricare ar fi el, ştiind că astfel i se va uita trecutul şi nu i se va nega viitorul. Armata, prost dotată, este tratată cu indiferenţă şi chiar dezinteres, fiind apreciată mai mult pentru ce construieşte decăt pentru felul cum este instruită. In ultimele luni, corpul ofiţeresc trăieşte dramatic neacordarea sau acordarea cu foarte mare intărziere a gradelor militare, propunerile ministrului zăcănd fără drept şi nejustificat pe masa inconştientei sale soţii. Activul de partid, cu simţul de clasă tocit prin pătrunderea multor tehnocraţi, este şi el profund nemulţumit, o parte pentru că este uitată prin fabrici să crească producţia ori pe ogoare să străngă recolte ce nu există, iar altă parte pentru că este mereu şicanată şi oprită in cursa ei după căpătuială.

Aşa se face că in decembrie 1989 toată lumea vrea, in sinea ei, o schimbare şi, dacă nu acţionează pentru realizarea ei, stă cel puţin intr-o expectativă periculoasă pentru regim, posibilă şi favorizată de meteahna oricărui dictator de a hotări de unul singur (...).

«Analiştii de la Malta» au, din păcate, impresia că Ceauşescu, fanatic şi hotărăt, mai are bine strănse in mănă hăţurile puterii - armata şi securitatea - şi poate face faţă cu succes oricărei incercări de schimbare din funcţie. Pornind de la această premisă falsă, duşmanii de mai ieri, «infrăţiţi» impotriva lui «Dracula», ajung la concluzia greşită că răsturnarea lui Ceauşescu are nevoie de un imbold «particularizat», care să determine un episod săngeros ce, umflat propagandistic pănă la a ajunge minciuna secolului, să dea frău liber măniei populare şi să provoace o răsturnare violentă, urmată, in interesul multora, e o execuţie sumară".

• Triumful democraţiei şi judecarea lui Ceauşescu Obiective ocupate in Bucureşti de forţele Ministerului Apărării Naţionale in 22 decembrie incepănd cu ora 15:00 ● Mesaje inregistrate de gen. Ştefan Guşe şi gen. Iulian Vlad in clădirea CC al PCR in jurul orei 19:00 ● A patra proclamaţie a Revoluţiei
  

• Revoluţia, in şoapte şi tocmeli de taină Stenograma secvenţei inregistrate in biroul de la CC al PCR, unde s-au adunat liderii FSN

• Puterea s-a născut in direct la tv Structura de putere nou constituită din jurul lui Ion Iliescu a inceput să se definească doctrinar şi să refacă funcţionalitatea instituţiilor in haosul de după fuga lui Ceauşescu. 22 Decembrie, studioul Televiziunii. Citiţi ce s-a văzut.

• Documentele Revoluţiei Prima proclamaţie a Revoluţiei ● Ordinul ministrului Apărării Naţionale din 17 decembrie 1989 ● A doua proclamaţie a Revoluţiei ● Lista negociatorilor timişoreni la intălnirea cu Dăscălescu ● Lista negociatorilor timişoreni la intălnirea cu Dăscălescu

• Ce a facut armata pe 21-22 Un adevărat proces-verbal al represiunii ceauşiste, pusă in practică de generalul Milea. Adevărurile Revoluţiei sunt veridice doar cu documente.