Bilant 2006 - Caravana Jurnalul. Punct si de la capat

Reporterii nostri au relatat din 40 de localitati, parcurgand un traseu de 3.000 km, aflandu-se la drum 28 de zile.

Caravana Jurnalul a pornit anul acesta la drum pe un "traseu combinat". Pe apa, in mirifica Delta, cat si pe uscat - de la gurile Dunarii, pana in creierii muntilor.

Traseul Caravanei Jurnalul 2006 a urmarit evolutia postdecembrista a unor zone candva celebre pentru agrementul si refacerea pe care le ofereau oamenilor muncii aflati in concedii. Echipa Jurnalului s-a concentrat pe reflectarea prezentului acestor locuri, pe soarta oamenilor, realizarile sau esecurile lor, intamplari, povesti care-i individualizeaza.

VLAHITA. Gura iadului e pe pamant

INFUZII TRANSILVANE. Am inceput cu Delta, gurile Dunarii. Si apoi ne-am cocotat pana pe punctul de belvedere al Romaniei. Apusenii sunt fereastra spre o lume romaneasca nefardata, cu sfintii si pacatosii ei. Caravana a traversat muntii care "aur poarta" in zig zag, de la Baile Felix pana la Geoagiu Bai, via Moneasa si Stana de Vale. Locuri minunate, cu oameni minunati. Oameni dintr-o bucata, pe care vremile si natura i-au croit dupa un tipar usor diferit. Ne-am fi dorit, poate, sa patrundem in ritmul de viata al motilor.

LACU SARAT. Amatori de terapie in natura cu duiumul

Legendar de molcomi, oamenii Apusenilor cugeta repetat inainte de a se asterne la treaba. Si, daca-i musai, mai sed o tura pana s-or lamuri ca nu-i nici un bai. Am traversat Covasna, Harghita, Mures. Am intalnit oameni in fata carora iti vine sa pleci capul ca in fata unei icoane, colturi de rai mustind de vizitatori lacomi de frumos, locuri odata vizitate de puhoaie de turisti straini care arata azi ca niste sate parasite, altele care isi asteapta prabusirea. Am fost, i-am cunoscut asa cum sunt, acasa la ei, si am pornit mai departe, sa va aducem povesti minunate si adevarate despre o Romanie ignorata. Daca ar fi dupa noi, mai ales dupa ce-am facut cateva infuzii de Transilvania, am lasa balta meschinariile unei vieti contrafacute. Ar trebui sa-i abandonam pe actorii scenei publice in dezinteres total si sa ne petrecem 365 de zile din urmatoarele 12 luni, printre romanii cei adevarati din Romania cea adevarata. Fara Irinei. Fara Traieni. Fara Tariceni. Fara Becali.

AVION FARA MOTOR. In aer, pe drum de caravana

IDEI LA BUJORENI. Si dorinta aceasta am resimtit-o cel mai acut in Muzeul satului valcean de la Bujoreni. Cand am vizitat casele acelea vechi de 100-200 de ani si am vazut simplitatea in care traiau romanii de-atunci. Chiar ma gandeam sa ma retrag la tara unde sa-mi cladesc un colt de rai si sa traiesc in el simplu, fara fite. Mi-am revenit spunandu-mi ca nimeni nu ma impiedica sa traiesc simplu si acum, in zilele noastre. Totul e sa vrei. Dar am imortalizat acest muzeu in paginile dedicate Caravanei Jurnalul. Si nu numai pe el. Toate lucrurile, oamenii, locurile interesante pe care le-am intalnit. Sub titluri care mai de care mai incitante: Caraorman- Hirosima Deltei, Ilganii, Niculitel- Bazilica martirilor crestini, Cazacii dobrogeni, Sarata Monteoru - Statiunea care bea petrol si apa sarata, "Focul viu", mort la Meledic, Vama Veche de la munte, A secat tezaurul de la Pietroasele, Prostia romaneasca "inunda" Salina, Sanatate cladita pe saracie, Tezaurul lazilor de zestre, Salvatorul Pesterii Ursilor, Gura de rai de la Moneasa, Ultimul razboi de o suta de ani, Epoca de cocs, La fabrica de medalii, Castelul cu miros de ceapa, Insula fantomelor, Fotbalistele albe si verzi din Harghita, NATO - cu tunurile pe oile noastre, Ocna fara ocne, Student la 87 de ani, Olanestiul, mai ceva ca argintul viu, Partie de bob si schi la Calimanesti.

DEVA. Am fost acolo unde se fabrica medaliile

REGRETE. E doar o parte din ce v-am oferit dumneavoastra spre lectura despre Romania reala. Poate nu am "descoperit" chiar tot si admitem ca e unul din regrete. Ca fiecare loc, fiecare om intalnit e o poveste in sine. Ca poate fiecare ar fi dorit sa fie erou de Caravana. Dar timpul a fost unul din inamicii nostri si a trebuit sa alegem. Hotarat lucru am stat prea putin in caravana. Ne gandeam noi ca 10 zile ar fi fost perfect. Spre exemplu, in Delta nu am avut timp de pescuit, nu am prins nici macar un biban. Ce poveste pescareasca ar fi iesit, nu-i asa? Iar prin Sarata Monteoru, unde am dormit la "Casa cu tei" am trecut cu o saptamana inainte de a inflori teiul. O casa cu tei fara parfum de tei...

CAND, UNDE, CINE?

15-21 iunie: Crisan; Lacu Sarat; Sarata Monteoru; Slanic Prahova; Cheia Componenta: Cristian Stefanescu; Alex Nastase; Vladimir Ioan; Dana Ciobanu; Doru Cobuz; Radu Tutuianu; Andreea Tudorica; Alexandru Boariu; Lucian Alecu; Bogdan Iurascu 22-28 iunie: Covasna; Balvanyos; Malnas; Tusnad; Izvorul Muresului; Lacul Rosu; Sovata Componenta: Valentin Zaschievici; Carmen Dragomir; Sidonia Silian; Irina Munteanu; Laura Toma; Luiza Lupu; Sorin Anghel; Paula Tudor; Marin Raica; Dan Marinescu 29 iunie - 5 iulie: Geoagiu Bai; Moneasa; Stana de Vale; Baile Felix Componenta: Cristian Stefanescu; Carmen Plesa; Ionut Dulamita; Carmen Preotesoiu; Eugenia Mihalcea; Catalin Pruteanu; Florina Zainescu; Magda Colgiu; Marin Raica; Christian Silva 6-12 iulie: Calimanesti; Caciulata; Olanesti; Ocnele Mari; Ocna Sibiului; Paltinis Componenta: Gabriela Antoniu; Daniela Sontica; Dana Piciu; Roxana Ancuta; Radu Crivat; Anca Aldea; Iulia Barbu; Diana Rucinschi; Christian Silva; Victor Stroe Ni s-au alaturat colegii nostri de la marketing, Ruxandra Predescu si Cristian Dumitru si soferii Marian Murgu, Nelu Stan, Florin Oprea, Cristi Vasilescu, Alexandru Matei, Catalin Matache.

CAUZA SI EFECT

Rememorand traseul caravanei, am ajuns si la final. Tragem linie, dar si concluzii. Nu inainte de a ne si intreba. Oare de ce exista locuri in care lucrurile au mers si merg bine, in care timpul si realitatea nu au avut doua masuri ( inainte si dupa ’89) si in altele da? Si ne-am tot gandit, cautand raspunsuri. Care ar putea fi cauza? Sunt multe cauze, de la lipsa banilor, la dezinteres, de la lacomie, la legi strambe. Pe langa toate acestea as mai adauga in legatura sau nu cu primele retrocedarile si concesionarile. In primul caz, e evident ca nimeni nu se mai ingrijeste de o cladire, de un parc cand stie ca va fi retrocedat. E posibil doar atunci cand ai pus suflet in locul, cladirea aceea, ai facut totul din pasiune. Te zbati, te lupti de teama sa nu ti se retrocedeze sufletul. Dar putine sunt astfel de situatii si singura speranta este ca proprietarul sa fie la fel de pasionat ca si chiriasul. In cazul concesionarilor, situatia e si mai dramatica. Am constatat ca zicala "Banu’ e ochiul dracului" se potriveste de minune cu locurile in paragina sau aproape in paragina. S-a concesionat, s-a stors cat s-a putut si cand nu s-a mai putut adio si n-am cuvinte. Nimic din ce s-a stors nu s-a intors inapoi. E o faramita din Romania reala. (Gabriela Antoniu)