Am redescoperit Sibiul dupa doi ani de absenta. Un oras la fel de frumos, de curat si de ingrijit; la fel de aerisit, de primitor si de calm. Ne aflam intr-un hotel select, cu cartela magnetica de acces in camera. Asternuturile sunt schimbate in fiecare dimineata, dupa plecarea noastra.
Am redescoperit Sibiul dupa doi ani de absenta. Un oras la fel de frumos, de curat si de ingrijit; la fel de aerisit, de primitor si de calm. Ne aflam intr-un hotel select, cu cartela magnetica de acces in camera. Asternuturile sunt schimbate in fiecare dimineata, dupa plecarea noastra. Baia este reimprospatata, miroase frumos de fiecare data cand revenim de pe
teren. Oamenii iti vorbesc frumos, sunt politicosi
si zambesc larg. La restaurant, pe masa, gasesti mereu scobitori.
Nu te repede nimeni, nu-ti incurca nimeni socotelile si nu te irita aparitia inopinata a nimanui nedorit in spatiul tau de manevra. Ceri piept de pui la gratar cu salata de rosii, asta si primesti. Am incheiat aici jurnalul zilelor petrecute la Sibiu.
Acum ne aflam la Cozia, dincolo de munti, in Oltenia. Sunt in camera de hotel pe care o impart Diana si Iulia. Am venit obosite de pe drumuri. Vrem sa ne apucam de scris. Intram in camera si ne oripilam. Camerista n-a trecut azi pe aici, desi - am impresia - asa se procedeaza intr-un hotel care se respecta. Sunt putin confuza si ma gandesc ca hotelul cu pricina are mari pretentii din moment ce, la intrare, este arborat steagul decolorat (aproape alb) al Uniunii Europene.
Este miezul noptii si la baie nu mai e pic de hartie igienica. Sun la receptie: "Buna seara, va sun din camera 504. Avem nevoie de un nou sul de hartie igienica, va rugam". "Buna seara. Nu tinem hartie igienica la receptie. Reveniti maine dimineata", replica doamna vadit deranjata de cererea noastra nejustificata.
Am pus aici din nou punct jurnalului. Nu ma mai simteam in stare sa continui, desi, recunosc, de la Receptie ne-a fost adus, pana la urma, un sul de hartie igienica.
Au trecut deja cateva zile de cand am ajuns in Cozia. Am descoperit in tot acest rastimp cat adevar se afla in vorbele acelora care ma avertizasera ca serviciile din turismul romanesc sunt extrem de deficitare. Mi-am amintit ca
intr-o dimineata, la Cozia, am cerut omleta cu branza si am primit una cu sunca; ca mereu era nevoie sa cerem scobitori pentru ca ele nu
se aflau niciodata pe masa; ca pe fatada hotelului dinspre strada
principala se aflau, la fiecare balcon, multe flori colorate, iar
pe partea cealalta a cladirii balustradele balcoanelor nu fusesera vopsite de multa vreme, iar de flori nici nu se punea problema.