Unităţile antitero au fost înlăturate din Piaţa Palatului

Doi foşti ofiţeri cu funcţii înalte în Securitate fac dezvăluiri spectaculoase despre eşecul mitingului din 21 decembrie 1989. Pătrunderea intruşilor în Piaţa Palatului a fost premeditată. În mod inexplicabil, unităţile de control antitero nu au fost anunţate de organizarea mitingului.

Mitingul din 21 decembrie 1989 a fost organizat parcă special pentru manipularea maselor, astfel încât Revoluţia să cuprindă şi Bucureştiul. Această afirmaţie este probată prin mărturii acordate în exclusivitate ziarului nostru de către ofiţeri de informaţii direct implicaţi în evenimentele din acele zile. Vom arăta şi cum se explică întârzierea trupelor de securitate şi Miliţie fatală regimului Ceauşescu. Primul personaj care a acceptat să stea de vorbă cu noi este un colonel care a avut funcţie de conducere în cadrul Securităţii Municipiului Bucureşti.

Preferă anonimatul, "pentru că unele persoane vor fi deranjate de cele spuse de mine". Cea de-a doua mărturie îi aparţine colonelului Ion Botofei, care la vremea aceea era locţiitorul şefului Securităţii Capitalei, pe probleme antiteroriste.

"IDEEA MITINGULUI NU I-A APARŢINUT LUI CEAUŞESCU!"
Ne-a spus că a acceptat să discute cu noi doar prin prisma ofiţerului de informaţii. A fost direct implicat în evenimentele din decembrie, fiind unul dintre ofiţerii de Securitate îndrituit cu supravegherea obiectivelor şi a grupurilor de muncitori aduşi din întreprinderi pentru a participa la miting. De asemenea, a avut acces la informaţii şi după căderea dictaturii. Ne spune despre fotografii şi casete video la care nu au avut acces multe persoane şi despre care acum nu se ştie nimic, chiar dacă sunt căutate de mulţi.

 

Jurnalul Naţional: Cine a avut ideea organizării mitingului din 21 decembrie?

Puţină lume ştie că ideea lui Ceauşescu nu a fost aceea de organizare a unui miting. El voia să viziteze în ziua de 21 decembrie vreo 15-17 întreprinderi bucureştene. Noi, cei care ne ocupam tocmai cu această treabă, ştiam care este starea de spirit a populaţiei, mai ales după cele întâmplate la Timişoara nu am fost de acord. Cei de la Departamentul Analize-Sinteze au spus că aceste vizite nu sunt oportune din acest punct de vedere, dar mai mult nu existau forţe care să fie desfăşurate pentru protecţia lor în 17 întreprinderi.

Toate informaţiile arătau că ar fi o mare greşeală să-l iei pe preşedintele statului, să-l plimbi prin nu ştiu câte obiective cu forţele pe care le aveam noi. Când spun forţe nu mă refer la cele ale Armatei, care nu aveau nici o treabă cu operaţiunea asta. Mă refer la garda apropiată, Direcţia V şi garda îndepărtată, formată din unităţile participante... Or, Securitatea Bucureşti avea în total o sută şi ceva de oameni, la care îşi aduceau contribuţia şi reţelele de legătură.

Cum să-i împarţi pe ăştia la 17 întreprinderi? Prin urmare, le-am spus celor de la partid că ar fi o mare greşeală organizarea acestor vizite. Când generalul Vlad a prezentat problema la CC, s-a venit cu ideea mitingului. Cel care a avut această idee a fost, din câte ştiu eu, Barbu Petrescu. Toată lumea a îmbrăţişat-o, în ideea că dacă se întâmplă ceva, noi îi putem asigura protecţia, Ceauşestii fiind acolo, sus...

Poate că este şi vina noastră, care eram mai informaţi, că nu am cooperat cu Armata, deşi propuneri de cooperare au fost. E cert că din acest punct de vedere nu a fost înţelegere între cele două instituţii.

 

Când aţi aflat despre organizarea mitingului?

Eu am primit ordinul, de la generalul Gianu Bucurescu, seara, la 22:30.
Mi s-a spus că a doua zi, la ora 11, cum era planificat iniţial, va avea loc acest miting. Măsurile s-au luat specific. Fiecare secretar de sector a primit sarcina să scoată câte 15.000-20.000 de oameni din întreprinderi. Trebuiau scoşi mai ales funcţionărime şi nu muncitori din producţie. În special s-a hotărât să fie aduse mai multe femei. Fiecare sector avea un loc prestabilit de întâlnire a muncitorilor.

 

De exemplu, Sectorul 6 avea loc de întâlnire la Cişmigiu. Primul secretar, împreună cu secretarii de sector au făcut liste cu participanţii. Fiecare grup, în funcţie de dimensiune, avea unu, doi, trei sau patru ofiţeri de obiectiv. Ofiţerii erau coordonaţi de şefii de sector.
Înainte de a porni coloana, oamenii trebuiau verificaţi.

Marea prostie a fost că oamenii au fost chemaţi la ora 7 dimineaţa, ca să intre în piaţă pe la ora 12. Vă daţi seama, au stat oamenii, majoritatea femei, în picioare atâtea ore, devenind nervoşi, obosiţi. La ora 6 dimineaţă, Compartimentul Tehnic al Direcţiei V a verificat Piaţa.

După verificare, Piaţa a fost predată unor dispozitive de închidere a zonei, dispozitive formate numai de miliţieni, pentru că oamenii noştri erau împrăştiaţi. Deşi numărul participanţilor era de aproximativ 105.000 de oameni, Piaţa era ermetic închisă.

COLONELUL BOTOFEI: "CRED CA TOTUL A FOST PREMEDITAT"
Colonelul Ion Botofei, locţiitorul pe linie antitero al Securităţii Bucureşti, ne-a spus că habar nu a avut despre organizarea mitingului, neanunţându-l nimeni, deşi ar fi trebuit să fie una dintre primele persoane căreia să i se aducă la cunoştinţă, dată fiind funcţia pe care o deţinea. A aflat întâmplător, cu 4 ore înainte de miting. Prin marginalizarea sa şi implicit a trupelor de sub comanda lui, s-a reuşit practic "descoperirea" zonei.

Nu s-a mai putut asigura supravegherea şi observarea perimetrelor şi, de asemenea, nu a mai fost timp pentru crearea unor culoare şi a unor zone de protecţie a celor care însoţeau manifestanţii. Terenul fusese pregătit astfel pentru declanşarea unei revolte "spontane". "Prin natura funcţiei mele, de locţiitor pe probleme antiteroriste, eu trebuia să aflu printre primii, cu mult înainte, de organizarea acestui miting. Am aflat-o întâmplător, pe la ora şapte şi ceva dimineaţă, când, în Piaţa Aviatorilor, m-am întâlnit cu un subordonat de-al meu.

M-a întrebat: «Tovarăşe colonel, care este misiunea noastră la mitingul de la ora 11?». «Care miting? Aştia-s tâmpiţi», am zis eu, ştiind ce s-a întâmplat la Timişoara. L-am sunat pe prim-secretarul Bucureştiului, pe Barbu Petrescu, să-l întreb despre ce este vorba. «Dumneata vezi-ţi de misiunile dumitale, mitingul este treaba mea şi a activiştilor mei», mi-a răspuns în doi peri.

Degeaba i-am explicat eu cât de periculos este să organizezi un miting în momentele acelea", povesteşte colonelul Ion Botofei. Am sunat la mine, la Securitate şi ofiţerul de serviciu mi-a confirmat organizarea acestui miting, după care l-am sunat pe generalul Iulian Vlad care, la rândul lui mi-a zis: «Fă-ţi liniştit treaba ta, pe antitero»", îşi reaminteşte colonelul. În continuare spune că la ora 11 se află, împreună cu oamenii săi, în Piaţă, la intrarea principală. Mitingul a început pe la ora 12.

"La un moment dat a apărut un sunet strident, pe staţie, urmat de două explozii. Una s-a auzit din direcţia Bisericii Creţulescu, iar cea de-a doua dinspre Athene Palace. Aşa s-a creat panica. Eu, personal, m-am retras, prin Comitetul Central, intrarea B, şi am dat ordin prin staţie efectivelor mele să-mi aştepte ordinele. Faptul că a apărut acel bruiaj şi cele două explozii care au declanşat nebunia mă fac să cred că totul a fost premeditat", conchide colonelul Botofei.

CEAUŞESCU AR FI MURIT ÎN CĂTEVA LUNI DIN CAUZA CANCERULUI LA GĂT
Colonelul din conducerea Securităţii Bucureşti ne-a declarat printre altele că vărsarea de sânge ar fi putut fi evitată cu două condiţii: Securitatea să accepte pactul propus de Armată şi în PCR să nu fie existat război între aripa bătrânilor şi lupii tineri. Mai mult decât atât, sursa noastră spune că Ceauşescu ar fi murit oricum, dat fiind faptul că acesta avea cancer la gât, în formă avansată.

"Ştiu că ar fi murit în scurt timp, pentru că asta mi-a spus-o medicul lui personal, profesorul Hociortă. Dacă Ceauşescu ar fi acceptat, la al XIV-lea Congres, să predea puterea, nu ar mai fi murit împuşcat."